Scrisoarea lui Aleksandr Soljenitin liderilor Uniunii Sovietice: DEZVOLTAREA INTERNA, NU EXTERNA (partea VI)

5. DEZVOLTAREA INTERNA, NU EXTERNA

Aceasta deplasare a centrului de atentie si eforturi, desigur, nu va avea un singur sens geografic: nu numai de pe teritoriile externe la cele interne, dar si de la problemele externe la cele interne. Din toate punctele de vedere: din exterior in interior. Acest lucru il cere de la voi starea adevarata, nu starea de etalare a oamenilor nostri, familiilor noastre, scolilor noastre, poporului nostru, spiritului nostru, vietei noastre, economiei noastre.

Sa incepem de la urma, cu economia. Paradoxal, nu pot sa cred: in conditiile unor succese stralucitoare in domeniul politicii externe, o putere militara atat de mareata a intrat intr-un asemenea impas, chiar si disperare economica. Tot ce am obtinut nu prin maiestrie, dar in cantitate, adica, cu cheltuieli de resurse umane si materiale exorbitante. Toate cele produse ne costa mult mai scump decat merita, dar statul isi permite sa nu calculeze cheltuielile. Agricultura noastra "ideologica" a devenit batjocura pentru toata lumea, si in curand - in cazul crizei mondiale alimentare si o povara pentru aceasta. In multe locuri din lume izbucneste si tot mai des va izbucni foametea din cauza suprapopularii, deficitulului de terenuri, iesirii de sub asuprire coloniala - adica, oamenii nu mai pot produce cereale. Noi nu producem suficient, sau ne agitam din cauza unui an secetos (si cunoaste istoria agriculturii si sapte la rand?) deoarece nu vrem sa admitem greseala noastra colhoznica. Timp de secole, Rusia a exportat piine, inainte de Primul Razboi Mondial - cate 10-12 milioane de tone anual, si iata 55 de ani al noului sistem, si 40 de ani in sistemul renumit de colhozuri - si suntem impusi sa importam 20 milioane tone! Rusine sa ne fie, e timpul sa ne trezim! Satul, care a stat timp de secole la baza Rusiei a devenit o slabiciune principala a ei! Decenii lungi, am stors din satul colhoznic pana la epuizarea fortelor sale, pana la disperare totala — si in sfarsit am inceput sa-i returnam valorile sale, am inceput sa-i platim proportional - dar prea tarziu. A fost epuizata credinta lui in actiune, interesul lui. Potrivit zicalei vechi: pofta trece — cu banul nu o mai cumperi. In conditiile iminentului deficit de cereale, o singura solutie avem pentru a ramane o tara satula: sa ne refuzam de colhozurile obligatorii, lasand doar cele voluntare.

Pe spatiile Nord-Estice a pune bazele unei agriculturi (cu mari cheltuieli, desigur), care va alimenta cu progresul sau economic natural, si nu cu afluxul agitatorilor si cetatenilor mobilizati.

Presupun, ca stiti (este vizibil dupa indicatiile voastre), ca si in intreaga economie, in tot serviciul public e asa: oamenii nu depun efort la munca publica si nu se avanta in ea, dar cat pot - inseala (uneori chiar fura), orele de la birou le petrec pentru chestiuni personale (sunt impusi!, deoarece cu castigurile actuale nu le ajung puterile si nu ai nici viata), toti tind sa obtina mai multi bani, dar sa lucreze mai putin - si cu asemenea stare de spirit in masa, ce termeni ne raman pentru a salva tara ?

Dar si mai distructiva este vodca. De asemenea, stiti foarte bine, a fost si un ukaz - si ce a schimbat? Atata timp cat vodca e un articol important in veniturile statului, nimic nu se va schimba, si in continuare de dragul profitului vom arde interiorul poporului (o data am lucrat in exil in cooperativa de consum, si foarte clar mi-aduc aminte, ca vodca reprezenta 60-70% din cifra de afaceri).

Comparativ cu obiceiurile oamenilor, starea lor spirituala, relatia intre ei si atitudinea fata de societate — sunt mici si nesemnificative acele realizari materiale, cu care la noi se mandresc atat de sonor.

Ceea ce geografic va fi numita explorarea Nord-Estului, economic - construirea economiei stabile, in toate ramurile - planificare urbana, transport, sociala, trebuie sa se aprofundeze si in probleme morale. Sanatatea fizica si spirituala a poporului ar trebui sa devina scopul acestei reforme, a fiecarei etape, a fiecarei laturi ale acesteia.

