Referendum pe tema aurului în Elveţia. Va fi Banca Centrală pusă la punct?

Pe 30 noiembrie, alegătorii din Elveţia se vor îndrepta către sediile de votare pentru un referendum pe tema aurului. Pe carnetul vot se află o măsură menită să interzică Băncii Naţionale Elveţiene (SNB) să mai vândă aur, să repatrieze aurul deţinut de elveţieni înapoi în Elveţia, şi să ordone ca 20% din activele SNB să fie reprezentate de aur.

Provocat de sentimentele populare similare cu cele ale mişcărilor din Statele Unite, Germania, şi Olanda, acest referendum este o încercare de implementare a unei supervizări şi a unei responsabilizări sporite asupra SNB, banca centrală a Elveţiei.

Referendumul este alimentat de un curent de nemulţumiri faţă de politica bancară şi monetară din Elveţia.

Faimoasa legendă a lui William Tell întruchipează esenţa caracterului naţional elveţian. Dar nici un regim tiranic din istorie nu a hărţuit atât de mult Elveţia aşa cum a făcut-o guvernul Statelor Unite în ultimii ani.

Tradiţia elveţiană a secretelor bancare este legendară. Dar în realitate, secretele bancare elveţiene au fost deja dezvăluite. Ţările precum Statele Unite au fost incapabile să-şi menţină cheltuielile guvernamentale sub control, şi au rămas fără modalităţi prin care să finanţeze aceste cheltuieli. Taxarea suplimentară a populaţiilor este dificilă din punct de vedere politic iar emiterea masivă de datorii guvernamentale a saturat deja piaţa de obligaţiuni. Acum, aceste guverne s-au reorientat către ţările mai mici precum Elveţia care au căpătat reputaţia de ”paradisuri fiscale”.

Dar un "paradis fiscal" este doar un termen folosit pentru o ţară care permite populaţiei sale să păstreze mai mulţi bani decât o fac Statele Unite şi Uniunea Europeană, şi care nu încearcă să-şi jefuiască nici cetăţenii şi nici proprietarii de conturi străini.

Totuşi, în ultimii câţiva ani au existat încercări coordonate ale Statelor Unite şi ale Uniunii Europene de a abuza aceste ţări mai mici, folosind influenţa financiară enormă pentru a le determina să înmâneze detaliile conturilor, astfel încât să poată fi extrase mai multe profituri fiscale.

Statele Unite şi-a folosit sistemul juridic şantajând Elveţia de bani, amendând subsidiarii băncilor elveţiene acuzate că adăpostesc plătitori de taxe ai Statelor Unite şi că permit le permit să ţină conturile şi câştigurile ascunse de autorităţile fiscului american.

Ţările UE precum Germania au mers atât de departe încât să cumpere informaţii contabile furate de la băncile elveţiene de către angajaţii lipsiţi de scrupule. Iar cu implementarea recentului Act de Conformare a Taxei Conturilor Străine (FATCA), băncile elveţiene vor fi acum forţate să divulge fiscului american (IRS) toate informaţiile pe care le au despre clienţii pasibili să plătească taxe către Statele Unite.

Pe frontul politicii monetare, SNB a vândut peste 60% din rezervele de aur ale Elveţiei în timpul anilor 2000. De asemenea, în anii recenţi, SNB a stabilit o cotă monetară fixă în care 1,2 franci elveţieni valorau un euro. Efectele cotei monetare fixe s-au manifestat deja sub forma unui bule imobiliare în creştere, în timp ce preţurile au crescut periculos de mult.

Ţinând cont de decizia Băncii Centrale Europene de a se implica şi mai mult în opraţiunile de "uşurare cantitativă" (EQ) - prin care, de fapt, se printează bani fără acoperire - continuarea de către SNB a acestei politici prosteşti şi periculoase implică faptul că Elveţia va continua să-şi lege politica monetară de cea a UE şi că va fi forţată să importe chiar mai multă inflaţie.

Similar cu SUA şi UE, la nivel federal Elveţia este condusă de un grup de elite care sunt mai îngrijorate de propriul statut, bunăstare, şi reputaţie internaţională, decât de binele ţării. Referendumul pe tema aurului, în cazul în care va avea succes, va fi o palmă dată acelor politici şi grupuri.

Poporul elveţian apreciază munca depusă de înaintaşii săi în acumularea rezervelor mari de aur, a unei monede respectate, şi a unui sistem bancar puternic şi independent. Ei nu vor să vadă cum o banca centrală distruge secole de eforturi.

Rezultatele referendumului din noiembrie pot fi un model de urmat, indicând cât de puternice pot fi mişcările populare la stabilirea responsabilităţilor băncilor centrale şi la reîntoarcerea rolului pe care l-a avut odinioară aurul.