Fermele de organe umane şi genocidul împotriva pruncilor de sex feminin

Trăim într-o societate care a luat-o razna serios, devenind obsedată de profit şi de urmărirea interesului personal cu orice preţ. Două rezultate ale acestui sindrom, care împing rasa umană sub nivelul minim admisibil de decenţă, sunt 1. recoltarea forţată de organe de la deţinuţi politici (China), care sunt apoi omorâţi, şi 2. uciderea în masă a fetuşilor de sex feminin (India şi China) înainte de naştere.

Există în această lume o ţară unde femeile povestesc senine cum şi-au omorât bebeluşii, doar fiindcă erau de sex feminin. Punându-le o cârpă udă pe faţă, otrăvindu-i, rupându-le coloana vertebrală etc.

Există pe această lume o altă ţară unde femeile sunt supuse la avorturi forţate, dacă îndrăznesc să rămână gravide cu cel de al doilea copil. Femeilor li se fac injecţii în burtă pentru a naşte fetuşi morţi, iar pe la sate poliţia ia pe sus gravidele de prin case şi le duce legate fedeleş la medic, pentru a fi chiuretate forţat.

"O femeie mi-a mărturisit cum, atunci când era însărcinată în opt luni având un copil 'ilegal', pentru că n-a putut plăti amenda de 20 de mii de yuani (3.200 USD), ofiţerii de planning familial au târât-o într-o clinică, au legat-o de masa de operaţie şi i-au injectat un lichid letal în abdomen. A stat pe masă, legată, două zile, aşteptând ca uterul său să expulzeze fătul mort... Într-un final, atunci când acest lucru s-a petrecut, un doctor, bărbat, i-a tras afară din corp bebeluşul mort, apoi l-a aruncat într-o căldare. Nu avea bani pentru taxi. A trebuit să se târască spre casă, cu sângele picurându-i în jos pe picioare"... - Ma Jian, jurnalist independent, New York Times.

Prima ţară se numeşte India, unde fetele nu pot fi măritate fără o zestre consistentă, ceea ce le face de nedorit pentru părinţii săraci. Cea de-a doua ţară este China, unde numărul de copii pe care îi poate avea un cuplu este dictat de Partidul Comunist.

Despre aceste drame şi cauzele care le-au generat, despre paradoxurile societăţilor indiene şi chineze şi despre gravele încălcări ale libertăţii în acele ţări, cu complicitatea şi sprijinul chiar al statelor occidentale, s-a vorbit sâmbătă seara, la cinema Patria, în cadrul seriei de evenimente informale organizate de Pro Vita - Filiala Bucureşti şi de Epoch Times, cu participarea Asociaţiei Studenţi pentru Viaţă.

Bucurându-se de participarea a numeroşi reprezentaţi ai societăţii civile, activişti, medici, studenţi la medicină, jurişti, artişti etc., Pro Vita şi Epoch Times au prezentat două cărţi proaspăt ieşite de sub tipar, "Eroare Fatală, Lupta pentru controlul populaţiei lumii" scrisă de Matthew Connelly şi "Organele Statului", o colecţie de 11 eseuri despre genocidul prizonierilor de conştiinţă din China, considerat de mulţi politicieni şi activişti drept cea mai mare crimă a umanităţii după Holocaust.

Cele două lansări de carte au fost urmate de vizionarea filmului "It's a Girl", film ce tratează genicidul - uciderea a sute de milioane de fetiţe născute sau nenăscute încă.

"Eroare Fatală, Lupta pentru controlul populaţiei lumii"

Cartea, scrisă de Matthew Connelly, profesor de istorie la Universitatea Columbia (SUA), ne propune, de fapt, un dosar foarte complex despre războiul ascuns, finanţat de marile puteri ale lumii împotriva populaţiilor lumii în general şi a ţărilor sărace în principal.

SUA şi alte ţări occidentale au experimentat metode de reducere a naşterilor, în special în ţările sărace din Asia şi Africa. Au fost vizate ţări ca India, Pakistan, Bangladesh, Taiwan, Singapore şi, nu în ultimul rând, China. Bineînţeles, pentru ca aceste programe să poată fi puse în aplicare a fost nevoie de acordul liderilor politici ai acestor state.

