România a înregistrat mai puţine cereri de azil în 2015 (video)

”Anul trecut a fost foarte dificil pentru IGI din cauza contextului european. Am fost obligaţi să transpunem două directive, privind calificarea şi recepţia. Cuantumul asistenţei materiale care era destul de redus s-a mărit. Solicitanţii de azil vor primi în prezent 16 lei pe zi, pe care-i vor folosi pentru achiziţionarea hranei zilnice şi acei pocket money. O să le oferim bani pentru haine în cuantum aproximativ de 60 de lei pe timp de vară şi 60 de lei pe timp de iarnă”, a declarat Pîrvu în cadrul dezbaterii ”Fluxul de imigranţi – un nou test pentru statele membre ale UE”, organizată astăzi de Asociaţia LiderJust la Reprezentanţa Comisiei Europene.

Oficialul a arătat că dacă solicitanţii de azil nu respectă regulile din centrele de cazare, autorităţile române pot să le limiteze sau să le sisteze această asistenţă materială.

Pârvu a reamintit că România are una dintre cele mai scurte proceduri de azil în faza administrativă, de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii cu încă 30 de zile, şi oameni specializaţi pentru interviurile cu solicitanţii de azil. Aceştia din urmă sunt consiliaţi atât în faza administrativă, cât şi în cea judiciară de ONG-urile cu care IGI are contracte de grant.

”Pentru integrare este nevoie de un efort din partea statului şi de un efort din partea individului. Procesul de integrare a celor care dobândesc o formă de protecţie nu este obligatoriu, dar cei care-l acceptă au multe beneficii. Toţi copiii solicitanţilor de azil şi ai celor care au obţinut o formă de protecţie au acces la alocaţii, chiar dacă nu au certificate de naştere, iar locuinţele sociale sunt acordate pe baza permiselor de şedere de autorităţile publice locale”, a adăugat directorul adjunct de la Inspectoratul General pentru Imigrări.

Eleodor Pîrvu a arătat că în baza sistemului de cote obligatorii stabilit pentru relocarea a 160.000 de refugiaţi din Italia şi Grecia în statele UE, România va primi 1.705 persoane în primă fază şi 4.500 refugiaţi conform celei de-a doua Decizii a Consiliului, timp de 2 ani de zile. ”Până în momentul de faţă Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat ca un număr de 190 de persoane să fie transferate în România din Italia şi 150 din Grecia. Din păcate transferul depinde în totalitate de autorităţile din Italia şi Grecia, statele beneficiare ale acestui proces. Procesul de înregistrare în Grecia şi Italia este dificil. Au fost create acele hot spot-uri, în care Biroul European de Sprijin în domeniul azilului coordonează înregistrarea celor care vin pe mare şi referirea lor către statele membre pentru relocare”, a explicat oficialul.

El a anunţat că în momentul de faţă există o înţelegere pentru 11 solicitanţi de azil, care vor sosi pe 3 martie din Grecia în România. Acesta va fi primul grup şi va fi repartizat în centrul din Galaţi.

Numărul de cereri de azil a scăzut în 2015

În 2015 s-au înregistrat în România 1.266 de cereri de azil, în scădere faţă de 2014, când au fost înregistrate 1.547. Dintre aceştia 472 de persoane au primit o formă de protecţie în 2015, faţă de 691 în 2014.

Rodica Novac, preşedintele Asociaţiei Conect, a arătat că în 2015 s-au înregistrat în România 1.266 de cereri de azil, în scădere faţă de 2014, când au fost înregistrate 1.547. Dintre aceştia 472 de persoane au primit o formă de protecţie în 2015, faţă de 691 în 2014.

Ţara noastră dispune de 950 de locuri de cazare în 6 centre regionale pentru refugiaţi, capacitate care poate fi suplimentată cu 550 de locuri. Ca urmare, experta a susţinut că ”România poate să facă faţă şi nu se confruntă cu o criză a refugiaţilor”.

Novac a precizat că numărul de cereri de azil depuse de cetăţenii sirieni s-a ridicat la 541, reprezentând 42,73% din totalul cererilor. Majoritatea acestora sunt, de regulă, membri de familie, rude sau apropiaţi ai unor cetăţeni sirieni stabiliţi în ţara noastră.

Experta a subliniat că există unele dificultăţi de integrare a migranţilor în societatea românească precum faptul că România se defineşte ca ţară de tranzit. În consecinţă, integrarea străinilor în societate este aproape exclusiv apanajul Inspectoratului General pentru Imigrări şi al ONG-urilor din domeniu, iar ministerele de linie nu alocă resurse pentru integrarea străinilor.

Pe de altă parte, nu există date oficiale cu privire la accesul străinilor la servicii publice şi sunt tolerate practici discriminatorii precum refuzul băncilor de a deschide străinilor conturi pentru plata salariilor din România şi a prestaţiilor sociale. În plus, nu se poate verifica online dacă angajatorii acestora le înregistrează contractele individuale de muncă, ceea ce face dificilă aplicarea de sancţiuni.