Cum afectează suprasolicitarea creierul uman?

Un program prelungit de muncă poate reprezenta un pericol pentru sănătate; Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) raportează că acesta a contribuit la 745.000 de decese, iar mecanismele biologice subiacente rămân neclare.

Un studiu recent ar putea aduce mai multă claritate în privinţa acestor mecanisme, arătând că un program prelungit de lucru este asociat cu creşterea dimensiunii unor regiuni ale creierului. Această modificare ar putea sta la baza provocărilor cognitive şi emoţionale frecvent întâlnite atunci când se lucrează mult peste 40 de ore pe săptămână. Constatările se aliniază cu cercetări anterioare care au corelat orele suplimentare de muncă cu deteriorarea sănătăţii fizice, inclusiv cu afecţiuni cardiovasculare, subliniind astfel importanţa unui echilibru între viaţa profesională şi cea personală. Respectarea unor recomandări simple poate contribui la prevenirea acestor riscuri pentru sănătate.

Munca excesivă şi structura creierului

Dintre participanţii la studiu, 28% lucrau ore suplimentare - 52 sau mai multe ore pe săptămână.

Constatările au arătat că participanţii care lucrau un număr excesiv de ore au prezentat o creştere a volumului în 17 regiuni ale creierului, inclusiv creşterea cu 19% a dimensiunii girusului frontal mijlociu. Această zonă joacă un rol major în cunoaştere şi este asociată cu memoria de lucru, atenţia şi procesarea limbajului.

Altă regiune a creierului afectată a fost girusul frontal superior, implicat în procese precum planificarea, atenţia şi luarea deciziilor.
De asemenea, a fost afectată şi insula (sau cortexului insular), o structură-cheie care contribuie la reglarea funcţiilor motorii, senzoriale şi autonome. Aceste funcţii autonome sunt mediate de sistemul nervos autonom, care controlează procese involuntare precum bătăile inimii, respiraţia şi digestia. Insula joacă, totodată, un rol esenţial în conştiinţa de sine, procesarea emoţiilor şi înţelegerea contextului social.

„Modificările observate în volumul creierului pot oferi o bază biologică pentru provocările cognitive şi emoţionale adesea raportate la persoanele suprasolicitate”, au scris cercetătorii. Constatările sunt revelatoare, potrivit Dr. Harold Hong, psihiatru certificat şi director medical la New Waters Recovery, care nu a luat parte la studiu.

„Deşi au constatat că la persoanele care lucrează multe ore, anumite regiuni ale creierului au o dimensiune mai mare, mai mare nu este neapărat mai bine aici”, a declarat el pentru The Epoch Times într-un e-mail.

"Este probabil un semn că creierul este supus la mult stres şi încearcă să facă faţă. Deşi este vorba de cercetări timpurii, este un puternic memento că suprasolicitarea nu este doar ceva ce simţi, ci poate lăsa o urmă reală în interiorul capului tău".

Suprasolicitarea şi riscurile pentru sănătate

Cercetările indică o legătură între munca excesivă şi riscul crescut al următoarelor probleme de sănătate:

- Diabetul de tip 2

Un studiu publicat în Annals of Occupational and Environmental Medicine a urmărit peste 14 000 de coreeni cu prediabet, monitorizând nivelul zahărului din sânge şi căutând corelaţii cu orele de lucru. Prediabetul înseamnă că glicemia este ridicată, dar nu suficient de mare pentru un diagnostic de diabet.

Autorii au stabilit că programul de lucru prelungit este un factor de risc independent pentru ca prediabetul să se transforme în diabet. Participanţii care lucrau peste 52 de ore pe săptămână aveau o probabilitate semnificativ mai mare comparativ cu cei care lucrau între 35 şi 40 de ore pe săptămână.

Mecanismele care stau la baza constatărilor nu sunt clare, dar cercetătorii au propus mai multe posibilităţi. O durată mai lungă a timpului de lucru poate duce la schimbări negative ale stilului de viaţă care cresc riscul de diabet, inclusiv scăderea timpului destinat exerciţiului fizic şi creşterea consumului de tutun şi alcool. Reducerea exerciţiului fizic este, de asemenea, legată de creşterea în greutate, ceea ce face mai probabilă evoluţia către diabet. În plus, orele de lucru suplimentare ar putea creşte stresul, care perturbă utilizarea glucozei de către organism.