Astfel, în India, în decursul anului 1975, peste opt milioane de oameni săraci, în special bărbaţi, au fost sterilizaţi. În China, ca urmare a politicii unui singur copil pe familie introdusă de Partidul Comunist, aproximativ 400 de milioane de prunci au fost avortaţi. Doar în 1983, peste 16 milioane de femei şi 4 milioane de bărbaţi chinezi au fost sterilizaţi, iar 14 milioane de femei au fost forţate să facă avort. Totul cu sprijin şi finanţare din partea unor organizaţii vestice care au plătit sume fabuloase pentru ca populaţia ţărilor sărace să nu se înmulţească "excesiv."

Cine sunt cei ce concep şi finanţează politicile de control al populaţiei? Ce fac/zic guvernele lumii? Ce poziţie şi implicare au Vaticanul, Congresul SUA, ONU, familia Rockefeller, Fundaţia Ford etc? Care sunt instrumentele pentru implementarea programelor de control? Care sunt consecinţele pe termen lung? Cartea vine cu o multitudine de răspunsuri la aceste întrebări, iar cei dornici de cunoaştere pot comanda cartea de la Editura Provita Media.

Cartea a fost prezentată publicului aflat la vizionare de dna Larisa Iftime, preşedinte Provita Media şi jurnalist.

"Organele statului"- o colecţie de 11 eseuri, scrise de chirurgi eminenţi, reputaţi profesori universitari, activişti de drepturile omului, etc.

Cartea tratează problema "băncilor vii de organe" a Chinei, ţară unde sute de mii de prizonieri de conştiinţă, consideraţi indezirabili de Partidul Comunist, sunt omorâţi pentru organele lor. În spitalele de stat din China, oameni vii sunt urcaţi pe mesele de operaţie şi trec, pe "bandă rulantă" din chirurg în chirurg. Unul le recoltează corneea, altul ficatul, altul rinichii, inima la urmă iar apoi spitalele vând sângeroasa recoltă celor ce au nevoie de organe sănătoase pentru transplant. Banii ajung în diverse buzunare. "Resturile" sunt aruncate în cuptoarele de cremare.

Trăim într-o societate care a luat-o razna serios, devenind obsedată de profit şi de urmărirea interesului personal cu orice preţ. Două rezultate ale acestui sindrom sunt recoltarea forţată de organe de la deţinuţi politici (China), care sunt apoi omorâţi, şi uciderea în masă a fetuşilor de sex feminin (India şi China).

"Organele Statului" este o colecţie de eseuri scrise de 11 personalităţi din diferite ţări şi diferite domenii: chirurgi celebri specializaţi în transplanturi, activişti pentru drepturile omului, cadre medicale şi universitare, printre care Arthur L. Caplan - preşedinte al Departamentului de Bioetică din cadrul Centrului Medical Langone de la Universitatea din New York; Jacob Lavee - director al Unităţii de Transplanturi Cardiace din cadrul Centrului Medical Sheba din Israel şi mulţi alţii.

Toţi cei 11 expun informaţii şocante despre fenomenul recoltării pe viu a organelor de la prizonierii de conştiinţă, practicanţi Falun Gong, uiguri, tibetani etc. încarceraţi în lagăre de muncă din China. Concluziile autorilor sunt fundamentate cu declaraţii ale martorilor, informaţii oficiale, date cronologice şi analize în profunzime ale situaţiei reale existente în China contemporană, unde recoltarea de organe de la deţinuţi a devenit politică de stat.

Deşi subiectul doare şi este incomod pentru multe dintre ţările din vest, autorii cărţii expun şi rolul jucat de mari companii occidentale în proliferarea acestui fenomen, abordând frontal lipsa de etică a marilor carteluri farmaceutice occidentale care testează imunosupresoare pe deţinuţi chinezi, a spitalelor vestice care oferă cursuri de specializare chirurgilor chinezi, a societăţilor de asigurări din unele ţări ale lumii care au finanţat, cu sau fără ştirea lor, turismul în China în scop de transplant, etc.