Constructia a peste jumatate din stat pe o noua locatie, permite sa evitam greselile dezastruoase ale secolului XX - in industrie, drumuri, orase. Daca e sa nu ne ardem cu nevoile economice fara sens, dar sa creem pentru copiii nostri o tara cu aer si apa curata, va trebui sa renuntam la multe ramuri ale productiei industriale cu deseuri toxice. Vor spune - necesitatea militara dicteaza? Dar necesitatile de razboi sunt de zece ori mai putine, decat pretindem, cu stres si agitatie inventam singuri, precum am avea interes national in Oceanul Atlantic sau Oceanul Indian. Pentru urmatoarea jumatate de secol avem singura necesitate militara reala - apararea in fata chinezilor, dar mai bine deloc sa nu luptam. Un Nord-Est bine-amenajat este cea mai buna protejare in fata Chinei. Nimeni altcineva de pe pamant nu ne-a amenintat, nimeni nu ne va ataca. Suntem echipati pentru timpuri pasnice peste masura, producem o multime de arme, care mai tarziu vor trebui schimbate si le vom schimba cu altele noi, instruim peste masura corpul personal, care va depasi varsta la momentul necesitatii de razboi.

Din toate partile, cu exceptia Chinei, avem, dupa timp, o mare marja de siguranta, si aceasta ne da posibilitatea pentru multi ani sa reducem considerabil formarea militara si rezervele libere sa fie redirectionate in economie si amenajarea vietii. Moartea tehnologica nu e mai putin periculoasa ca razboiul.

A venit timpul, sa eliberam tineretul rus de la recrutarea obligatorie, care nu exista nici China, nici in Statele Unite sau intr-o alta tara mare din lume. Pastram toate aceasta armata din aceeasi vanitate militara si diplomatica - pentru prestigiu, fala; pentru expansiune externa, de la care trebuie sa renuntam, fizic si spiritual salvandu-ne pe noi insine; si inca - de la conceptia iluzorie ca tinerii barbati nu pot fi educati in spiritul utilitatii statale, altfel decat prin trecerea prin ceaunul armatei multi ani. Daca se va constata ca nu se poate oferi apararea altfel, decat trecand toti prin armata, atunci ar putea cel putin sa fie scurtat termenul de servire si umanizata "educatia" in armata. In situatia actuala pierdem in interior mult mai mult decat defileaza paradele noastre.

Reducand dramatic armamentul, vom elibera si cerul nostru de armata galagioasa, dezgustatoare a aeronavelor - peste vastele noastre intinderi, zi si noapte, fara pauza, efectueaza zborurile si exercitiile lor nesfarsite! — alternand pragurile de sunet, cu vuiete si zgomot, tulburand viata, odihna, somnul si nervii a sute de mii de oameni, prostindu-i efectiv sub huruitul lor (toti conducatorii proeminenti interzic zborurile deasupra vilelor lor) - si toate acestea zeci de ani, nu pentru a salva tara, ci din vanitate desarta. Aduceti inapoi tacerea intacta tarii, fara de care nu poate fi omul sanatos.

Viata urban moderna, la care este sortita deja jumatate din populatia noastra, este absolut nefireasca, si voi toti sunteti de acord, evadand in fiecare seara in unanimitate in vilele suburbane. Si va amintiti bine toti la varstele dumneavoastra, vechile drumuri din orase pina la aparitia automobilelor, orase pentru oameni, cai, caini si mai mult - tramvaie, umane, binevoitoare, fermecatoare, cu aer curat, iarna pline de zapada, primavara prin garduri spre strazi se strecoara parfumurile din gradini; livezile sunt aproape pe langa fiecare casa, si rareori o casa mai inalta de doua etaje - o inaltime placuta pentru o locuinta umana; locuitorii acelor oraselor nu au fost nomazi, ratacind de doua ori pe an, salvand copiii de iadul arzand.

Economia FARA-gigantism, cu o fractiune, desi cu inalta tehnologie, nu doar va permite, dar si va cere construirea oraselor imprastiate, destinse pentru om. Si poate pune pe toate intrarile bariere, lasand trecerea cailor si motoarele electrice de acumulator, dar nu motoarelor otravitoare cu ardere interna, si in orasul insasi la rascruci de drumuri, daca este ceva ce trebuie sa se scufunde in pamant —atunci motoarele, dar nu, batranii, copiii si bolnavii.

Cu asa orase sa fie decorat Nord-Estul nostru, topit, degerat, si pentru acea decongelare sa fie turnati bani cosmici!

