Texte fundamentale ale confucianismului

Confucius (515-479 î.Hr.), un mare filosof şi educator, este considerat fondatorul confucianismului şi este onorat ca fiind "profesorul conducător a 10.000 de ani" şi "învăţătorul tuturor învăţătorilor" din China.

Cel mai binecunoscut text fundamental al confucianismului este cel intitulat "Analectele". Este vorba despre o carte cu 20 de capitole, în care sunt înregistrate acţiunile lui Confucius, zicalele şi conversaţii cu studenţii săi.

Cartea a fost compilată şi extinsă de către elevii săi, după moartea acestuia.

Fiind considerat drept textul cel mai influent din istoria Chinei şi a Asiei de Est, în "Analectele" Confucius discută despre conceptul de bunăvoinţă şi oferă liniile directoare pentru cultivarea caracterului moral, conduita în relaţiile umane, administrarea chestiunilor familiale şi guvernarea afacerilor de stat.

Cărţi şi Clasice

"Analectele" este una dintre aşa-numitele "Patru Cărţi" ale confucianismului, împreună cu "Marea Învăţătură", "Doctrina Căii de Mijloc" şi "Lucrările lui Mencius".

După cum este scris în "Trei Caractere Clasice" , textele fundamentale ale confucianismului includ cele "Patru Cărţi", împreună cu aşa-numitele "Şase Clasice".

"Trei Caractere Clasice" poate fi asemănat cu un manual de şcoală elementară de astăzi. A început să fie utilizat pentru şcolarizarea privată în timpul dinastiei Song (960-1279 d.Hr.).

Potrivit lucrării "Trei Caractere Clasice", doar după ce o persoană a devenit familiară cu cele "Patru Cărţi" şi a înţeles bine "Cartea Pietăţii Filiale" ar trebui să studieze cele "Şase Clasici".

"Şase Clasici" includ "Cartea Poeziei", "Cartea Istoriei", "Cartea Schimbării", de asemenea cunoscută şi sub numele de Yi Jing, I Ching, sau Yi Zhou (周易), "Cartea Ritualurilor", "Anualele Primăvării şi ale Toamnei" şi "Cartea Muzicii".

Pentru a guverna o ţară bine, Confucius s-au opus guvernului opresiv şi a afirmat că guvernanţii ar trebui să pună în aplicare administrarea binevoitoare; să pledeze pentru bunătate, dreptate şi moralitate în rândul populaţiei şi să înţeleagă împrejurările oamenilor şi să preţuiască munca.

Lista textelor confucianiste a suferit o serie de modificări de-a lungul istoriei. "Şase Clasici" au devenit ulterior cinci, devenind aşa-numitele "Cinci Clasici", "Cartea Muzicii" nemaifiind inclusă.

Astăzi, textele confucianiste fundamentale sunt considerate în general ca fiind compuse din cele "Patru Cărţi" şi cele "Cinci Clasici".

Administraţie Binevoitoare

După moartea lui Confucius, candidaţii pentru poziţiile oficiale din China imperială erau examinaţi pe baza cunoştinţelor şi înţelegerii lor asupra acestor texte.

Bazat pe tradiţia orală antică a predării şi transmiterii cunoştinţelor, mulţi cercetători cred că de fapt Confucius nu a compus nici un text, dar a predat prin intermediul dialogurilor cu elevii săi.

Confucius a declarat că el doar doreşte să transmită şi să revigoreze tradiţiile virtuoase ale anticilor. Învăţăturile sale au inclus comentarii şi analiză asupra principiilor bune şi a conduitei regilor înţelepţi anteriori.

Pentru a guverna o ţară bine, Confucius s-a opus guvernului opresiv şi a afirmat că guvernanţii ar trebui să pună în aplicare administrarea binevoitoare; să pledeze pentru bunătate, dreptate şi moralitate în rândul populaţiei şi să înţeleagă împrejurările oamenilor şi să preţuiască munca.

De mii de ani, confucianismul a fost curentul principal al culturii chineze.