Profesoară de ştiinţe politice: Cea mai mare ameninţare la securitatea României sunt serviciile de informaţii
Lavinia Stan, profesoară de Ştiinţe Politice la St. Francis Xavier University din Canada, a făcut, într-un interviu postat pe platforma Contributors.ro, o analiză dureroasă a clasei politice din România, pe care o descrie ca fiind “complet rătăcită”, adăugând că statul român este “opac, costisitor şi risipitor, care are interese paralele cu ale societăţii”.
De semenea, Stan este de parere ca “cea mai mare ameninţare la securitatea României sunt serviciile de informaţii care nu au făcut nimic pentru a monitoriza campania electorală de pe TikTok, care au încurajat direct sau indirect candidaţi suveranişti şi conspiraţionişti. Indolenţa, lenea, inacţiunea, compromisurile acestora au împins România în impasul anulării unui vot care, în esenţă, nu a fost viciat”.
”România post-comunistă pare a fi gripată de influenţa serviciilor secrete. Cazul Robert Turcescu ne-a demonstrat că a patra putere în stat, mass-media, este aservită şi ea. Clasa politică include un contingent semnificativ de politicieni extras din rândurile foştilor ofiţeri şi informatori”, a mai spus ea.
În ceea ce priveşte alegerile parlamentare şi primul tur al prezidenţialelor, care a fost anulat de CCR, Stan a precizat:
“Rezultatul anulat a fost clar anti-sistem, anti-partide, chiar aş spune anti-Europa. Curiozitatea este că alegerile parlamentare au plasat în scaunul de conducere exact partidele contra cărora se votase la prezidenţiale, PSD şi PNL, alături de un alt grup de partide anti-sistem, USR, AUR, POT, Şoşoacă. Să sperăm că alegerile prezidenţiale refăcute care se vor desfăşura cândva la începutul lui 2025 nu vor da câştig de cauză aceluiaşi domn Călin Georgescu, un candidat clar anti-partid şi anti-raţional”.
Totodată, ea şi-a exprimat îngrijorarea că la Cotroceni ar putea ajunge un candidat suveranist precum George Simion, adăugând că acesta ar putea “insista pe formarea unui guvern AUR-POT-Şoşoacă”.
În continuare, va prezentăm câteva fragmente din interviu, care a fost realizat de Alexandru Gussi, profesor la Universitatea Bucureşti şi doctor în ştiinţe politice la Institut d’Etudes Politiques din Paris:
Alexandru Gussi: Urmăriţi cu atenţie politica românească, ce v-a atras atenţia în anul electoral 2024, în perioada de dinainte de alegerile parlamentare şi prezidenţiale?
Lavinia Stan: Anul 2024 a fost un an electoral supra-încărcat, în care românii au fost chemaţi să-şi aleagă reprezentanţii la toate nivelele de guvernământ. Campania electorală a fost marcată accentuat şi aproape continuu de confuzie, incompetenţă, violenţă verbală şi numeroase platitudini. La 35 de ani de la căderea regimului comunist, este surprinzător cât de mulţi dintre candidaţi nu au avut proiecte concrete, inteligibile, la obiect, eficiente şi comprehensive. Atacurile la persoană – uneori josnice şi meschine, alteori pur si simplu aberante – au primat în dauna politicilor publice de substanţă. Promisiunile sunt fără acoperire, rămânând ancorate într-o înţelegere superficială şi nerealistă a ceea ce este posibil şi fezabil pe termen scurt şi mediu.
Spre exemplu, tot românul jeleşte corupţia generalizată. Partidele şi candidaţii lor răspund cu proiecte strict declarative: toate vor să smulgă răul din rădăcină, însă mecanismele prin care propriii lor corupţi vor fi marginalizaţi par a fi tot cele folosite până acum, ineficiente şi parţiale. Dinamitarea bugetului naţional de interesele personale şi de grup, personalizarea proiectelor guvernamentale, instrumentalizarea partizană a luptei anticorupţie nu fac decât să arate că suntem gata să aplicăm legea tuturor celorlalţi, nu însă şi grupului sau partidului nostru. Promisiunile în materie de economie sunt încă şi mai lipsite de fundament. Toate partidele ne asigură că, odată ce le vom vota, vom avea creştere economică, bunăstare materială, salarii mai bune, taxe mai mici. Nu se înţelege că statul nu are de unde da, decât în măsură în care mai întâi ia. Şi ia în primul rând de la noi toţi, cetăţenii votanţi, contributorii mărunţi.
