Retrospectivă Epoch Times 2012: Meşteşuguri tradiţionale

Conform UNESCO, ”cultura tradiţională şi populară este ansamblul creaţiilor unei comunităţi culturale fondată pe tradiţie, exprimată de un grup sau de un individ şi recunoscută ca răspunzând aşteptărilor comunităţii atât ca expresie a identităţi culturale şi sociale, cât şi ca norme şi valori transmise oral prin imitaţii sau alte maniere. Formele sale cuprind, între altele, limba, literatura, muzica, dansul, jocurile, mitologia, riturile, cutumele, artizanatul, arhitectura şi altele”.

Am putea spune că meşteşugurile au apărut încă din zorii omenirii, fiindcă nu oricine ştia să prelucreze piatra sau să făurească podoabe frumoase. În Neolitic, se pune deja baza a numeroase meşteşuguri care continuă până astăzi, inclusiv în localităţile urbane.

Ca să ne dăm seama de diversitatea meseriilor practicate în ţara noastră, multe şi în prezent, iată o enumerare, care, desigur, este departe de a fi exhaustivă: plugar; vier sau podgorean; pomicultor; rachier; stupar sau prisăcar; morar; tăietor de lemne; tăietor de scânduri la joagăre mişcate de apă; tâmplar; dogar; şindrilar; rotar; chirigiu sau căruţaş; barcagiu; podar; vânător; măcelar; tăbăcar; opincar; ciubotar sau cizmar; curelar; şelar; cojocar; pescar; răcar; rogojinar; împletitor de coşuri; împletitor de paie; năvodar; frânghier; blănar; pâslar sau pălărier; ceaprazar; băieş sau miner; cărbunar; fierar şi potcovar; cuţitar; săbier; arcar sau meşter de arcuri şi săgeţi; armurier; cazangiu; tinichigiu; lăcătuş; aurar, argintar sau giuvaiergiu; ceasornicar; cărămidar; olar; zidar; pietrar; coşar; sobar; geamgiu; lumânărar; săpunar; lampagiu; vărar, care e în legătură cu varul; bărbier; spiţer; cioban; văcar; abagiu; dârstor; ştezar, piuar sau postăvar; boiangiu; sumănar; croitor; fântânar sau cişmigiu; veterinar; brutar; plăcintar; lăutar; moaşă; ”vraci”; şi altele. Multe din acestea denumiri de meşteşuguri s-au păstrat în nume de familie, de localităţi sau de străzi, cu toate că unele meserii dintre cele enumerate nu se mai practică.

Cine vrea să vadă geniul tehnic al românilor să meargă prin sate, prin muzee, de pildă la Muzeul Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului. În acest sens, un proverb de-al nostru spune că meseria este brăţară de aur. Iată că, foarte recent, un meşteşug tradiţional românesc, mai precis olăritul din Horezu, a fost înscris pe lista Patrimoniului Cultural Mondial Imaterial a UNESCO, pe care se mai află şi doina şi jocul Căluşul, dovadă că şi poporul nostru îşi merită locul său sub Soare.