Rusia minte cu privire la puterea sa economică: sancţiunile funcţionează - şi e nevoie de mai multe [Opinie]
Semnele sunt clare că nu totul este atât de roz în economia de război de tip sovietic a lui Putin, aşa cum ar vrea Moscova să ne facă să credem.
Potrivit unui articol de opinie publicat de The Guardian, opt miniştri de finanţe din Uniunea Europeană afirmă că Vladimir Putin şi regimul său autoritar răspândesc falsa poveste că economia rusă este puternică şi că maşinăria sa de război este nevătămată de sancţiunile occidentale. Ei susţin că aceasta este o minciună care trebuie combătută şi sesizează faptul că, în realitate, există multe semne care arată că economia de război rusă se deteriorează. Sancţiunile şi alte măsuri de slăbire a economiei ruse sunt eficiente, dar se poate face şi mai mult, iar UE trebuie să continue să crească presiunea asupra regimului lui Putin şi să sprijinie Ucraina.
În timpul summitului NATO de la Washington DC, liderii occidentali şi-au reafirmat angajamentul faţă de apărarea Ucrainei. Dar războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu este purtat doar de soldaţi pe teren. Este, de asemenea, un război al informaţiilor, pentru care Kremlinul cheltuieşte aproximativ 1,5 miliarde USD pe an, şi al puterii economice. Putin şi regimul său autoritar vor să ne facă să credem că Rusia nu este afectată de sancţiuni şi de alte eforturi depuse pentru a sprijini Ucraina, libertatea şi democraţia. Prin urmare, este extrem de important ca politicienii, mass-media şi instituţiile economice din Occident să nu ia de bune informaţiile venite de la Kremlin. La o analiză mai atentă a semnalelor, devine clar că nu totul este atât de roz cu economia rusă, aşa cum ar vrea Moscova să ne facă să credem.
Deşi PIB-ul rusesc poate creşte, economia este din ce în ce mai orientată spre industria de război, susţinută de stimulente fiscale mari. Aceasta nu este o sursă nesfârşită de creştere, nici un semn al unei economii stabile. Fabricile de război ale Kremlinului sunt deja la capacitate maximă. Şomajul a scăzut atât de mult încât există informaţii potrivit cărora Vladimir Putin a aprobat înlocuirea închisorii cu munca forţată. Piaţa forţei de muncă restrânsă a exercitat o presiune ascendentă asupra salariilor, în timp ce rubla mai slabă creşte preţurile importurilor şi contribuie la o inflaţie din ce în ce mai ridicată, în ciuda eforturilor băncii centrale ruse de a o combate cu rate ridicate ale dobânzii.
Pentru a finanţa războiul, guvernul rus a apelat la activele lichide ale fondului naţional de investiţii al Rusiei. Estimările Bloomberg sugerează că acesta aproape s-a înjumătăţit de la invazia la scara largă a Rusiei în Ucraina, în timp ce ţara îşi sacrifică prosperitatea viitoare pentru a face ravagii în străinătate. Moscova a recurs, de asemenea, la mai multe intervenţii extreme pentru a controla economia rusă. Au fost introduse interdicţii de export pentru benzină şi zahăr pentru a asigura aprovizionarea internă. Au fost instituite controale stricte ale capitalului pentru a preveni exodul fondurilor private din ţară şi pentru a împiedica căderea liberă a rublei. Chiar şi aşa, există încă rapoarte privind transferuri de miliarde de dolari americani în afara ţării.
Pentru mulţi ruşi, politica economică a Kremlinului din timpul războiului trebuie să provoace un sentiment de deja vu. Controalele de capital, interdicţiile de export şi investiţiile masive în industria de război nu sunt politici noi, ci mai degrabă o întoarcere la manualul sovietic.
Ceea ce ar putea fi perceput şi confundat ca un „impuls” pentru creşterea economică a Rusiei este, de fapt, începutul unei re-sovietizări a economiei. Multe dintre semnele distinctive sunt prezente: controale de piaţă extinse, cheltuieli publice mari finanţate prin exproprierea activelor private şi o reorientare a economiei către industria de război, cu un dispreţ total pentru bunăstarea socială şi economică a populaţiei. Istoria arată clar că aceasta nu este o strategie de succes pe termen lung. Supraîncălzirea pe termen scurt a economiei, alimentată de investiţiile masive în industria de război şi de accesul foarte limitat la tehnologie, va împiedica probabil creşterea productivităţii şi va duce la stagnarea sectorului privat, la o inflaţie şi mai galopantă şi la creşterea presiunii asupra gospodăriilor ruseşti.
