Ştiinţa ar putea "produce" în curând bebeluşi modificaţi genetic. Este însă etic acest demers?

Ştiinţa a dat umanităţii un nou motiv de îngrijorare în luna aprilie, când cercetătorii chinezi au anunţat că au efectuat experimente pe 85 de embrioni umani cu probleme, încercând să modifice genele în fiecare celulă, fără să modifice, în rest, ADN-ul.

Tentativele savanţilor chinezi au eşuat. În marea majoritate a cazurilor, genele nu au putut fi modificate sub nicio formă iar în alte câteva cazuri, în care cercetătorii au reuşit să le modifice, au apărut alte probleme.

Chiar dacă cercetătorii nu au (încă) niciun plan de a "produce” bebeluşi vii, munca lor ridică, o dată în plus, întrebarea când va fi capabilă ştiinţa să "fabrice" copii modificaţi genetic şi, mai ales, dacă un astfel de demers este etic.

"Ştiinţa avansează într-un ritm atât de rapid încât societatea va trebui să-şi clarifice, cât de curând, ce crede despre acest concept”, susţine omul de ştiinţă Peter Schattner, autor al cărţii “Sex, Love and DNA: What Molecular Biology Teaches Us About Being Human/Sex, Iubire şi ADN: ce ne învaţă biologia moleculară despre fiinţa umană."

Vreme îndelungată, avortul a fost un subiect controversat şi provocator, însă odată ce capacitatea noastră de a “citi” viitorul copilului în ADN-ul fetal a crescut, problemele morale s-au înmulţit şi ele”, a mai adăugat cercetătorul.

Astfel, pe măsură ce ştiinţa avansează, viitorii părinţi ar putea decide dacă păstrează sau nu o sarcină nu doar în funcţie de sexul copilului ci şi în baza unor alte informaţii despre prunc, precum probabilitatea de a excela la sport sau la matematică. De asemenea, se mai ridică o problemă. Pe măsură ce copiii cresc, nu vor dori ei să ştie totul despre structura lor genetică?

Aceste dileme etice devin tot mai presante iar societatea s-ar putea confrunta şi cu alte scenarii, crede dr. Schattner. Enumerăm câteva dintre acestea:

- Testarea ADN-ului este mai puţin costisitoare faţă de cum era pe vremuri. Drept rezultat, din ce în ce mai multe caracteristici genetice sunt testate la bebeluşi. În 1995, testele ADN acopereau doar cinci aspecte. Zece ani mai târziu, în multe state sunt testate peste 24 de caracteristici. În curând, este posibil ca o testare a întregului genom ADN să fie mai puţin costisitoare decât testele genetice separate. Dar ce ar trebui făcut cu aceste date? Este oare oportun ca părinţii să ştie totul despre problemele de sănătate pe care le-ar putea avea copilul lor de-a lungul existenţei sale? “Trebuie, de asemenea, luate în considerate şi dorinţele copiilor”, a declarat Schattner. “Pe măsură ce ei cresc, nu vor dori să ştie totul despre condiţia lor genetică?”

- Doctorii pot efectua deja teste prenatale ale ADN-ului, astfel încât viitorii părinţi să ştie dacă bebeluşul lor se va naşte cu sindromul Down sau cu boala Tay-Sachs. Unii părinţi, aflând că viitorul lor copil se va naşte bolnav, optează pentru avort. Pe măsură ce oamenii de ştiinţă vor înţelege tot mai mult despre genomul uman, părinţii ar putea să afle dacă pruncul lor, încă nenăscut, va fi afectat de tare mai puţin severe decât sindromul Down, cum ar fi afectarea auzului sau dizabilitate intelectuală moderată. Ce vor face părinţii cu aceste informaţii?

- În mod normal, testarea cu ultrasunete efectuată când fetusul are 12 sau 13 săptămâni, poate indica dacă mămica este însărcinată cu fetiţă său băieţel. Testarea ADN permite însă aflarea sexului copilului încă din săptămâna a şaptea de sarcină. Acesta nu este însă sfârşitul poveştii. Ştiinţa le oferă părinţiilor care vor să-şi aleagă sexul copilului noi instrumente. Prin combinarea testării prenatale cu fertilizarea in vitro, în curând va fi posibilă selectarea fetuşilor fără să se recurgă la avort. “Tentaţia de te juca de-a Dumnezeu şi de a alege copiii pe baza unor consideraţii de natură non-medicală ar putea fi prea puternică pentru unii părinţi”, consideră Schattner, adăugând că “posibilele consecinţe sunt îngrijorătoare.”

Societatea, în ansamblul ei, trebuie să înţeleagă implicaţiile acestui fenomen, susţine cercetătorul, căci ştiinţa nu va fi capabilă să furnizeze toate răspunsurile. Ştiinţa poate analiza lucrurile în sine dar nu va putea niciodată răspunde la întrebări despre oportunitatea şi, mai ales, despre moralitatea lor.

Însă, înţelegând mai profund modul în care ştiinţa consideră lumea, vom fi mai în măsură să luăm decizii atât de natură personală cât şi în plan social, decizii care să fie în conformitate cu convingerile morale şi etice pe care le avem”.

Peter Schattner este om de ştiinţă, profesor şi scriitor cu o experienţă de aproximativ 30 de ani în biologia moleculară, genetică, instrumente biomedicale şi fizică. Schattner a fost recompensat pentru activitatea sa, cu Premiul pentru inovaţie tehnică acordat de Institutul American de Ultrasonografie în Medicină. Schattner are un doctorat obţinut la Institutul de Tehnologie din Massachusetts sub îndrumarea laureatului Premiului Nobel Steven Weinberg şi a deţinut funcţii de cercetător şi profesor la University of California, California State University and Stanford Research Institute. Peter Schattner este autorul a numeroase articole ştiinţifice şi comentarii. "Sex, Iubire şi ADN: ce ne învaţă biologia moleculară despre fiinţa umană" este prima sa carte care se adresează publicului larg, nu exclusiv oamenilor de ştiinţă.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.