Promisiune electorală sau realitate? 3 miliarde în plus la buget?!

Proiectul legislativ iniţiat de Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR) privind taxarea averilor mari şi foarte mari a primit aviz favorabil în Comisia de buget-finanţe a Camerei Deputaţilor, care este for decizional, urmând să fie supus votului în plen în scurt timp. Pentru susţinerea acestei iniţiative, UNPR – care face parte din coaliţia de guvernare - contează pe votul parlamentarilor PSD – principalul partid din opoziţie -, liderii acestei formaţiuni anunţând în repetate rânduri că sprijină proiectul UNPR. Conform unor statistici şi sondaje, iniţiativa UNPR privind taxarea averilor mari şi foarte mari este un proiect dorit de peste 85% dintre români şi este una dintre măsurile de stânga ce pot fi luate în actualul context economic global. Conform calculelor iniţiatorilor, intrarea în vigoare a acestei legi ar aduce la buget circa 3 miliarde de euro anual.

Interesant este faptul că, sub o altă formă, ceea ce vrea acum UNPR în România se întâmplă deja în multe alte ţări dezvoltate. În SUA, de exemplu, Warren Buffet şi Bill Gates revoluţionează domeniul acţiunilor umanitare şi vor să-i convingă pe cei 400 de miliardari din clasamentul Forbes să-şi aloce 50% din averi combaterii foametei sau SIDA. Astfel s-ar putea câştiga 600 de miliarde de dolari, scrie site-ul lesquotidiennes.com.

Operaţiunea a atins proporţii gigantice. Totul a pornit, însă, cu mai bine de un an în urmă, când investitorului Waren Buffet şi fondatorul Microsoft, Bill Gates, doi dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, au organizat o întâlnire numită apoi de “cina cea de taină” a miliardarilor din New York. La dineul găzduit de David Rockefeller, au participat, printre alţii, primarul metropolei, Michael Bloomberg, dar şi vedeta de televiziune Oprah Winfrey, iar în urma întâlnirii, în scurt timp, 57 de miliardari americani s-au angajat public să-şi doneze cel puţin jumătate din avere, în scopuri caritabile, răspunzând astfel pozitiv iniţiativei. Deşi scopul întâlnirii a fost confidenţial, în presă a transpirat tema principală de discuţie - şi anume operaţiunile de caritate. Prin această cină, Gates şi Buffet au început ceea ce media numeşte cea mai mare campanie de strângere de fonduri din istorie. Oricine e binevenit să doneze în cadrul Giving Pledge (Promisiunea de a dărui), dar ţinta celor doi magnaţi sunt miliardarii americani pe care Gates şi Buffet vor să-i vadă mărind semnificativ procentul sumelor donate pentru caritate - cel puţin 50% din avere în timpul vieţii sau după moarte, prin testament. Bill Gates a făcut chiar mai mult: el a cedat 95% din avere, estimată la 53 de miliarde de dolari, fundaţiei pe care o are împreună cu soţia sa, Melinda, şi care luptă pentru sănătatea populaţiilor din ţările din Sud, împotriva malariei şi a SIDA ori pentru alfabetizare. La rândul său, Warren Buffet (47 miliarde de dolari), patron al grupului de investiţii Berkshire Hathaway, este unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă. Şi el a renunţat la 99% din avere, fondurile fiind destinate îndeosebi Fundaţiei Gates. Întrebat încă din 1986 de revista Fortune dacă dorea să-şi lase toate miliardele copiilor săi, el a răspuns: „În niciun caz!” Cei doi consideră că urmaşilor lor le vor fi mai mult decât suficienţi 1-5% din bani pentru a trăi confortabil.