Pentru a acoperi viitoarele deficite, Putin va trebui să recurgă la finanţare monetară, ceea ce va alimenta şi mai mult inflaţia şi va epuiza şi mai mult rezervele de numerar ale Rusiei. Dacă Putin rămâne pe această cale, daunele pe termen lung pentru economia rusă ar putea fi semnificative şi este probabil să erodeze şi mai mult încrederea. Cu toate acestea, acest lucru necesită, de asemenea, răbdare şi hotărâre din partea Occidentului. Trebuie menţinută şi sporită presiunea, continuând şi consolidând în acelaşi timp sprijinul nostru pentru Ucraina. Propaganda rusă nu trebuie să rămână necontestată.
Spre deosebire de povestea pe care Rusia ar dori să o spună, sancţiunile care vizează maşinăria de război rusă sunt eficiente şi necesare. Acestea au remodelat geografia comerţului exterior al Rusiei şi au limitat accesul acesteia la produse prioritare pentru câmpul de luptă. Între 2022 şi 2023, veniturile ruseşti din exporturi au scăzut cu aproximativ o treime, pe baza informaţiilor furnizate de serviciul vamal rus. Acum se iau măsuri suplimentare pentru a creşte şi mai mult presiunea. În iunie, UE a adoptat cel de-al 14-lea pachet de sancţiuni, inclusiv măsuri care vizează gazul natural lichefiat şi flota fantomă a Rusiei, care transportă petrol rusesc sancţionat în întreaga lume.
Între timp, la summitul G7, liderii au luat măsuri suplimentare pentru a descuraja China să ajute la eludarea sancţiunilor şi au convenit să pună în aplicare un împrumut de 50 de miliarde USD pentru Ucraina, care va fi deservit şi rambursat de veniturile viitoare preconizate din activele băncii centrale imobilizate a Rusiei. Acestea sunt măsuri foarte binevenite şi importante.
Cu toate acestea, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a constrânge Rusia şi a sprijini Ucraina. Occidentul ar trebui să asigure o operaţionalizare rapidă şi eficientă a acordului G7 privind acordarea de împrumuturi Ucrainei şi să analizeze opţiunile pentru soluţii de mai mare anvergură, în conformitate cu dreptul internaţional şi al UE. Activele ar trebui să rămână îngheţate şi sancţiunile ar trebui să rămână în vigoare până când Rusia va plăti pentru daunele pe care le-a cauzat.
Între timp, sprijinul pentru Ucraina trebuie să fie menţinut şi consolidat şi trebuie furnizate mai multe arme şi muniţii. Toate naţiunile noastre au contribuit în mod semnificativ la sprijinirea Ucrainei, atât din punct de vedere financiar, cât şi militar, şi vor continua să facă acest lucru atâta timp cât va fi necesar.
Sancţiunile trebuie consolidate - în special în sectoare de importanţă strategică precum energia, finanţele şi tehnologia; în acelaşi timp, aplicarea sancţiunilor existente trebuie îmbunătăţită.
Atât ţările de frontieră, cât şi ţările sursă ar trebui să continue să depună eforturi pentru a închide lacunele care permit livrarea tuturor bunurilor care alimentează, direct sau indirect, maşina de război rusă. În special, plafonarea preţului ţiţeiului rusesc trebuie să fie aplicată mai riguros, deoarece încă observăm schimburi comerciale care depăşesc plafonul de 60 USD pe baril. De asemenea, este esenţial să se implementeze sancţiuni similare şi asupra Bielorusiei şi să se exercite mai multă presiune asupra altor facilitatori majori ai eludării sancţiunilor din Asia de Est şi Orientul Mijlociu.
Ucrainenii duc o luptă existenţială pentru libertate şi democraţie împotriva opresiunii şi autoritarismului. Sprijinirea Ucrainei şi subminarea capacităţii Rusiei de a purta războaie la fiecare pas ar trebui să fie prioritatea principală a fiecărei ţări democratice. Prin re-sovietizarea economiei ruse, Putin a pus-o pe calea propriului său declin. Acum este timpul ca Occidentul să crească şi mai mult presiunea au conchis miniştrii de finanţe suedez, danez, eston, finlandez, leton, lituanian, din Ţările de Jos şi polon.
