China: desfiinţarea lagărelor de muncă şi a legii singurului copil - scamatorii de PR
focus
alte articole
Agenţia de ştiri a regimului comunist chinez tocmai a anunţat că sâmbătă a fost votată abolirea lagărelor de reeducare prin muncă şi a schimbat legea copilului unic, două dintre cele mai hulite probleme ale sistemului judiciar chinez.
Anunţul însă este una dintre desele scamatorii de PR ale regimului de la Beijing.
Regimul comunist chinez are o reţea de închisori extrem de vastă, din care lagărele de muncă recunoscute oficial sunt doar o mică parte. Cât despre modificarea legii unicului copil, anunţată de fapt în 15 noiembrie, schimbările sunt insignifiante.
Laogai
Temutele lagăre de muncă cunoscute în China drept laogai. Termenul este o abreviere a cuvintelor Laodong Gǎizào (劳动 改造 / 劳动 改造), ceea ce înseamnă "reeducare prin muncă". De fapt termenul se referă la utilizarea sclaviei ca forţă gratuită de muncă în Republica Populară Chineză.
Sistemul de lagăre de muncă a fost inventat de dictatorul comunist Mao Tsedun în 1957 şi a permis trimiterea oricărei persoane libere într-un lagăr pe o perioadă de maximum patru ani, nefiind necesar un proces juridic sau condamnare, şi nici măcar mandat de arestare - ci o simplă notă de trimitere din partea postului local de miliţie.
China are cea mai mare colonie penală în lume - o reţea de peste 1.000 de închisori şi lagăre de muncă forţată secrete, cunoscute colectiv sub numele "laogai". Utilizarea deţinuţilor din aceste închisori - specialiştii numesc sistemul "sclavie sponsorizată de stat" - a fost creditat drept unul dintre motivele boom-ul economic al Chinei.Conform organizaţiei Laogai Foundation, care se ocupă de studierea acestei forme moderne de sclavie, în acest sistem se află în orice moment aproximativ 4 milioane de oameni. Aceştia muncesc 14-16 ore pe zi producând diverse bunuri - de la ursuleţi de pluş, încălţăminte, beţe de mâncat chinezeşti până la plăci electronice. Produsele sunt vândute deseori de companii celebre precum Nestle, din cauza unui sistem de subcontractare asupra căruia companiile care importă produse din China nu au niciun control.
Închiderea lagărelor de muncă - o farsă
În ultimii 10 ani în China a proliferat un sistem de închisori negre (black prisons). În China în ultimii 20 de ani s-a construit mult mai mult decât este nevoie, din cauza afacerilor ilicite pe care patronii companiilor de construcţii le fac cu statul. Datorită boom-ului în construcţii au apărut extrem de numeroase clădiri (uneori oraşe întregi) nelocuite. Aceste clădiri sunt deseori transformate în închisori temporare. Aceste închisori nu apar în nicio statistică, în catastifele vreunui minister. Cu toate acestea, acolo sunt deţinuţi foarte mulţi oameni.
Sistemul acestor închisori negre face ca o eventuală desfiinţare a lagărelor de muncă să nu aibă niciun efect, prizonierii putând fi mutaţi oricând într-o închisoare neagră.
Conform "Ştirilor Juridice de Seară", o organizaţie mass-media condusă de statul chinez, multe lagăre de muncă se "închid" prin simpla schimbare a firmei din faţa porţii. Lagărele sunt redenumite închisori sau "centre de tratament pentru dependenţă", în timp ce în interiorul zidurilor sunt aceiaşi gardieni, care comit aceleaşi abuzuri.
Un raport Amnesty Internaţional din 17 decembrie avertizează că foştii deţinuţi din lagărele de muncă sunt trimişi la centrele de reeducare, cunoscute şi sub numele de centre de spălare a creierului, unde sunt supuşi la tortură şi abuzuri.
Aceste centre par să fi fost create în anul 1999 în mod expres cu scopul de a "transforma" aderenţii cunoscutei mişcări spirituale Falun Gong persecutată de regimul comunist. Însă în prezent aceste centre deţin o varietate de deţinuţi.
Potrivit avocaţilor pentru drepturile omului din China, aceste centre sunt chiar mai puţin reglementate decât lagărele de muncă şi mai violente. Nu există nicio limită cu privire la durata detenţiei indivizilor în aceste centre, care, ca şi lagărele de muncă, nu au nevoie de un proces judiciar, sau de un mandat, pentru a putea reţine pe cineva.
Într-o postare pe blogul său, avocatul chinez pentru drepturile omului Teng Biao numeşte centrele "tabere de tortură" şi a citat alţi avocaţi spunând că "astfel de centre de detenţie ilegală au ucis mai mulţi oameni decât închisorile şi lagărele de muncă".
