Soros avertizează în privinţa problemelor de credit din China

Luând cuvântul la un eveniment organizat de Asia Society în New York miercuri seara, miliardarul George Soros a discutat despre “situaţia tulburătoare” din China, despre impactul campaniei anti-corupţie asupra scurgerilor de capital şi despre bula imobiliară “ce se hrăneşte din ea însăşi”.

Aşa cum a raportat Bloomberg, Soros a concluzionat că, în ciuda tuturor pesimiştilor şi a celor care vând fantezii, China “se aseamănă cu SUA în 2007-2008”, înainte ca piaţa de credit să fi început să funcţioneze anormal şi să fi declanşat o recesiune globală.

Cifrele din luna martie pentru creşterea numărului de credite acordate în China ar trebui să fie considerate o avertizare, a susţinut Soros. Luna trecută, cea de-a doua economie a lumii a oferit credite noi în valoare de 2,34 trilioane de yuani (362 miliarde de dolari), cu mult peste media de 1,4 trilioane de yuani prevăzută într-un sondaj Bloomberg. Acest lucru semnalează faptul că guvernul prioritizează creşterea în defavoarea controlării datoriei.

Dacă se face totalul finanţărilor sociale injectate din China în primul trimestru al acestui an, se ajunge la suma uimitoare de 1 trilion de dolari în noi credite. Această cifră reprezintă un record şi înlătură orice sugestie naivă că Beijingul ar urma o “reformă a datoriei”. Din contră, China a recurs din nou la vechiul model de “creştere”, unde PIB-ul este salvat cu orice preţ, chiar dacă înseamnă să inunde economia chineză cu o cantitate record de datorii.

Soros, care a construit o avere de 24 miliarde de dolari, a fost implicat recent într-un război al cuvintelor cu guvernul chinez. El a declarat la Forumul Economic Mondial din Davos că pariază împotriva valutelor asiatice deoarece o prăbuşire economică a Chinei este “practic inevitabilă”. Agenţia chineză de ştiri de stat Xinhua a respins afirmaţiile sale într-un editorial, susţinând că miliardarul a făcut câteva preziceri similare în trecut.

Soros a mai susţinut că scurgerile de capital din China reprezintă un fenomen tot mai răspândit, alimentat de campania chineză împotriva corupţiei, care nelinişteşte oamenii şi îi determină să îşi scoată banii din ţară.

Partidul comunist este prins astfel între ciocan şi nicovală - dacă încearcă să stârpească flagelul endemic al corupţiei la vârf, rămâne fără capital, dacă nu o face - ajunge să sucombe sub greutatea putrefacţiei liderilor comunişti. Pe de altă parte regimul comunist se baza pe creşterea economică nesustenabilă pentru a asigura pacea socială într-o ţară marcată de uriaşe tensiuni.

Conştient că ruina economică va aduce pierderea controlului asupra societăţii, Partidul Comunist este tot mai aproape de momentul în care va trebui să admită că nu mai poate guverna China.