China pavează drumul pentru a pasa active toxice în braţele investitorilor

Orient, una dintre cele patru aşa zise “bănci rele” chineze create pentru a cumpăra credite neperformante (NPL) de la bănci, a declarat că se va restructura într-o societate pe acţiuni şi va vinde o mică parte din acţiunile sale Fondului Naţional chinez pentru Securitate Socială.

Fondul va deţine o parte mică de 2% în Orient, care în prezent este deţinută în întregime de Ministerul chinez al Finanţelor. Restructurarea va permite de asemenea autorităţilor chineze să lanseze o ofertă publică iniţială în acest an.

Beijingul a căutat o nouă sursă de finanţare pentru “băncile sale rele” şi Orient este ultima dintre cele patru companii care îşi va anunţa intenţiile pentru un IPO (ofertă publică iniţială). Celelalte trei companii, sau bănci rele, sunt Great Wall Asset Management, China Cinda Asset Management şi China Huarong Asset Management.

Great Wall Asset Management a anunţat de asemenea planuri pentru a forma în luna ianuarie o societate pe acţiuni împreună cu Fondul Naţional chinez pentru Securitate Socială şi cu China Life Insurance Group. Great Wall urmăreşte să fie listată fie la bursa din Hong Kong fie la cea din China în prima jumătate a anului 2017, a declarat pentru Reuters în 24 decembrie 2015 un director cu vechime al companiei.

Celelalte două bănci sunt deja parţial listate la bursă. Cinda a strâns 2,5 miliarde de dolari în cadrul unui IPO desfăşurat în Hong Kong în 2013, în timp ce Huarong a vândut acţiuni în valoare de 2,3 miliarde de dolari prin Hong Kong în 2014.

Credite neperformante

Băncile rele au fost create de China în 1999 pentru a rezolva problema naţiunii cu credite neperformante (NPL), o problemă care a rezultat din anii de împrumuturi acordate de bănci către companiile deţinute de stat şi cu mari probleme financiare. Fiecare din cele patru bănci rele a corespuns cu una dintre cele patru mari bănci comerciale ale Chinei – Banca Chinei, Banca de Agricultură a Chinei, Banca de Construcţii a Chinei şi Banca Industrială şi Comercială a Chinei.

Băncile rele au cumpărat NPL-uri de la băncile de stat, uşurând bilanţul acestora din urmă şi permiţându-le să acorde în continuare împrumuturi către companii deţinute de stat.

Pentru a finanţa cumpărările, care erau uneori supraevaluate pentru a nu încărca băncile deţinute de stat cu pierderi excesive, băncile rele au fost iniţial capitalizate de către stat. Ele au împrumutat o sumă suplimentară de 570 miliarde de yuani de la Banca Populară a Chinei la acea vreme şi au strâns alte 820 miliarde de yuani prin obligaţiuni, care au fost vândute băncilor comerciale.

South Morning China Post a estimat că, într-o perioadă de 5 ani de la crearea lor, băncile rele au luat împreună de la bănci peste 2 trilioane de yuani în credite neperformante. Multe dintre cumpărările ulterioare au fost finanţate prin emiteri de obligaţiuni de către băncile rele, obligaţiuni care au fost cumpărate fie de Ministerul Finanţelor fie de însăşi băncile comerciale.

În esenţă, băncile rele servesc ca un fel de camere de decontări pentru creditele neperformante ale Chinei. Beijingul este capabil să mute astfel de active devalorizate – şi uneori fără valoare – de pe bilanţurile băncilor, să le schimbe fie pentru bani sau pentru obligaţiuni emise de băncile rele. În acest fel, marile bănci ale ţării pot susţine o rată de 1 la 2 pentru împrumuturile neperformante.

De una singură, această tactică a unui transfer de active poate funcţiona dacă este vorba de un caz izolat. Băncile americane s-au restructurat după criză financiară din 2007, vânzând titluri de valoare susţinute de ipoteci toxice şi alte active către entităţi nou formate şi transformându-le în fonduri de hedging. Băncile au reuşit să îşi echilibreze bilanţurile, să-şi întărească risk managementul şi să meargă mai departe.

Băncile rele ale Chinei au avut aceeaşi misiune în 1999 – au primit împrumuturi pe 10 ani pentru a finanţa cumpărările de active şi trebuiau să dispară în 10 ani după calmarea problemei generate de NPL-uri. Dar restructurarea companiilor deţinute de stat nu a funcţionat datorită politicii: înghiţirea pastilei amare şi consolidarea sectorului naţional foarte ineficient al companiilor deţinute de stat ar duce în mod invariabil la pierderea de locuri de muncă şi la tulburarea publicului, la alimentarea neliniştilor sociale şi la ameninţarea prizei Partidului asupra puterii. Aşadar, băncile rele au fost păstrate, devenind mai mari ca niciodată şi acum sunt o parte integrală a strategiei financiare a Beijingului.