- Boli cardiovasculare

Într-o analiză publicată în Current Cardiology Reports, cercetătorii au colectat datele pentru a vedea dacă există o legătură între munca în exces şi bolile cardiovasculare. Există o mică asociere între un program de muncă de 55 sau mai multe ore pe săptămână şi un risc crescut de boli, cum ar fi boala coronariană şi accidentul vascular cerebral.

Factorii care stau la baza acestei asocieri pot include o tendinţă crescută de coagulare a sângelui, precum şi instabilitatea electrică a inimii – adică tulburări ale activităţii electrice care reglează ritmul cardiac. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a concluzionat că există suficiente dovezi care susţin legătura dintre orele de lucru prelungite şi riscul crescut de infarct miocardic şi accident vascular cerebral.

- Probleme cu somnul

O analiză publicată în International Journal of Environmental Research and Public Health a evaluat 46 de studii efectuate între 1998 şi 2018 pentru a evalua legătura dintre diferite afecţiuni privind sănătatea şi munca excesivă. Cel mai mare risc a implicat un somn de scurtă durată - mai puţin de şase sau şapte ore pe zi, în funcţie de studiu. Autorii au remarcat, de asemenea, că rezultatele indică faptul că un somn de scurtă durată este un pericol grav pentru sănătate, deoarece creşte riscul de boli cronice.

- Motivaţia

Motivaţia şi contextul emoţional din spatele programului de lucru prelungit ar putea influenţa potenţial reacţia creierului, a declarat pentru The Epoch Times coautorul studiului, Wanhyung Lee.

"Motivaţiile pozitive, cum ar fi pasiunea, munca orientată către o misiune sau plăcerea personală, ar putea atenua unele dintre efectele negative ale stresului cronic. Dimpotrivă, programul de lucru prelungit în mod forţat sau epuizant din punct de vedere emoţional ar putea exacerba modificările adverse ale creierului", a declarat Lee.

Hong a fost de acord cu Lee până la un anumit punct, observând că, dacă munceşti multe ore pentru că faci cu plăcere ce faci sau crezi în misiune, corpul şi creierul tău fac faţă mai bine stresului. Acest lucru se datorează faptului că vedeţi munca drept o activitate semnificativă, nu doar o povară. Acestea creează mai mult din ceea ce numim stres pozitiv, care vă poate face să vă simţiţi bine şi vă poate impulsiona.

„Totuşi, sunteţi oameni”, a spus Hong. "Indiferent cât de mult îţi iubeşti meseria, creierul şi corpul tău vor da în cele din urmă semnale de uzură în cazul în care nu dormi suficient sau nu iei pauze. Pasiunea ajută, dar nu te face invincibil".

Sfaturi pentru un echilibru între viaţa profesională şi cea privată:

Hong oferă următoarele sfaturi pentru un echilibru sănătos între viaţa profesională şi cea privată:

Stabiliţi limite clare: Definiţi când se termină ziua de lucru - nu doar fizic, ci şi mental - şi respectaţi acel moment. Încercaţi să vă deconectaţi de la e-mailuri şi mesaje de serviciu după orele de program, ori de câte ori este posibil.

Programaţi timpii din afara muncii: Trataţi situaţia în acelaşi mod în care aţi trata o întâlnire. Treceţi în calendar, dacă este necesar. Fie că este vorba despre o plimbare, o cină cu prietenii sau citirea unei cărţi, tratând relaxarea ca o prioritate, vă ajută să o respectaţi.

Ascultaţi-vă corpul: Dacă sunteţi în mod constant epuizat, iritat sau aveţi probleme cu somnul, corpul dumneavoastră vă spune să încetiniţi. A te grăbi nu face decât să înrăutăţească lucrurile pe termen lung.

Fă-ţi timp pentru bucurii: hobby-urile, timpul petrecut în natură, exerciţiile fizice sau proiectele creative vă pot reîncărca creierul în modul în care munca nu o poate face niciodată.

"O viaţă echilibrată nu are loc la întâmplare. O construieşti conştient, făcând pe rând câteva mici alegeri", a precizat Hong.

