Scandalul cărnii de cal – problemă europeană şi o victimă colaterală: România

Carnea de cal descoperită în hamburgeri, lasagna şi alte produse congelate în Marea Britanie a dat din nou ocazia unei părţi a presei britanice să pună România la zid. Ca şi în cazul fluxului masiv de români care vor inunda Marea Britanie în 2014, lipsesc dovezile. Chestiunea siguranţei alimentare rămâne însă o importantă problemă europeană.

Am citit cu interes reportajul făcut de tabloidul Sun la două abatoare din România de unde ar fi pornit carnea de vacă, care de fapt era de cal, pe lanţul furnizorilor, până în Marea Britanie. Dincolo de poze mari cu căruţe şi câteva stereotipuri, nu reiese de nicăieri că abatorul ar fi schimbat etichetarea cărnii de cal în carne de vacă, ba mai mult proprietarul prezintă şi o factură care arată clar că este vorba despre carne de cal. Tonul articolului este însă tendenţios şi reaminteşte de campania ”Români nu veniţi la noi pentru că plouă”.

Este foarte uşor să găseşti un ţap ispăşitor pentru orice. Pentru faptul că este o perioadă de austeritate, de tăieri bugetare masive în Europa, pentru faptul că Marea Britanie are probleme economice, trebuie găsite subiecte care să distragă atenţia de la aceste lucruri şi s-o concentreze pe români, chiar dacă aceştia nu sunt de vină. Cameron se află sub o presiune puternică din partea euroscepticilor din partidul său şi trebuie să ”livreze”, să nu mai piardă procente în faţa naţionaliştilor extremişti din UKIP. Românii sunt o ţintă uşoară. The Sun şi alte ziare tabloide scriu fără probe că ar putea fi vorba despre cai sălbatici vânaţi ilegal şi chinuiţi din Pădurea Letea din Delta Dunării, care nu au o stare de sănătate corespunzătoare comercializării, şi care ajung pe farfuriile britanicilor.

Aici intervine însă faptul că securitatea alimentelor este o problemă europeană, nicidecum doar românească. Există şi o instituţie specială Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (AESA), menită să fie un organism de protecţie a consumatorilor. AESA este însă astăzi tot mai contestată din cauza legăturilor strânse pe care le are cu industria agroalimentară, adică este criticată pentru că cei care ar trebui să verifice sunt de fapt implicaţi în afacerile din diferitele branşe. Pe de altă parte, actualul scandal arată că există atâţia furnizori şi subfurnizori încât devine aproape imposibil să urmăreşti traseul unui produs alimentar de la producător până în farfuria consumatorului.

Oricum industria europeană a cărnii generează o cifră de afaceri de miliarde de euro anual, astfel că nicio ţară şi nicio mare firmă implicată în acest scandal nu-şi asumă vina. În loc să-şi strice reputaţia, ceea ce ar implica pagube financiare importante, e mai uşor să dea vina pe alţii. Astfel Irlanda a sugerat că vina aparţine Poloniei, care a respins acuzaţiile. Suedia a încercat să dea vina pe Franţa. Franţa a acuzat Cipru, România şi Olanda că ar fi ţările unde pachetele de carne au fost etichetate greşit. Faptul că originea cărnii nu poate fi stabilită cu exactitate la un fermier sau un abator reprezintă o problemă, dar niciunul dintre actorii lanţului de distribuţie nu este nevinovat.

Marile supermarketuri precum Tesco se declară acum consternate de ce au făcut furnizorii francezi Comigel şi Spanghero, care au etichetat cel mai probabil carnea de cal ca fiind de vită. Dar ele câştigă cel mai bine din tot lanţul de distribuţie, de multe ori în dauna producătorilor şi a procesatorilor, şi le pasează acestora răspunderea. Supermarketurile nu se informează în detaliu în legătură cu produsele pe care le primesc de la furnizori, pentru că ele nu sunt supuse aceloraşi presiuni de preţ ca aceştia.

Furnizorii în schimb sunt obligaţi să se adapteze cererii consumatorilor legate de preţuri mai mici, motivată de faptul că puterea de cumpărare a scăzut în vreme de criză. Iar carnea de cal este mai ieftină decât cea de vacă.

Românii sunt o ţintă uşoară. The Sun şi alte ziare tabloide scriu fără probe că ar putea fi vorba despre cai sălbatici vânaţi ilegal şi chinuiţi din Pădurea Letea din Delta Dunării, care nu au o stare de sănătate corespunzătoare comercializării, şi care ajung pe farfuriile britanicilor.

Şi până la urmă ce mare nenorocire este carnea de cal care ajunge în farfuriile britanicilor? Bogată în acizi Omega 3, ea este mai sănătoasă decât fast-food-ul atât de popular. Asta nu înseamnă că nu trebuie controlat mai bine lanţul de distribuţie astfel încât consumatorii să fie protejaţi de carne de cal care ar putea conţine fenilbutazonă, un medicament utilizat pentru tratarea ligamentelor şi enterocolitei la cai. Fenilbutazona nu poate fi administrată animalelor destinate consumului uman, pentru că poate provoca anemie şi leucemie. Totuşi caii destinaţi tăierii şi comercializării nu sunt marcaţi ca vitele şi există astfel o zonă gri care ar trebui rezolvată printr-o reglementare la nivel european.

În cazul de faţă însă, este vorba doar despre o fraudă pe care au făcut-o cel mai probabil firmele franceze Spanghero şi Comigel care ”au ştiut că vând carne de cal, venită cu eticheta vamală corespunzătoare, drept carne de vită”, după cum declara chiar ministrul francez delegat pentru economie socială şi consum Benoit Hamon. Din informaţiile de până acum, carnea nu conţinea fenilbutazonă.

Iar scandalul în sine a avut urmări interesante. În timp ce în Marea Britanie a trezit indignare, produsele respective fiind retrase temporar din comerţ pentru a fi investigate, în Germania au crescut puternic vânzările de carne de cal şi cererea către abatoare. Nemţii au devenit curioşi să încerce carnea de cal. ”După izbucnirea acestui scandal, am început să vindem atât de multă carne de cal într-o oră, cât vindeam într-o zi întreagă”, spune unul dintre puţinii măcelari de cai din Germania pentru Spiegel.

Şi în Franţa, vânzările de carne de cal au crescut în ultimele zile cu 10-15% la nivel naţional, potrivit estimărilor făcute de Eric Vigoureux, preşedintele Association Naţionale Interprofessionnelle du Bétail et des Viandes. Deci comercianţii de carne de cal n-au avut decât de câştigat din acest scandal. Doar România a pierdut pentru că i s-a mai pus o ştampilă negativă, o etichetă nedreaptă, de către presa tabloidă engleză. Fără probe. Deci, cai verzi pe pereţi.