Revoluţia Culturală a lui Mao Tsedun a ajuns în SUA
Protestatari ai grupării radicale de stânga, Antifa, în SUA (Getty Images)
Din 1966 până în 1976, societatea chineză a suferit o campanie îngrozitoare, cunoscută, acum, sub numele de Revoluţia Culturală.
Revoluţia Culturală, cunoscută anterior sub numele de Marea Revoluţie Culturală Proletară, a fost o campanie de eradicare a culturii, o vicioasă şi fanatică încercare de distrugere a „celor patru lucruri vechi”. În 1971, The New York Times descria campania astfel:
„Unul dintre obiectivele iniţiale ale Revoluţiei Culturale din China ... a fost să distrugă„ cele patru lucruri vechi” - relicve, ideologii vechi, obiceiuri vechi şi tradiţii vechi.
Citiți și SUA: oraşele ard, însă nimeni nu îndrăzneşte să-i spună Insurecţie Comunistă
„Cele 'patru lucruri vechi' fuseseră subiectul unor campanii anterioare de eradicare în anii guvernării comuniste premergători Revoluţiei Culturale, dar conducerea maoistă a încercat să folosească noua revoluţie lansată în 1966 pentru a le elimina complet.
„În anii turbulenţi din 1966 până în 1968, ceea ce a rămas din vechile practici religioase, vechile superstiţii, vechile festivaluri, vechile tradiţii sociale precum nunţile şi înmormântările tradiţionale şi vechile stiluri de îmbrăcăminte - au fost atacate şi suprimate violent. Dovezi vizuale ale lucrurilor vechi au fost distruse şi a existat o orgie de incendieri publice ale cărţilor vechi şi de distrugere a obiectelor vechi de artă.”
În mod tragic, se pare că Statele Unite se află în mijlocul propriei Revoluţii Culturale.
La fel ca Revoluţia Culturală Chineză, „revoluţia” actuală din Statele Unite este sprijinită de tineri - desigur, la cererea stângii radicale din spate.
Citiți și De ce nu vorbeşte nimeni de legăturile comuniste ale Kamalei Harris, în afară de Trump?
De asemenea, la fel ca Revoluţia Culturală Chineză din anii 1960, „Revoluţia Woke” din Statele Unite este hotărâtă să distrugă toate vestigiile societăţii tradiţionale, în special cele care celebrează libertatea, individualismul şi excepţionalismul american, în general.
În China, în timpul Revoluţiei Culturale, aşa cum descrie New York Times, „cele patru lucruri vechi” - trebuiau eliminate. În Statele Unite, în timpul Revoluţiei Woke, se urmează aceeaşi cale.
Lucrurile vechi, cum ar fi combustibilii fosili, Părinţii Fondatori şi Colegiul Electoral trebuie să dispară. Conceptele tradiţionale, cum ar fi egalitatea de şanse şi meritocraţia, sunt acum puse în discuţie.
Vechile obiceiuri, cum ar fi prezentarea imnului naţional şi apărarea energică a dreptului la libertatea de exprimare, au dispărut de mult.
Citiți și Cum au suflat alegerile comuniştii pro-China din SUA pentru Joe Biden - în stil tradiţional
Chiar şi vechile obiceiuri, precum etica muncii şi individualismul, au fost grav subminate.
În locul acestor aspecte „vechi” ale culturii americane, Revoluţia Woke doreşte să răstoarne societatea cu susul în jos.
Revoluţia Woke, la fel ca Revoluţia Culturală, se bazează pe ideologia marxistă.
Individualismul este înlocuit cu comunismul. Un nou concept - echitatea, care este definită de rezultate egale în urma proceselor sociale - depăşeşte acum, ca importanţă, egalitatea de şanse.
Din păcate, chiar şi „visul” lui Martin Luther King Jr., al construirii unei societăţi care să nu fie influenţată de culoarea pielii, este înlocuit de teoria critică a rasei, care este o culme a rasismului.
Mai presus de orice, lupta de clasă domneşte pretutindeni. Bogat versus sărac. Privilegiat versus oprimat.
Statele Unite nu mai este ţara oportunităţii. De acum înainte va deveni ţara opresiunii. Sau cel puţin aşa ni se spune.
Poate că cel mai descumpănitor - atunci când comparăm Revoluţia Culturală cu Statele Unite contemporane - este dispreţul pentru trecut.
În China, acest lucru s-a manifestat prin arderea în masă a cărţilor şi prin distrugerea monumentelor istorice. Asta sună foarte asemănător cu ceea ce se întâmplă în ultima vreme în Statele Unite.
Paralelismul dintre Revoluţia Culturală a Chinei şi Revoluţia Woke a Statelor Unite devine din ce în ce mai apropiat pe zi ce trece.
După cum concluzionează articolul publicat de The New York Times despre Revoluţia Culturală a Chinei: „A apărut o nouă generaţie şi, deşi o mare parte a Chinei vechi este greu de şters, există o nouă China cu obiceiuri destul de diferite de cele vechi”.
Acelaşi lucru s-ar putea spune despre Statele Unite în 2021.
