Studiu: "Moartea Neagră" nu a fost răspândită de şoareci ci de oameni în secolul al XIV-lea

Un studiu britanic efectuat asupra unor schelete umane demontează un mit: bacilul (Yersinia pestis) responsabil de epidemia de ciumă (Moartea Neagră) din secolul al XIV-lea s-a răspândit prin contactul între oameni şi nu prin puricii rozătoarelor, aşa cum se credea până acum.

Studiul agenţiei Public Health England a fost realizat pe unele dintre corpurile găsite anul trecut în zona Clerkenwell, aproape de Londra. Detaliile vor fi dezvăluite într-un documentar care va fi difuzat duminica viitoare în Marea Britanie.

Cercetătorii au analizat rămăşiţele descoperite în timpul săpăturilor pentru o nouă staţie de metrou şi au procedat la extragerea ADN-ului bacteriei, din dinţii craniilor dezgropate. Comparaţia cu genomul virusului de ciumă, care, în decembrie 2013, a dus la un număr de 60 de decese în Madagascar, a arătat că virusul ciumei mai vechi este comparabil şi nicidecum mai agresiv decât cel "modern". În urma analizei a reieşit faptul că puricii care proveneau de la şobolani nu erau destul de "eficienţi" pentru a provoca imensul număr de victime şi că epidemia era de tip "pulmonar" propagându-se, deci, prin secreţiile bolnavilor.

Cercetarea demontează "mitul" originii epidemiei numite "Moartea Neagră" (ajunsă la apogeu între anii 1347-1348 în Europa şi încheiată în 1351), care datează din 1924, când a fost izolat bacilul ciumei (Pasteurella pestis sau "bacilul Jersin"), şi când s-a descoperit modul în care se transmite: de la puricii şobolanilor sau de la alte rozătoare (de exemplu, marmotele).