Ce-i drept, orasele precedente rusesti, aveau o alta caracteristica, una spirituala, care permitea celor mai educati cu placere sa locuiasca acolo, fara sa fie condensati intr-o singura capitala de sapte milioane: multe orase provinciale, nu numai Irkutsk, Tomsk, Saratov, Yaroslavl, Kazan, multe erau centre semnificative culturale independente. Si acum mai este permis un alt centru independent, ca gandeste singur cu exceptia Moscovei? Chiar si Piterul s-a posomorat cu totul. In trecut, se intampla ca intr-un oarecare Volochek de Sus putea aparea o editie de carte unica de mare valoare - dar, acum oare va permite asa ceva ideologia noastra? Centralizarea actuala a tuturor tipurilor de viata spirituala - slutenie, crima spirituala. Fara aceste orase a anilor 60-80 nu mai exista Rusia ca tara, doar un apendice mut. Si aici, ca si in orice loc, orice directie, sa construim o Rusie sanatoasa ne impiedica IDEOLOGIA.

Fiecare aspect al vietii cotidiene este inseparabil legata de starea psihologica a oamenilor. Cel care distruge intentionat cu urmele tractoarelor sau cu rotile camioanelor uriase, fara a fi adaptat la acestea, luand prin surprindere drumurile verzi si cararile rurale, sau furioasa " neclintita motocicleta" a drujbei in zorii zilei din lacomie trezeste un sat intreg - devine dur si cinic. Nu sunt intamplatori si acesti nenumarati huligani betivi, care nu dau trecere femeilor in orele de seara si sarbatoare — nu ajunge politia pentru toti, cu atat mai mult nu-i va constrange ideologia lor, care pretinde ca a inlocuit moralitatea.

Avand suficienta experienta in scoli - si urbane, si rurale, pot sa sustin ca scoala noastra invata si educa prost, doar ii schimba si face meschini anii de tinerete si sufletele. Totul este construit astfel, incat studentii nu au pentru ce respecta consiliul de profesori. Scoala va fi adevarata atunci cand, vor veni sa profeseze persoane selecte si cu talent. Dar pentru a face acest lucru — de cate resurse si efort este nevoie! - nu asa sa fie remunerati pentru munca lor si nu asa umilitor sa fie tratati. Si acum Institutul Pedagogic — este la coada dupa autoritate, si unui barbat adult ii este rusine sa fie invatator in scoala. Absolventii ca mustele la miere se arunca in electronica militara — chiar pentru o asa desertaciune ne-am dezvoltat o mie o suta de ani?

Fara obtinerea celor necesare in scoli, generatia noastra viitoare nu primeste multe nici in familie. Ne mandrim mult cu egalitatea de genuri obtinuta si gradinitile de copii, si ascundem ca asta tot — cu pretul familiei subminate. Iar egalitatea de genuri nu consta in ocuparea aceluiasi numar de locuri de munca si acelorasi functii ca si barbatii, dar din - neinterzicerea principiala a acestor posturi pentru femei. Real insa nivelul salariilor barbatilor ar trebui sa fie asa, ca intr-o familie cu doi, cu patru copii, femeia sa nu mai fie nevoita sa castige in plus, sa nu trebuiasca sa sprijine familia cu bani muncii si grijilor sale. In goana planificarilor cincinale, dupa forte suplimentare, noi nu am dat barbatilor acel salariu, si subminarea familiilor este una din pretul amarnic platit pentru cincinale. Si cum sa nu se stranga inima de rusine si mila cand vedem femeile noastre ducand greutati la pietruirea drumurilor, la turnarea liniilor ferate ? Observand un asemenea tablou — despre ce sa mai vorbim? Ce sa mai asteptam? Pentru a le elibera de umilire - cum sa nu mai renuntam la finantarea revolutionarilor sud-americani?

La o asemenea degradare a ajuns aproape fiecare domeniu de activitate, care necesita resurse, munca si rabdare. Dar nu mai presus de toate si odihna, redusa la televizor, joc de carti, domino si la tot aceiasi vodca, iar cine citeste, fie sport sau detectiv cu spioni, sau aceeasi ideologie in forma de ziare. Chiar asta este acel socialismul comunism ademenitor, pentru care s-au jertfit 60 - 90 milioane?

Necesitatile de dezvoltare interna sunt mult mai importante pentru noi, ca popor, decat nevoile de expansiune externa a puterii. Toate istoria mondiala arata, ca popoarele care au creat imperii, intotdeauna au suferit daune spirituale. Obiectivele marelor imperii si sanatatea morala a poporului nu sunt compatibile. Si noi nu indraznim sa inventam sarcini internationale si sa platim pentru ele, pana cand poporul nostru este ruinat moral si pana cand ne consideram feciorii lui.

Si sa nu abandonam noi Marea Mediterana ? Iar pentru asta, in primul rand - ideologia.

Va urma...