Kârgâzstan: Revine coşmarul ciumei bubonice

După 30 de ani, în Kârgâzstan, se întoarce coşmarul ciumei bubonice. Un păstor în vârstă de 15 ani a contractat-o şi a murit: ar fi fost muşcat de un purice infectat. Autorităţile din ţară au încercat să contracareze posibila epidemie, cu o serie de măsuri preventive şi plasând în carantină 130 de persoane. Ciuma bubonică sau Moartea Neagră este acum o boală rară, dar în Evul Mediu ar fi ucis aproximativ 25 de milioane de oameni numai în Europa. Tânăra victimă, Temir Issakunov, trăia într-un sat de la munte în nord-estul ţării, în apropiere de graniţa cu Kazahstan.

Alte trei persoane, care ar fi putut fi infectate cu ciumă, au fost spitalizate: sunt o femeie şi doi copii, toţi din satul Sara-Kamych, aproape de satul tânărului de 15 ani. Simptomele tipice prezente sunt: febră şi umflarea ganglionilor de la nivelul gâtului şi subţiori. Potrivit unei surse oficiale, aceştia ar fi veni în contact cu băiatul care a murit, dar Ministerul kârgâz al Sănătăţii a negat că noii pacienţi au fost infectaţi.

Băiatul a murit săptămâna trecută, dar medicii au diagnosticat abia acum cauza morţii. "Noi bănuim că acesta a fost infectat prin muşcătura unui purice", a declarat un oficial al Ministerului Sănătăţii. Echipele tehnice au fost trimise în zonă pentru a elimina rozătoarele, care găzduiesc puricii, vectori de bacterie mortală, yersinia pestis.

Mai mult de 2 mii de persoane sunt testate pentru a exclude ciuma bubonică în regiunea de Issik-Kul. În zonî au fost înfiinţate puncte de control, unde au fost impuse restricţii la transportul de animale. În afară de măsurile de carantină, medicii ar fi început, de asemenea, să prescrie antibiotice în zona afectată. Kazahstan, ţara vecină, la rândul său, a intensificat controalele la frontieră pentru a preveni sosirea bolii. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ultimul focar semnificativ de ciumă bubonică a fost înregistrat în Peru, în 2010, cu 12 infectaţi. În 2012 a existat un caz în Oregon (SUA): o persoană de 50 de ani a contractat boala după ce a fost muşcat de o pisică.

Până astăzi, ciuma a înregistrat o creştere de la 1.000 la 3.000 de cazuri pe an, în lume, în special în Africa, Asia şi America de Sud. Ea afectează în principal rozătoarele sălbatice, unele specii de veveriţe şi câinii de prerie. Aceasta se extinde de la un rozător la altul prin purici, care, în unele cazuri, pot infecta, de asemenea, animalele domestice, cum ar fi pisicile. Oamenii muşcaţi de un purice infectat pot dezvolta, de obicei, forma bubonică, caracterizată prin umflarea ganglionilor limfatici din zona muşcăturii. În cazul în care bacteriile ajung în plămâni, pacientul dezvoltă pneumonie (ciuma pneumonică), care devine transmisibilă de la o persoana la alta prin picăturile infectate de tuse. Simptomele iniţiale de ciumă bubonică apar la 7-10 zile după infectare. În cazul în care este diagnosticată precoce, poate fi tratată cu antibiotice. Ciuma pneumonică, cu toate acestea, este una dintre cele mai mortale boli infecţioase din lume: pacienţii pot muri în timp de 24 de ore după infectare. În general, rata mortalităţii prin ciumă depinde de cât de devreme s-a început tratamentul, dar este întotdeauna foarte mare.

Marea ciumă care a lovit Europa în 1350, omorând aproape o treime din populaţie, este deosebit de sinistră, pentru că a fost rezultatul unui act deliberat de bioterorism. În 1347 tătarii au asediat Kaffa în Crimeea. Armata din Est a fost copleşită de o epidemie de ciumă, care era deja răspândită de câţiva ani în Asia. Aşa, Ganibek Khan a decis să utilizeze corpurile soldaţilor morţi pentru a cuceri cetatea, aruncându-i dincolo de ziduri. Marinarii genovezi care au fugit de la Kaffa au adus ciuma în porturile mediteraneene şi de acolo boala a fost răspândită în întreaga Europă. Pe continent a rămas cel puţin trei secole, revenind la cicluri de 10-12 de ani. Mulţi asociau intervalul cu ciclurile Soarelui. Chiar şi astăzi, deşi acum este o boală cu o răspândire foarte limitată, ciuma are o putere evocatoare remarcabilă şi se revine imediat la imaginile de groază şi devastare.