Revista presei: sărăcia românească miroase a cartofi prăjiţi şi a Big Ben

Eu înclin spre varianta 2.

Există vreun român care să nu cunoască titulatura sub care e cunoscut la noi cartoful? "Mâncarea săracului". 1,5 lei kila şi ai două mese dacă îi prăjeşti. Dacă eşti însă o persoană mai modestă (sau săracă) şi nu ai ambiţia obscenă să scalzi cartoful într-o baie imperialistă de ulei (6 lei litru, cât 4 kile de cartofi), şi dacă ai prin casă două cepe şi un strop de suc de roşii, din kilul cu pricina iese prânzul pentru o familie de 3 sau 4 inşi. Milioanele de români care au "trecut" iarna până ce "ies urzicile şi verdeaţa" cu sacii de cartofi puşi la răcoare în balcon, ştiu despre ce vorbim.

Ponta spune că ne creşte PIB-ul. La fel zice şi BNR. La fel zice şi Christine Lagarde. Institutul Naţional de Statistică (INS) confirmă! Dacă nu ştiaţi, INS anunţa pe 14 august că am avut o creştere economică de 0,3% în trimestrul doi!!! Economia renaşte din propria-i recesiune, că din cenuşă doar păsările arse pe motiv de gripă aviară poate că renasc. Eu nu cred. Importurile de cartofi au obrăznicia să îi contrazică şi pe Ponta, şi pe Isărescu ba chiar şi pe madamme Lagarde!

Ştire 2: The Telegraph: Noul val de imigranţi români şi bulgari începe

Ieri, The Telegraph făcea public, cu clasica morgă britanică pe care doar naşterea de bebeluşi regali şi imigrările est-europenilor pe piaţa muncii britanică o pot tulbura, că analiştii lor, şi oficialii, tot ai lor, se aşteaptă la valuri peste valuri de imigranţi români de la începutul anului viitor, când se vor ridica controalele la frontiere. În medie, cam 50.000 pe an, în condiţiile în care "numărul lucrătorilor imigranţi din România şi Bulgaria era de 141.000 la sfârşitul lunii iunie a acestui an, în creştere cu 35% faţă de anul trecut.

Este o antinomie flagrantă între declaraţiile guvernaţilor români despre creşteri economice (da, premierul Ponta anunţa luna trecută o creştere economică de 2,4% ce va determina „dezgheţarea acestui motor gripat al economiei") şi teama străinilor că ridicarea controalelor la frontieră le vor aduce noi valuri de emigranţi.

Avem peste 2,3 milioane de români plecaţi la muncă în străinătăţi, ştiaţi? Un număr copleşitor de oameni ori nu mai crede în dictonul "fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţară mea", ori nu îşi mai permite ţara să-şi cumpere banala pâine "certificată" Codex Alimentarius, cu alte cuvinte, otravă curată, chiar dacă TVA-ul (lăudabilă iniţiativă a lui Ponta) a scăzut.

Fie nu îşi găsesc de muncă pe la noi, fie s-au săturat. Bugetarii sunt sătui de eternul "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim", privaţii de "ei se fac că ne plătesc, noi muncim până murim ca să supravieţuim".

"Unde eşti tu Ţepeş, Doamne? Ca punând mâna pe ei, Să-i împarţi în două cete, de nebuni şi de mişei, Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

Sunt mulţi aceia care nu mai au bani pentru pâine nici cu TVA 9% şi nici pentru celebrii cartofi. Şi mai există, printre cei 2,3 milioane de imigranţi români şi aceia care au, dar pur şi simplu nu le mai tihneşte nimic aici, în ţara lor. Şi se tot duc. Scârbiţi nu atât de sărăcie, cât de corupţia celor care ne conduc.

Aproape toate ştirile spun într-un fel sau altul că suntem nu doar săraci, ci şi corupţi. Nu toţi, însă cu siguranţă cei ce ne conduc.

Profesorii iau şpagă şi ajung la DNA. Medicii primesc praful pe tobă de la guvernul care le dă voie să muncească, dacă se poate dublu, doar pentru dreptul de a contribui din banii pe care îi vor încasa prin munca lor, la dezvoltarea falimentarelor spitale de stat. Miniştrii pierd contractele originale cu Bechtel-ul dar nu li se întâmplă absolut nimic. Becali găseşte mii de "euroi" în buzunarele de la bermudele pe care le poartă în închisoare la Jilava, în timp ce pensionarii nu găsesc nimic în buzunarul lor cel gol şi nu îşi pot permite medicamente care să le prelungeasca agonia traiului de mâncători de tocăniţă de cartofi.

Creşte fiscalitatea, Udrea vorbeşte de ipoteza Ponta preşedinte, CFR-ul se privatizează sau nu se privatizează pe ceva mărunţiş, Fenechiu este considerat de Ponta cel mai competent ministru, judecătoarele iau şpagă doar cu milionul (nu de roni, de euroi), foştii torţionari, gen Vişinescu, au pensii cât 4-5 salarii medii pe economie, totul este strâmb şi ne mai miră că britishii se aşteaptă la noi valuri de imigranţi români.

Şi-atunci la ce valori, la ce moralitate şi la ce bogăţie să ne mai aşteptăm în ţara lui Ponta, a lui Şova, a lui Fenechiu şi-a altora aidoma lor? Cum să te miri că au fost prinşi profesorii luând şpagă, când Fenechiu bagă mâna până la coate iar Ponta zice, potrivit unei ştiri 3: "Ministrul care şi-a îndeplinit cel mai clar criteriile este Fenechiu" şi cum să te mai mire că elevii copiază nonşalant la Bac când însuşi premierul este acuzat de plagiat?

Cum să te mai mire că ţara e săracă, când cu resursele am "rezolvat-o" demult? Vândut, concesionat, dat, înstrăinat, furat. Pe bani şi redevenţe de nimic, dar pe cianură cât cuprinde dacă se dă liber la Roşia Montană şi pe distrugeri ireversibile ale solului ţării prin exploatarea gazelor de şist. Unde liberul s-a dat de către dl.Şova, despre care, presa titrează altă ştire 4: "Şova a pierdut contractul Bechtel". Este cu adevărat halucinant....

Toate acestea îmi aduc aminte de o poezie de-al lui Eminescu şi nu, nu e aceea cu "Viitor de aur ţara noastră are" (s-ar cutremura poetul auzind de ce se pregăteşte la Roşia Montană unde viitorul de aur se îngroapă în cianuri) ci clasica:

Să fie asta soluţia într-un stat democratic, "de drept" (al cui drept)? Sau putem pur şi simplu avea grijă pentru cine punem ştampila la vot, când ne va veni vremea să votăm din nou? Şi între timp să sancţionăm corupţia. Să nu o mai privim mioritic, sprijinit în bâtă ca pe ceva absolut firesc, ci să tragem semnale de alarmă, că poate le aude cineva.

Ţepeş cu siguranţă nu mai vine. Şi ţine de noi să facem ceva, doar doar se va întoarce în România şi Rareş Buhaiare, puştiul de numai 17 ani care, după ce a adus ţării noastre opt medalii de aur la olimpiadele de Informatică se pregăteşte acum să plece la studii în SUA sau Anglia şi, declara potrivit unei alte ştiri 5: "Olimpic la informatică: Mă întorc în România numai dacă se schimbă ceva".

Cam asta cu revista presei la români. Sper să citesc, cât de curând, că au crescut importurile dacă nu la caviar, măcar la.. carne? şi că englezii raportează valuri masive de români întorcându-se in corpore în ţara lor.