Finalmente, cartea transmite şi un mesaj pozitiv: prin conştientizare şi implicare, de la nivel de individ, de grup şi apoi de societate, lucrurile se pot schimba. Legislaţia anumitor ţări, precum Israelul, Spania, Australia, s-a schimbat după ce opinia publică a aflat despre recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong.

Filmul "It's a girl"

A expus drama uciderii bebeluşilor şi fetuşilor de sex feminin în India şi China.

În India, fetele sunt văzute drept o povară pentru părinţi căci nu le pot mărita fără să dea zestre bogată viitorului soţ. O imposibilitate pentru cei săraci şi o sursă de disconfort pentru bogătaşi. De aceea, multe mame sărace îşi omoară fetiţele imediat după ce le nasc. Iar mamele bogate, avortează (adesea obligate de soţ şi familia lui) dacă la ecograf se constată că au în burtă prunci de gen feminin. Tot în India, femeile sunt ucise fără prea mari consecinţe legale, de soţii nemulţumiţi de zestre sau de faptul că nevestele "nu sunt în stare" să le nască băieţi.

În China, legea unicului copil a dus la uciderea a peste 400 de milioane de prunci în burţile mamelor lor. Prunci nenăscuţi. Legea permite cuplurilor chineze un singur copil. Şi doi copii la ţară, dacă primul copil este fată, pentru a da cuplurilor şansa să aibă un băiat. Ce "sare" peste acest număr se pedepseşte cu amenzi uriaşe, pe care oamenii nu le pot plăti. Sau cu avort forţat, în cazul celor mai multe dintre femei.

Şi în China se practică genocidul, însă nu pe scară atât de largă ca la indieni. Fetiţele sunt ucise la naştere în special la ţară, unde sărăcia este mai mare şi se preferă băieţii, mai rezistenţi la muncă şi sprijin al părinţilor la bătrâneţi. Multe cupluri chineze ar păstra şi fetele, dacă li s-ar da voie să facă mai mult de unul, respectiv doi copiii. Cum nu se poate, omoară fata, în ideea că următorul prunc va fi băiat.

După zeci de ani de funcţionare a legii unicului copil, în China s-a ajuns la o situaţie disperată: zeci de milioane de bărbaţi nu au cu cine se căsători, după ce milioane de fete au fost omorâte, multe înainte chiar să se fi născut. Ceea ce a dus la practici halucinante: răpiri de fetiţe care sunt crescute de mici pe post de viitoare soţii, trafic de carne vie în scop sexual sau marital, asta în timp ce milioane de fetuşi de sex feminin sunt avortaţi în fiecare an iar la ţară mii de fetiţe sunt omorâte la naştere de părinţii lor.

Genicidul, respectiv genocidul asupra fetelor, a căpătat o nouă amploare după ce ecografia a devenit o practică curentă în cele două ţări. Astfel, de multe ori, pruncuciderea a fost înlocuită de avort. Cuplurile înstărite care îşi permit să afle sexul copilului din timp (în India această practică, de aflare a sexului la cerere prin ecografie este interzisă prin lege, dar medicii o practică contra cost) aleg, de multe ori, să opteze pentru avort, dacă află că viitorul bebeluş este de sex feminin.

Subiectul filmului a dat naştere la ample dezbateri printre cei prezenţi. Avându-i ca moderatori pe Adrian Sturdza - Epoch Times, Bogdan Stanciu şi Alexandra Nadane - Asociaţia Studenţi pentru Viaţă, cei prezenţi la vizionare au dezbătut problematica ridicată de film.

S-a discutat despre similitudini între situaţiile din India, China şi România, despre politica natalităţii pe glob, despre aspectele etice ridicate de avorturi, prevenţie, rolul societăţii civile în ajutorarea tinerelor mame şi, mai cu seamă, despre valori umane, direcţii înspre care se îndreaptă societatea şi implicare la nivel de individ.