Rezistenţa la antibiotice: imanentă pentru bacteriile dintr-o peşteră izolată

Cercetători nord-americani au găsit noi indicii privind originea rezistenţei la antibiotice, în străfundurile peşterii Lechugilla din New Mexico.

Situl, localizat în Carlsbad Cavern Naţional Park, se numără printre cele mai mari şi adânci peşteri, despre care se crede că nu a fost atinsă de om timp de peste 4 milioane de ani.

Peştera este acoperită de un strat de rocă impermeabilă, ceea ce înseamnă că apei îi trebuie 10.000 de ani ca să îi atingă profunzimile extreme, fiind astfel protejată de infiltrarea antibioticelor. Peştera Lechugilla a fost descoperită în 1986, iar accesul a fost permis numai câtorva savanţi şi speologi, anual.

O echipă de cercetători şi-a stabilit un aşezământ în peşteră, în misiunea lor de a recolta bacterii din cavităţile cele mai profunde şi izolate. Întorcându-se în laborator, aceştia au studiat mostrele prelevate testând rezistenţa acestora la antibiotice.

Aceste specii de bacterii nu provoacă afecţiuni oamenilor şi nu au fost niciodată expuse acţiunii antibioticelor. Totuşi, s-a descoperit că fiecare dintre ele era rezistentă la cel puţin un antibiotic, iar unele erau rezistente chiar până la 14 medicamente diferite.

În concluzie, bacteriile au dovedit rezistenţă la aproape fiecare antibiotic cunoscut şi utilizat de către farmacişti.

"Studiul nostru arată că rezistenţa la antibiotice este profundă la bacterii cu o posibilă vechime de miliarde de ani, însă noi am încercat să înţelegem fenomenul numai în ultimii 70 de ani". a afirmat coautorul studiului Gerry Wright la Universitatea mcmaster din Canada, într-un comunicat de presă,.

Deşi aceste veşti pot părea nefavorabile, avem o lecţie importantă de învăţat aici.

"Aceasta are implicaţii clinice importante", a menţionat Wright. "Sugerează existenţa a mult mai multor antibiotice în mediu decât se pot găsi şi utiliza în tratarea infecţiilor momentan incurabile."

Echipa a identificat şi un nou tip de rezistenţă, o noutate clinică, proprie unor bacterii vag înrudite cu Bacillus anthracis, cel care provoacă antraxul.

"Le putem spune doctorilor: «chiar dacă acum nu reprezintă o problemă, în viitor poate deveni, aşa că trebuie să fiţi atenţi la această rezistenţă preexistentă. Trebuie să fiţi pregătiţi în cazul apariţiei acesteia în clinici, dacă nu vreţi să aveţi necazuri» ", a afirmat coautorul Hazel Barton la Universitatea Akron, Ohio, în comunicatul respectiv.

Acest nou studiu poate aduce la lumină locul şi modul de însuşire a rezistenţei la antibiotice, de către bacterii. Acum, aceasta este o întrebare importantă la nivel global, odată cu dezvoltarea supermicrobilor ca Staphylococcus, care au devenit rezistenţi la numeroase antibiotic.

În mare parte, rezistenţa aceasta provine de la bacterii inofensive din mediu, conform lui Wright.

“Mulţi practicanţi ai medicinei consideră că bacteriile dobândesc rezistenţă la antibiotice în clinici,” a explicat. “Când doctorii prescriu antibiotice, aceştia selectează membrii comunităţii care sunt rezistenţi la aceste medicamente.”

Aceşti microbi se răspândesc şi după un timp, bacteriile producătoare de infecţii devin rezistente. În cazuri extreme, acestea rezistă la peste şapte medicamente, fiind nevoie de chirurgie pentru a îndepărta ţesuturile infectate.