Iniţiativa a îmbrăcat haine noi în Europa, unde criza economică a schimbat ţinta banilor. În urmă cu câteva zile, editorialistul cotidianului britanic „The Guardian”, Helen Pidd, a vorbit despre noua tendinţă. „În momentul în care guvernele îşi pregătesc bugetele pentru 2012, iar clasa de mijloc trebuie să suporte măsurile de austeritate pentru a salva conturile publice, super-bogaţii din mai multe ţări se declară gata să facă şi ei un efort şi cer să fie taxaţi mai mult”, anunţă „The Guardian”. Liliane Bettencourt, cea mai bogată femeie din Franţa, a iniţiat o mişcare şi a semnat un document alături de alţi 15 miliardari cerând să facă o contribuţie specială la trezorerie pentru a ajuta la scoaterea Franţei din criza financiară. A fost urmată de italianul Luca di Montezemolo, şeful Ferrari spunând că atâta timp cât este bogat, este “corect” să contribuie mai mult.

Acum, când şi Franţa şi Spania se gândesc să introducă o taxă pe bogăţie, 50 de germani bogaţi s-au alăturat mişcării “Taxează-mă în plus!” reînnoindu-şi cererea adresată Angelei Merkel de a “stopa creşterea diferenţelor între săraci şi bogaţi”. Grupul german „Bogaţii pentru o Taxă pe capital” reprezintă ultima manifestare a unui tendinţe printre bogaţi potrivit căreia banii în plus din conturile lor bancare ar putea uşura, dacă nu chiar rezolva, criza financiară care ameninţă să le paralizeze ţările. “Niciunul dintre noi nu este de nivelul lui Buffett sau Bettencourt”, spune fondatorul, Dieter Lehmkuhl, un doctor la pensie cu o avere de 1.5 milioane de euro. “Suntem un grup larg – profesori, doctori, oameni de afaceri. Cea mai mare parte din averea noastră este moştenită. Dar deţinem mai mulţi bani decât avem nevoie.” Petiţia grupului susţine că Germania ar putea strânge 100 de miliarde de euro dacă cei mai bogaţi ar plăti o taxă pe avere de 5% timp de doi ani. În prezent cei mai bogaţi germani sunt taxaţi cu un maximum de 42%.

Fostul cancelar, Gerhard Schrö;der, a scăzut taxa de la un maxim de 53%, cât fusese prevăzută de predecesorul său, Helmut Kohl. “I-aş spune lui Merkel că răspunsul pentru depăşirea problemelor financiare de către Germania, şi plata datoriei suverane, nu este introducerea tăierilor, care ar lovi în mod disproporţionat oamenii mai săraci, ci creşterea taxelor pentru cei bogaţi”, a spus Lehmkuhl. “Auzim tot timpul despre pachete de economisire, dar niciodată despre creşterea taxelor. Totuşi creşterea taxelor este o cale pentru a ieşi din acest balamuc. Acolo se găsesc banii: la oamenii bogaţi. Ceva trebuie făcut pentru a stopa creşterea prăpastiei dintre bogaţi şi săraci.” În planurile grupului, noua taxă va afecta doar indivizii cu un capital de mai mult de 500.000 de euro. Toţi banii peste acest plafon ar trebui să fie taxaţi cu 5% în plus în primii doi ani şi din al treilea cu 1% sau mai mult.

În Franţa, Nicolas Sarkozy a propus o idee similară: o taxă temporară pentru cei foarte bogaţi. Aceasta ar ajunge în forma unei “contribuţii excepţionale” de 3% pe veniturile taxabile pentru cei care câştigă peste 500.000 de euro. Va dura probabil până în 2013. Iniţiativa a fost atacată ca fiind o cascadorie fără sens înainte de a fi luată în seamă – chiar şi de unii din propriul partid. Stânga a catalogat-o drept o perdea de fum pentru a ascunde faptul că Sarkozy a renunţat la miliarde de euro prin scutirile de taxe pentru bogaţi în timp ce această nouă măsură va aduce numai 200 de milioane de euro. Chantal Brunel, un parlamentar din partidul de dreapta a lui Sarkozy, UMP, a spus că trebuie să existe taxe mai mari permanente pentru “averile mari” pentru că “bogaţii trebuie să participe mai mult”.