O femeie mi-a povestit că atunci când era gravidă în luna a opta, purtând un copil ilegal, a fost prinsă şi pentru că n-a putut plăti amenda de 20 de mii de yuani, ofiţerii de planing familial au dus-o cu forţa la o clinică locală, au legat-o de o masă de ginecologie, şi i-au injectat în abdomen un lichid pentru a-i omorî fetusul. A zăcut pe masă timp de două zile, având mâinile şi picioarele legate cu o frânghie, aşteptând clipa în care corpul său va expulza fetusul omorât
Realităţi ale efectelor politicii unui singur copil
"O femeie mi-a povestit că atunci când era gravidă în luna a opta, purtând un copil ilegal, a fost prinsă şi pentru că n-a putut plăti amenda de 20 de mii de yuani (aprox 3 mii de USD), ofiţerii de planing familial au dus-o cu forţa la o clinică locală, au legat-o de o masă de ginecologie, şi i-au injectat în abdomen un lichid pentru a-i omorî fetusul. A zăcut pe masă timp de două zile, având mâinile şi picioarele legate cu o frânghie, aşteptând clipa în care corpul său va expulza fetusul omorât. La sfârşitul acestei agonii, doctorul, un bărbat, a tras fetusul mort afară din corpul femei apucându-l de un picior, apoi l-a aruncat într-o găleată de gunoi. Femeia nu avea nici măcar bani pentru taxi. A trebuit să se târască spre casă, cu sângele curgându-i pe picioare." Ma Jian, articol publicat în New York Times.
Deşi autorităţile chineze au negat folosirea avorturilor forţate, astfel de cazuri au fost documentate de activişti precum Chen Guangcheng.
“Femeile sunt forţate să avorteze copii în luna a noua de sarcină şi uneori aceste avorturi forţate sunt atât de violente încât mamele mor alături de copiii lor nenăscuţi”, a declarat Reggie Littlejohn, fondator al coaliţiei internaţionale Drepturile Femeilor Fără Frontiere, pe website-ul acesteia. Această coaliţie se opune avorturilor forţate şi documentează astfel de cazuri ce au loc în China.
“Politica unui singur copil cauzează mai multă violenţă faţă de femei şi fete decât orice altă politică oficială de pe această planetă, decât orice altă politică oficială din istoria lumii”, a adăugat Littlejohn.
Genocidul unicului copil. 400 de milioane de avorturi de la introducerea noii politici
Noua politică votata sâmbătă permite oricărei familii, în care un părinte a fost la rândul său un copil unic, să aibă un al doilea copil. Vechea politică permitea unei familii să aibă al doilea copil doar în cazul în care ambii părinţi au fost la rândul lor copii unici.
Politica unui singur copil a fost inutilă încă de la introducerea sa în 1979. La introducerea acesteia, numărul de copii per femeie era de 2,7 (scăzuse mult în anii 1970 de la 5,8, când autorităţile se speriaseră de modul în care creştea numărul chinezilor). La vremea respectivă rata era deja foarte aproape de 2,1, care ar fi necesară pentru menţinerea constantă a populaţiei.
În prezent rata de copii per femeie este de 1,2, cu care populaţia Chinei se va micşora dramatic în timp. Aceste cifre pun presiune pe generaţiile îmbătrânite ale Chinei, ale căror costuri sociale nu pot fi susţinute.
Mao Qunan, purtător de cuvânt al Comisiei Naţionale pentru Planificare a Sănătăţii şi Familiei, a atribuit creşterea economică a Chinei din ultimele 3 decenii politicii unui singur copil, spunând că aceasta a împiedicat naşterea a 400 de milioane de oameni (prin avorturi obligatorii), rezultând într-o prosperitate mai mare.
Totuşi, Wang Feng, profesor de politică publică la Universitatea Fudan din Shanghai, nu este de acord cu acest lucru. Într-un articol din 12 noiembrie publicat în revista Caixin, Wang a fost citat ca afirmând că, în viziunea sa, contribuţia acestei politici a unui singur copil este exagerată de oficialii departamentului pentru planificare familială şi că cel mai mare declin în rata de naşteri a Chinei a avut loc în cei 10 ani înainte de 1980, anul când a fost introdusă politica. Rata naşterilor a crescut datorită promovării informaţiilor legate de controlul naşterilor în anii 1970, a spus el, adăugând că, atunci când economia a prins elan în 1987, rata naşterilor a scăzut din nou.
“Îmbunătăţirea standardelor de viaţă şi schimbarea viziunii oamenilor cu privire la familie şi naşteri sunt forţele cheie care susţin declinul acestei rate a naşterilor”, a spus Wang.
Criticii politicii chineze a unui singur copil susţin că au loc abuzuri serioase, incluzând avorturi forţate, avorturi selective de fetuşi feminini şi practici invazive de controlare a naşterilor, adăugând că acestea întăresc necesitatea eliminării acestei politici.