Testul atomic nord-coreean încurcă iţele Chinei

Mass-media de stat din Coreea de Nord a susţinut pe 6 ianuarie că cel mai paranoic regim comunist al lumii a testat o bombă cu hidrogen. Datele seismice sugerează că ei au testat, de fapt, o armă nucleară, dar care nu a avut nici pe departe puterea bombei de hidrogen şi a fost chiar şi mai slabă decât cea folosită în testul anterior, în 2013.

Coreea de Nord, încă în stadiul incipient de construire al armelor nucleare

Norsar, un grup norvegian care monitorizează testele nucleare, a dat publicităţii date seismice care sugerează că explozia a avut o magnitudine de 4.9 - fiind, de fapt, mai mică decât ultima încercare a Coreei de Nord de la 12 februarie 2013, care a avut magnitudinea 5.

Pentru a pune lucrurile în perspectivă, Norsar a estimat că explozia a fost "comparabilă [ca] mărime cu bombele care au fost detonate la Hiroshima şi Nagasaki în 1945." Cu alte cuvinte, Coreea de Nord este încă în stadiul incipient al construirii armelor nucleare, şi datele arată că ei nu şi-au îmbunătăţit armamentul de-a lungul anilor.

Cu toate acestea, dată fiind lipsa de raţiune pe care regimul de la Phenian o manifestă în politica sa - indiferent dacă este externă sau internă - deţinerea de către Coreea de Nord a unui arsenal nuclear este privită ca o ameninţare, oricare ar fi puterea bombelor.

La scurt timp după ce testul a fost confirmat, Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a organizat o întâlnire de urgenţă. Pe de altă parte, dacă în cadrul acesteia se va putea realiza ceva depinde de China. Regimul chinez este susţinătorul principal al Coreei de Nord, oferind logistică dar şi imunitate internaţională - prin dreptul de veto al Chinei în Consiliul de Securitate.

În cele mai multe cazuri, răspunsul regimului chinez la ameninţările nord-coreene sunt doar vorbe goale şi apeluri la "calm". Dar lucrurile pot fi diferite de data aceasta, deoarece Coreea de Nord a muşcat recent mâna care o hrăneşte.

La mijlocul lunii decembrie 2015, China a trimis o delegaţie de rang inferior pentru a protesta la ONU împotriva revendicărilor lui Kim Jong care pretindea că deţine o bombă cu hidrogen. "Preaiubitul conducător" nu a primit dojana cu amabilitate. Coreea de Nord a anulat imediat spectacolele trupei nord-coreene de fete "Moranbong" la Beijing, apoi, conform analiştilor, l-ar fi pus investigare pe ambasadorul chinez în Coreea de Nord.

Relaţiile dintre Coreea de Nord şi regimul chinez erau deja şubrede înainte de incident. Coreea de Nord vânează "vrăjitoare" într-o "anchetă de urgenţă" despre ceea ce crede că erau spioni chinezi, şi de la începutul anului trecut până în octombrie a arestat sau executat deja mai mult de 100 cetăţeni chinezi.

O sursă anonimă a declarat pentru DailyNK că această campanie a început datorită percepţiei că Partidul Comunist Chinez se apropie prea mult de Coreea de Sud. Sursa a declarat că: "unele cadre de partid au speculat că această mişcare va însemna începutul sfârşitului pentru relaţiile chino-Coreea de Nord".

Schimbarea legăturilor

Pentru regimul chinez, alegerea datei recentului test nuclear n-ar fi putut fi mai neinspirată.

În timp ce Coreii de Nord îi place să ameninţe Statele Unite, acestea sunt de facto doar pentru urechile regionale - în principal Coreea de Sud şi Japonia.

Confruntându-se cu ostilităţile tot mai mari ale Chinei, Japonia a adoptat o nouă politică de apărare în septembrie 2015, care va permite trupelor sale să lupte în străinătate, pentru prima dată de la al doilea război mondial. De asemenea, a aprobat recent un buget de apărare în valoare de 41.4 miliarde USD, un record pentru anul fiscal 2016/2017.

Dar măsura s-a dovedit nepopulară, iar noul test al Coreei poate că a ajutat în acest sens - prin crearea unei ameninţări foarte vizibile pentru poporul japonez.

Regimul chinez se confrunta în prezent cu o problemă similară cu Coreea de Sud. Spre disperarea regimului comunist, Coreea de Sud a negociat recent cu Statele Unite construirea sistemului de apărare Terminal High Altitude (THAAD) în ţară.

Coreea de Sud s-a apropiat diplomatic, în general, de China. Seoul-ul vede regimul chinez ca pe un intermediar în negocierile cu Coreea de Nord şi până de curând încă nu era sigur dacă să instaleze sistemul THAAD şi să rişte relaţiile cu China.

Dar testul nuclear recent al Coreii de Nord ar putea schimba dramatic orientările Seulului, şi acum poate deveni posibil ca sud coreenii să-şi poată duce la îndeplinire planul.

Evoluţiile sugerează că regimul chinez nu mai are aceeaşi influenţă asupra Coreii de Nord, cel puţin nu cea de care s-a bucurat atunci când Kim Jong Il era la putere.

În mod normal, ieşirile în decor ale Coreei de Nord servesc intereselor regimului chinez. Beijing-ului îi place enorm să devină "vocea raţiunii" atunci când Phenianul pare că o ia razna - acest lucru le dă comuniştilor chinezi posibilitatea să mai şantajeze lumea civilizată. Dar acest caz este diferit.

Înţelegerea anterioară era ca Coreea de Nord să facă circ, iar regimul comunist chinez să folosească acest lucru pentru diplomaţia cu Coreea de Sud şi Japonia. La schimb. regimul chinez protejează Coreea de Nord, prin rolul său în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în timp ce, de asemenea, îi oferă Coreii de Nord livrări de care îi depinde supravieţuirea.

Această înţelegere pare că a început să se destrame, chiar din momentul în care ce Kim Jong Il a murit şi fiul său, Kim Jong Un, a preluat conducerea ţării.