Băncile rele permit Chinei să ajute companiile de stat ineficiente, acordându-le la infinit împrumuturi pentru supravieţuire. Băncile emit acestor companii de stat mai multe împrumuturi şi, pe măsură ce se acumulează datoriile restante, scapă de ele şi le predau managerilor de active. Acest ciclu s-a derulat în ultimii 15 ani.

Împrumuturi neperformante pentru toţi

Băncile rele gestionează în mod direct aceste active toxice. Beijingul le-a acordat acestor bănci puterea de a se restructura, de a schimba datoriile pentru acţiuni şi uneori de a organiza licitaţii pentru faliment, sperând să recupereze suficienţi bani anual pentru a întreţine datoriile şi pentru a acoperi plăţile pentru dobânzi.

În primul rând, băncile rele ale Chinei cumpără împrumuturile cu probleme la preţ scăzut, iar băncile comerciale susţin o parte a pierderilor din împrumuturile lor iniţiale. Pe bilanţurile lor, băncile rele au abilitatea de a gestiona câştiguri şi pierderi nerealizate, dictând valoarea şi controlând reducerea valorii bilanţurilor. Carl Walter şi Fraser Howie, co-autori ai lucrării “Red Capitalism: The Fragile Financial Foundation of China’s Extraordinary Rise”, au scris că începând cu 2008 băncile rele au gestionat reduceri nerecunoscute ale valorii bilanţurilor de 1,5 trilioane de yuani.

Cinda a fost prima bancă rea care a făcut o ofertă publică iniţială în Hong Kong în 2013 şi putem folosi propriile sale date făcute publice pentru a trage unele concluzii.

Ceea ce a fost un avantaj pentru Cinda – graţie bulei de pe piaţa chineză a acţiunilor din ultimii doi ani – a fost conversia datoriilor în acţiuni (debt-to-equity). Compania şi-a schimbat în ultimii ani o parte din împrumuturile sale pe acţiunile companiilor deţinute de stat. Pe măsură ce a crescut piaţa chineză a acţiunilor, Cinda a văzut unele oportunităţi pentru a scăpa de acţiuni în mod profitabil.

Astfel, câştigurile obţinute de Cinda au crescut cu 11% din 2013 până în 2014 şi au fost preconizate să crească cu alte 25% în 2015. În iunie 2015, Cinda a deţinut acţiuni la 206 companii, pentru un total de 40,8 miliarde de yuani pe bilanţul său.

Totuşi, poziţia financiară a companiei Cinda s-a deteriorat pe măsură ce şi-a crescut valoarea bilanţului. Activele, excluzând bani lichizi, au crescut de la 116,9 miliarde de yuani la 500,5 miliarde de yuani între 2010 şi 2014, o creştere de 428%. În timpul acestei perioade, indicatorul ROAA (return on average assets) a scăzut dramatic de la 6,3% la 2,6%.

De asemenea, au existat semne ale unei crize de lichidităţi. Împrumuturile iniţiale pe 10 ani ale băncilor rele au fost restructurate în mod continuu şi extinse de către banca centrală şi, în 2013, Ministerul chinez al Finanţelor, a trebuit să intervină şi să plătească o tranşă din datoriile băncilor rele în numele lor.

Pentru a face faţă ofertei tot mai mari de credite problematice, China a crescut de asemenea numărul băncilor rele. Astfel, pe lângă cele patru bănci rele naţionale, au fost create bănci rele provinciale în peste 12 regiuni, inclusiv în Shanghai şi Zhejiang, pentru a asimila datoriile guvernelor locale şi ale companiilor mai mici deţinute de stat. În plus, băncile rele au promovat în mod activ împrumuturile neperformante chineze către investitorii străini; de exemplu, Cinda a organizat o prezentare în luna mai 2015 pentru băncile străine de investiţii şi pentru fondurile străine de hedging.

Pentru a oferi viitorilor investitori aparenţa unei afaceri mult mai solide de administrare a activelor, băncile rele au creat mici bănci de investiţii şi s-au extins în afaceri de brokeraj şi asigurări. Obiectivul lor este să diversifice afacerile şi să-şi încâlcească conturile, drept măsură pregătitoare pentru verificarea normativă sporită.

În condiţiile unor IPO-uri inevitabile ale managerilor de active, băncile rele din China vor avea noi surse externe – şi necesare – de finanţare. Astfel, situaţia financiară iluzorie a Beijingului nu va mai fi finanţată doar de stat. În curând vor participa şi investitori cu amănuntul, pensionari şi investitori străini în acest joc al creditelor neperformante.