România, un obiectiv atractiv pentru investiţii în domeniul energiei regenerabile
În România, investitorii în surse regenerabile de energie pot alege teoretic între Uniunea Europeană (UE) sau programe naţionale de subvenţionare. Cu toate acestea, în pofida potenţialului eolian cel mai ridicat din Europa de Sud-Est şi unei radiaţii solare de invidiat, doar 560 MW de energie eoliană şi 1 MW de energie solară au fost instalate până la sfârşitul anului 2010, informează revista online Renewable Energy World în ediţia de miercuri, într-un articol semnat de Otilia Loidl, consultant juridic şi fiscal în domeniul energiei regenerabile.
Deşi fondurile structurale pot asigura până la 70% din cheltuielile de capital ale unei centrale electrice care produce electricitate din surse regenerabile, birocraţia domină procedura de aplicare iar în unele cazuri netransparenţa procesului de selecţie s-a dovedit un obstacol destul de mare în calea devenirii României a unui obiectiv atractiv pentru investiţii în acest sector. Astfel, în a doua jumătate a perioadei de implementare a ''Programului Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice'', rata de absorbţie poate prezenta doar un procent cu două cifre.
Pe de altă parte, sistemul naţional de subvenţii nu a funcţionat de la punerea sa în aplicare, din cauza ezitărilor atât ale legislatorului cât şi ale guvernului. După aproape trei ani şi jumătate de la prima încercare de reglementare, în februarie 2008, guvernul român aşteaptă acum aprobarea finală a Comisiei Europene pentru sistemul de subvenţii naţionale care urmează să fie acordate la începutul lunii august a acestui an, ca urmare a notificării oficiale a executivului, la 7 iunie. În paralel, la 3 iunie, ''Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei'' (ANRE) din România a publicat o ordonanţă de urgenţă pentru amendarea şi completarea Legii 220, care, în esenţă, clarifică faptul că cele două tipuri de subvenţie menţionate nu pot opera decât alternativ.
În timp ce majoritatea ţărilor europene au implementat un pragmatic feed-in tariff (mecanism de politică menit să încurajeze adoptarea unor surse regenerabile de energie, n.red), România se luptă încă să adopte un sistem de cote cu certificate verzi tranzacţionabile. Legea 220 obligă furnizorii de energie să achiziţioneze certificate verzi într-o cantitate ce corespunde cotelor minime de feed-in de electricitate furnizată consumatorilor finali. Cotele sunt de 10% în 2011 şi cresc la 20% în 2020, în timp ce consumul final brut din România a ajuns la 45 milioane MWh în 2010. Cu toate acestea, ANRE îşi păstrează dreptul de a modifica cota retroactiv pentru anul precedent, până la 1 martie, în funcţie de cantitatea de energie electrică produsă din surse regenerabile şi de consumul final. Ordonanţa de urgenţă prevede ca cota modificată de ANRE să nu depăşească cota respectivă stipulată în Legea 220. Pentru 2011, cota a fost deja modificată de la 10% iniţial, la aproximativ 7,7%.
Legea 220 acordă pentru fiecare MWh produs din surse regenerabile, pentru o perioadă de 15 ani, un anumit număr de certificate verzi, care variază în funcţie de tehnologia utilizată. În timp ce instalaţiile fotovoltaice primesc şase certificate, domeniul geotermal, biomasa, biolichidele, biogazul şi gazele din apele uzate de fermentaţie şi prelucrarea deşeurilor primesc trei certificate, la fel ca hidrocentralele cu o capacitate instalată de sub 10 MW. Energia eoliană primeşte două certificate până în 2017 şi un certificat cu începere din 2018. Certificatele verzi pot fi tranzacţionate în cadrul unei limite de 27 şi 55 de euro până în 2025, sumele menţionate fiind legate de indicele mediu al inflaţiei din zona euro, potrivit ordonanţei de urgenţă.
Deşi acest lucru poate convinge majoritatea investitorilor că riscul valutar este practic redus la preţul de piaţă al electricităţii produse, care este obţinută în plus faţă de certificatele verzi, persistă o întrebare serioasă. Atât Legea 220 cât şi ordonanţa de urgenţă păstrează tăcerea privind faptul dacă un producător poate să răscumpere certificatele netranzacţionate la preţul minim aplicabil sau să beneficieze în alt mod de preţul minim. Această întrebare nu a fost încă analizată serios de autorităţile române, probabil din cauza situaţiei actuale de pe piaţă, certificatele verzi fiind tranzacţionate aproape de preţul maxim pentru moment.
Guvernul revizuieşte în prezent orientările pe termen mediu şi lung ale dezvoltării sectorului energetic. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a prezentat proiectul ''Strategia energetică a României pentru perioada 2011-2035'' pentru dezbatere publică la 10 iunie, lăsând neschimbată ţinta iniţială de 260 MW din energie solară până în 2020. ''Strategia Energetică'' recunoaşte că, în practică, utilizarea surselor regenerabile este restricţionată de limitările tehnologice, eficienţa energetică, restricţiile de mediu şi costurile de producţie, care sunt încă mai mari decât în cazul combustibililor nucleari şi fosili.
Cele mai recente acţiuni guvernamentale par să atragă atenţia investitorilor şi încrederea în hotărârea României de a subvenţiona eficient investiţiile în sursele regenerabile de energie. Cu toate acestea, întrebările indicate mai sus, alături de o administrare ineficientă şi letargică, în opinia semnatarei articolului, ar putea continua să fie un obstacol important în calea unor investiţii serioase. Un studiu recent al Asociaţiei ALMA-RO, o iniţiativă a unui grup de experţi în administraţia publică, a dezvăluit că, în funcţie de localizare şi de anumiţi factori, o instalaţie eoliană poate avea nevoie de 85 de aprobări şi autorizaţii.
De atunci, guvernul a aprobat ordonanţa de urgenţă 43/2010, care simplifică procedura administrativă pentru centralele electrice cu o capacitate de până la 1 MW, atât timp cât astfel de instalaţii nu mai necesită o autorizare de constituire.
Obţinerea autorizaţiilor necesare necesită adesea o documentaţie inutilă şi prezenţa personală repetată la autoritatea emitentă. Cu toate acestea, cota unică de impozitare încă atrăgătoare de 16% din România, în pofida creşterii recente a TVA la 24% precum şi tratatele de evitare a dublei impuneri cu toate ţările majore, în vigoare, ar putea contribui la atractivitatea ţării pentru investiţii viitoare în surse regenerabile.