- Schimbări la locul de muncă

Un lucru care nu ar trebui să fie trecut cu vederea în cercetare este faptul că întreaga lume este o societate a suprasolicitării, a afirmat Lee.

„Numai eforturile personale sunt insuficiente; organizaţiile trebuie să gestioneze în mod activ volumul de muncă şi să promoveze idei la locul de muncă pentru a pune accentul pe sănătate şi bunăstare”, a spus el.

„Angajatorii ar trebui să stabilească politici clare care să limiteze orele de lucru excesiv, să ofere resurse pentru gestionarea stresului şi să promoveze medii care încurajează un echilibru sănătos între viaţa profesională şi cea privată pentru a proteja sănătatea creierului şi productivitatea pe termen lung a angajaţilor lor.”

Un punct-cheie al unui studiu publicat în BioMed Research International susţine recomandările lui Lee pentru angajatori. Autorii au constatat că oferind angajaţilor posibilitatea de a controla procedurile de lucru a redus stresul de a combina munca şi îndatoririle familiale. Un astfel de control ar putea implica măsuri precum utilizarea unui program de lucru flexibil şi munca la distanţă.

Importanţa echilibrului dintre viaţa profesională şi cea privată

Suprasolicitarea afectează prea mult întreaga viaţă, potrivit psihoterapeutei Victoria Grinman, fondatoare a Growing Kind Minds şi The Round Table Mentorship. În calitate de psihoterapeut şi mentor care lucrează îndeaproape cu profesionişti de înaltă performanţă şi lideri motivaţi de misiune, ea a spus că se confruntă adesea cu surmenajul cronic.

„Suprasolicitarea este dependenţa sancţionată social a timpului nostru”, a declarat Grinman. „Lăudăm producţia, dar rareori ne oprim să ne întrebăm: cu ce preţ?”

Potrivit lui Grinman, surmenajul cronic ne afectează nu numai odihna, ci şi relaţiile noastre, corpul şi, în cele din urmă, pe noi înşine. Sistemul nervos nu poate face distincţia între o urgenţă profesională şi o urgenţă de viaţă, a spus ea. Ştie doar că ne aflăm într-o stare constantă de supravieţuire şi nimeni nu poate prospera din acea situaţie.

Echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată nu se referă doar la gestionarea timpului, ci şi la alocarea energiei, a menţionat Grinman. Atunci când trăim potrivit valorilor noastre, nu doar cu lista noastră de lucruri de făcut, ne construim o viaţă durabilă şi plină de sens.

"Cei mai de succes oameni cu care lucrez ştiu acest lucru: Performanţa urmează reglementările, longevitatea urmează limitele, iar împlinirea urmează curajul de a lua o pauză", a subliniat ea.

Când viaţa cere mai mult decât echilibrul

Merită să clarificăm exact ce înseamnă echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată.

„Munca este o parte a vieţii, aşa că nu încercăm să o echilibrăm cu orice altă parte a vieţii noastre”, a declarat Dr. La Keita Carter, psiholog la Institute for HEALing, pentru The Epoch Times, într-un e-mail.

„În schimb, încercăm să încorporăm părţile importante ale vieţii unele cu altele, integrând munca, familia, voluntariatul, îngrijirea de sine, viaţa socială şi multe altele.”

Termenul „echilibru” implică faptul că toate aceste lucruri vor fi tratate în mod egal, dar acesta nu ar trebui să fie niciodată obiectivul, a subliniat Carter. Există momente în care viaţa de familie are prioritate faţă de muncă, a spus ea. De exemplu, este posibil să fie necesar să vă luaţi liber pentru că un părinte mai în vârstă are anumite probleme.

"În acest caz, nu echilibraţi munca şi familia. Familia primeşte cea mai mare parte a energiei tale - şi aşa ar trebui", a susţinut Carter.

În schimb, în anumite situaţii sau perioade ale vieţii, este normal să lucraţi mai multe ore. Însă normal nu înseamnă sănătos. Presiunea de a îndeplini anumite sarcini la locul de muncă ar trebui să fie temperată de nevoia permanentă de a vă face timp pentru familie şi de a vă proteja sănătatea.