Stanomir: Iohannis a promis stabilitate şi ni l-a oferit pe Călin Georgescu şi anularea alegerilor. Asta ne-a putut oferi

Profesorul Ioan Stanomir, de la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a opinat că preşedintele şi prim-ministrul României sunt printre principalii responsabili pentru "fenomenele de degradare" din societatea românească.

Jurnalist: Vorbim despre violenţă pentru că au început să fie din ce în ce mai multe ameninţările din partea echipei, din partea candidatului pro-rus Călin Georgescu. După ce i-a ameninţat pe judecătorii Curţii Constituţionale, are o problemă şi cu preşedintele Klaus Iohannis. Dar şi mai interesante, îngrijorătoare, sunt ameninţările care se îndreaptă către oameni care n-au nicio legătură nici cu politica, nici cu justiţia, spre exemplu, actorul Tudor Chirilă ameninţat cu moartea, actorul Victor Rebengiuc ameninţat cu moartea. Cam asta este atmosfera, domnule profesor Stanomir. Ce e de înţeles de aici? Şi par să fie, din ce în ce mai multe, pare că aşteptarea societăţii în legătură cu violenţa coboară. Devin din ce în ce mai permise astfel de excese. De ce?

Ioan Stanomir: Există nişte responsabili pentru toate aceste fenomene de degradare: preşedintele, prim-ministrul, printre principalii responsabili. Este uşor să ai discursuri distante, arogante, este uşor să te dai în spectacol pe tiktok, dar este mai greu să încerci să ai o conversaţie cu societatea pe care o reprezinţi şi să înţelegi ce energie alimentează această violenţă de limbaj.

Violenţa de limbaj se naşte din mulţi factori: frustrare, resentiment şi aceste energii mocnite din societatea noastră. Dacă nu sunt înţelese şi gestionate, ele pot fi periculoase, fatale. Pentru că, repet, este limpede că nu doar cei care nu ne doresc binele au contribuit la starea în care ne aflăm. Noi înşine am contribuit în mod decisiv. Faptul că, după 10 ani de preşedinţie a lui Klaus Iohannis, anulezi alegerile, iar unul dintre candidaţi continuă să facă acest gen de declaraţii la o televiziune pe care, aparent, CNA poate să o sancţioneze, dar o sancţionează cu jumătate de măsură, spune ceva.

Faptul că preşedintele admite că aceste influenţe au fost prea subtile pentru a fi detectate la timp, iarăşi e neliniştitor. Eu cred că preşedintele Iohannis îşi compromite singura parte de mandat pentru care istoria îi va fi recunoscătoare: partea de politică externă. În planul politicii interne, preşedintele Iohannis a promis stabilitate şi ni l-a oferit pe Călin Georgescu, ne-a oferit-o pe doamna Elena Lasconi şi ne-a oferit anularea alegerilor. Asta ne-a putut oferi. Şi pe domnul Marcel Ciolacu din nou prim-ministru.

În planul politicii externe, domnia sa a făcut un lucru teribil: ne-a subminat poziţia. Şi am observat că domnia sa era foarte iritat de faptul că a existat o întâlnire restrânsă a liderilor europeni cu ucrainenii, la care România nu a fost invitată. M-aş întreba: domnia sa se uită cumva la Polonia, unde liniile de scindări din societate sunt puternice, dar unde există ceva care ţine societatea poloneză împreună? Pentru că dreapta şi stânga în Polonia pot gândi împreună anumite strategii. Şi, în orice caz, nu există candidaţi de tip Călin Georgescu ieşiţi din neant în nicio ţară europeană.

Viktor Orban, pe care mulţi dintre noi nu-l simpatizează în mod special, este cineva care şi-a construit la vedere cariera. Partidul fraţilor Kaczynski era un partid care a avut întotdeauna o linie politică oficială şi clară. La noi a apărut Partidul Oamenilor Tineri - oamenii tineri care au profunde legături cu o ramură a serviciilor secrete.

Asta este, de fapt, nota de plată pe care o lasă în urma sa consumatorul de la masa istoriei Klaus Iohannis. Nota de plată financiară o vom plăti noi, nota de plată a politicii externe o vom plăti noi, pentru că viitorul preşedinte, indiferent cine va fi, va fi obligat să lucreze cu foarte multă energie nu pentru a restaura ratingul de ţară, ci pentru a restaura încrederea în capacitatea României de a fi ceea ce România trebuie să fie. Pentru că România, alături de Polonia, sunt singurele ţări pe care era să zic că se poate conta - cred că trebuie să schimbăm timpul: se putea conta.

Pe România e mai greu să se conteze acum, pentru că în România practic ai un preşedinte care e deranjat de întrebări şi care formulează inabil teze corecte pe fond şi ai un prim-ministru care se laudă, deşi un pic de modestie, poate că i-ar fi făcut bine. Cred că oamenii acceptă foarte mult, înţeleg, dacă spui că "ştii, îmi pare rău". Pe preşedintele Iohannis l-am auzit o singură dată spunând că îi pare rău, de ziua naţională. Şi a zis-o într-un mod care nu a convins pe aproape nimeni. Pe mine, cel puţin, nu m-a convins.