Şi în Italia, unul dintre cei mai bogaţi cetăţeni s-a oferit să plătească taxe mai mari. Luca di Montezemolo, preşedintele miliardar al Ferrari, şi-a anunţat oferta într-un interviu pentru ziarul de centru-stânga, La Repubblica. Montezemolo, 63 de ani, care a fost suspectat de ambiţii politice, a spus că vrea să vadă guvernul strângând bani prin vânzarea de proprietăţi şi reduceri ale avantajelor îmbuibaţilor politicieni italieni. “Atunci, dar numai atunci, va fi nevoie de o contribuţie din partea cetăţenilor”, a spus el. “Trebuie să începem prin a cere de la cei ce au mult, pentru că este scandalos să se ceară de la clasa de mijloc.” El a spus că înainte chiar ca pieţele să fie afectate luna aceasta de îngrijorările legate de datoria publică gigantică a Italiei, a propus o suprataxă pe veniturile anuale între 5 milioane de euro şi 10 milioane de euro. Dar s-a confruntat cu o “linişte asurzitoare”.

În Spania, guvernul socialist ar lua în considerare reintroducerea unei taxe pe avere, taxă eliminată cu doar trei ani în urmă. Experţii spun că taxa pe bunuri, care nu include o primă reşedinţă, ar produce o creştere a veniturilor de un miliard de euro de la doar 50.000 de oameni înstăriţi.

Lumea se vede altfel de la Bucureşti. Unii dintre milionarii din topul Forbes România, care au acceptat să comenteze acest subiect, nici nu se gândesc să urmeze exemplul americanilor, italienilor, francezilor sau germanilor. Ioan Niculae, preşedintele Interagro, clasat pe locul doi în topul Forbes 500 al celor mai avuţi români, cu o avere estimată la 1,2 miliarde de euro, este cel mai sceptic în ceea ce priveşte operele de caritate. „Nu poţi renunţa la munca ta pentru a le da celor ce fură sau dau în cap. Este o prostie. Nu mai comentez”, a precizat Niculae pentru „Gândul”. La rândul său, omul de afaceri Marius Cristescu, care împreună cu fratele său Emil Cristescu, a făcut o avere de 600 de milioane de euro şi este pe locul 5 în topul Forbes, a declarat că, în România, firmele nu au ajuns la o stabilitate financiară pentru a putea face donaţii substanţiale în scopuri caritabile. „Acum, oamenii de afaceri români au probleme din cauza crizei. Când business-uile vor deveni stabile, şi în România se va ajunge la aşa ceva”, a declarat Marius Cristescu.

Ovidiu Tender, aflat pe locul 15 în topul Forbes 500 miliardari români, cu o avere estimată la 300 de milioane de euro, este sigur că o astfel de iniţiativă nu ar fi primită la fel de bine în România. „Contrar a ceea ce s-ar putea crede, bogaţii României se pun foarte rar de acord. Este greu de obţinut o colaborare relevantă chiar şi atunci când ar avea toată lumea de câştigat, nu doar antreprenorii. Cu atât mai mult, în acest caz nu cred că se pune problema unui răspuns pozitiv”, a declarat Tender.

În sfârşit, nici Sorin Ovidiu Vântu, cu o avere estimată 450 de milioane de euro, nu are o poziţie contrară celorlalţi milionari români. „E o operaţiune strict de imagine! Dar vedeţi legislaţia americană, ce facilităţi se oferă acolo când donezi şi atunci constaţi că donaţia este un act de normalitate, într-o ţară normală. La noi, Fiscul îţi impozitează donaţia. Dacă s-ar oferi şi la noi aceleaşi înlesniri de care beneficiază oamenii de afaceri americani, aş dona. Dar, în general, admir discreţia, aşa că nu aş face publice donaţiile”, conchide Vântu.