Reapropierea dintre Rusia şi Turcia. Putin în vizită în Istanbul

Luni, 10 octombrie 2016, preşedintele rus, Vladimir Putin, va vizita Turcia. Această vizită în Istanbul ar fi fost de neimaginat în urmă cu doar câteva săptămâni. În perioada noiembrie 2015 – iunie 2016 şi chiar în anii trecuţi, când s-au făcut eforturi pentru crearea unei relaţii de succes între Turcia şi Rusia post-sovietică, Ankara şi Moscova s-au aflat, până recent, într-o stare de război rece. Conform unor analişti media, relaţiile dintre cele două state din ultimii 25 de ani ar putea fi rezumate în 5 puncte:

1. Prăbuşirea Uniunii Sovietice şi micile afaceri

Reaproprierea dintre Rusia post-sovietică şi Turcia a fost rapidă. A existat o mare cerere în Rusia de îmbrăcăminte occidentală şi micile companii turceşti au fost preocupate să acopere cererea. Hainele ieftine din Turcia au cucerit în scurt timp pieţele ruseşti. Companiile turceşti au găsit rapid o nişă în industria construcţiilor din Rusia şi acordul din 1997 pentru furnizarea de gaz prin gazoductul Blue Stream a furnizat, de asemenea, un stimulent puternic.

2. Perioada de înflorire a prieteniei şi cooperării

Totuşi, la nivelul cel mai înalt, relaţia dintre cele două ţări s-a intensificat doar ulterior, după ce Vladimir Putin a ajuns la conducerea Rusiei în 2000 şi după ce Recep Tayyip Erdogan a devenit preşedintele Turciei în 2003. Timp de mulţi ani, relaţia dintre cei doi politicieni a fost apropiată şi prietenoasă. Presa tabloidă a discutat despre “prietenia dintre doi bărbaţi”, în timp ce ziarele critice au numit-o “prietenia dintre doi autocraţi”. În această perioadă, veniturile obţinute din comerţul bilateral a crescut de 4 ori. În 2014, cele două state au fost importante unul pentru celălalt ca parteneri în comerţul extern.

3. Testul crimeean şi gazoductul Turkish Stream

Anul 2014 a fost un test important pentru relaţia dintre Rusia şi Turcia. În exterior, Turcia a reacţionat cu calm la anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia, în ciuda temerilor pentru tătarii care locuiesc în peninsula de la Marea Neagră. Relaţia turco-rusă părea să supravieţuiască acestui test. Cea mai bună dovadă a fost declaraţia din 1 decembrie 2014, când Moscova şi Ankara au anunţat construirea unui nou gazoduct, Turkish Stream, care leagă Rusia şi Turcia prin Marea Neagră. Turkish Stream urma să înlocuiască proiectul eşuat pentru gazoductul South Stream.

4. Recunoaşterea genocidului armean şi doborârea avionului de luptă rusesc Su-24

Totuşi, negocierile privind construirea gazoductului Turkish Stream au fost întârziate şi tensiunile au fost amplificate, printre altele, de conflictul dintre Armenia şi Azerbaidjan asupra enclavei Nagorno-Karabah. Iar atunci când Vladimir Putin a folosit oficial cuvântul genocid pentru a descrie uciderea armenilor de către turci în timpul Primului Război Mondial a fost o lovitură puternică pentru Ankara. Erdogan a reamintit la acea vreme Moscovei de Crimeea şi strămutarea forţată a unui număr enorm de oameni sub domnia lui Stalin.

Dar lucrul pe care Erdogan îl găseşte ca fiind cel mai inconfortabil este interferenţa Rusiei în războiul civil din Siria. Ankara a urmărit ani de zile atingerea unor obiective diferite faţă de Moscova pe frontul sirian, dar fără succes. Turcia doreşte răsturnarea de la putere a preşedintelui sirian Bashar al-Assad, pe când Rusia îl susţine.

Un incident care a avut loc în 24 noiembrie 2015 a amplificat semnificativ tensiunile turco-ruseşti în privinţa Siriei. Forţa aeriană turcă a doborât un avion de luptă rusesc Su-24, susţinând că acesta a pătruns în spaţiul aerian al Turciei. Kremlinul a declarat că, avionul se afla în spaţiul aerian sirian în momentul în care a fost doborât. După doborârea avionului lor, cei doi piloţi ruşi s-au paraşutat, dar unul dintre ei a fost împuşcat mortal de către rebelii aflaţi la sol în timp ce se afla în aer. Celălalt pilot rus a fost recuperat ulterior în siguranţă de către armata siriană.

Moscova a răspuns dur prin impunerea unor sancţiuni cuprinzătoare: interdicţii privind importul de produse agricole turceşti; cerinţe de vize pentru cetăţenii turci; îngheţarea majorităţii proiectelor economice comune turco-ruseşti; suspendarea iniţiativelor culturale comune; şi plecarea studenţilor ruşi din Turcia. Dar ceea ce a lovit cel mai puternic ambele tabere a fost interdicţia Rusiei pentru vizitele turistice în Turcia.

5. Scuze şi o nouă reapropiere

În iunie 2016, Erdogan i-a trimis lui Putin o scrisoare în care a cerut scuze pentru doborârea avionului rusesc. Preşedintele turc a subliniat că încă priveşte Rusia ca pe un prieten şi partener strategic, adăugând că doreşte să îmbunătăţească din nou relaţiile bilaterale. Putin a răspuns prin ridicarea interdicţiei asupra vânzării pachetelor de vacanţă în Turcia. Planul este ca celelalte sancţiuni să fie ridicate treptat, de asemenea.

O întâlnire între Erdogan şi Putin în St. Petersburg, în luna august a acestui an, a arătat că, deşi cele două părţi sunt pregătite pentru o reapropiere, niciunul dintre cele două state nu doreşte să îşi modifice poziţia în privinţa politicii externe. Subiectul Siriei pur si simplu nu a fost detaliat. Cele două tabere au căzut de acord să continue negocierile asupra construirii gazoductului Turkish Stream şi a unei centrale nucleare proiectate de Rusia în Akkuyu, precum şi asupra creării unei zone de comerţ liber.

Dar, chiar şi acum, nu se poate spune că relaţiile dintre Moscova şi Ankara s-au întors la nivelurile anterioare.