Campania s-a desfăşurat independent de mass-media românească, pentru că personajul principal, domnul Călin Georgescu, nu a fost prezent la televiziunile şi în discuţiile urmărite de electorat, dar a câştigat votul la primul tur de prezidenţiale. Încleştarea mediatică dintre ceilalţi candidaţi a rămas, de fapt, fără obiect, de vreme ce jocurile s-au făcut altundeva, pe TikTok. Campania electorală s-a desfăşurat sub nasul tuturor, dar a fost ignorată complet de moderatorii de televiziune.
Alexandru Gussi: Cum aţi analiza rezultatele primului tur al prezidenţialelor şi alegerile parlamentare?
Lavinia Stan: Rezultatul anulat a fost clar anti-sistem, anti-partide, chiar aş spune anti-Europa. Curiozitatea este că alegerile parlamentare au plasat în scaunul de conducere exact partidele contra cărora se votase la prezidenţiale, PSD şi PNL, alături de un alt grup de partide anti-sistem, USR, AUR, POT, Şoşoacă. Să sperăm că alegerile prezidenţiale refăcute care se vor desfăşura cândva la începutul lui 2025 nu vor da câştig de cauză aceluiaşi domn Călin Georgescu, un candidat clar anti-partid şi anti-raţional.
Temerea mea este că un candidat suveranist gen Simion va câştiga preşedinţia. În cazul în care acesta ar alege să fie un “preşedinte-jucător”, aşa cum a fost domnul Traian Băsescu odinioară, tare mă tem că va insista pe formarea unui guvern AUR-POT-Şoşoacă. Semi-prezidenţialismul românesc fiind atât de versatil din punct de vedere instituţional, această formulă guvernamentală va fi de rău augur pentru România. Tare mă tem că, în comparaţie cu această formulă, domnul Călin Georgescu va deveni o variantă frecventabilă.
Alexandru Gussi:Pentru că aţi scris adesea pe acest subiect, ce rol credeţi că are raportarea instituţională şi socială la trecutul comunist şi la Holocaust în dezvoltarea unor culturi politice, sau cel puţin a unor discursuri partizane nostalgice?
Lavinia Stan: Manifestaţia de la Tâncăbeşti ne arată că fascismul este încă viu în România. Marginal, neautorizat, dar capabil să ofere o supapă – nerealistă, de altfel – unor segmente marginalizate, complet nemulţumite de evoluţia post-comunistă. În plus, continuităţile puternice dintre comunism şi post-comunism par a sugera că Ceauşescu nu a fost niciodată exorcizat din sufletul unui segment electoral dezamăgit şi el de pierderea omogenităţii sociale de dinainte de 1989. Ce nu înţeleg nici extremiştii de dreapta, nici cei de stânga este că alternativa la democraţie nu este o Românie puternică, ci un sistem în care drepturile fundamentale ale omului vor fi încălcate sistematic. Mi se pare curios că generaţia decreţeilor l-a dat jos pe Ceauşescu pentru a avea drepturi fundamentale, pe când copiii acestora frecventează TikTok pentru a nega tocmai drepturile pentru care s-a murit în 1989. Comunismul a fost corupt şi ineficient. Legionarismul a fost corupt şi ineficient. Ele nu sunt alternative viabile la democraţia coruptă actuală.
Aici s-ar putea spune şi că raportarea instituţională şi socială la trecutul recent – comunist sau legionar – s-a făcut fără entuziasm, strâmb, forţat şi incompletă. Rezultatele s-au văzut în 2024 la alegerile prezidenţiale. Şi în numirile din ultimul deceniu. Mai este vreo ţară comunistă în care un militar devine prim-ministru pe timp de pace? Faptul că Securitatea a fost lăsată să se spargă în cele nouă, pe urmă şapte, servicii de informaţii care, pe urmă, au fost lăsate să presteze activităţi comerciale se vede tot azi. Cea mai mare ameninţare la securitatea României sunt serviciile de informaţii care nu au făcut nimic pentru a monitoriza campania electorală de pe TikTok, care au încurajat direct sau indirect candidaţi suveranişti şi conspiraţionişti. Indolenţa, lenea, inacţiunea, compromisurile acestora au împins România în impasul anulării unui vot care, în esenţă, nu a fost viciat. Dacă continuăm să invalidăm votul numai odată ce înţelegem că nu ne convine candidatul învingător, viciem iremediabil instituţiile fundamentale ale statului de drept.
Alexandru Gussi: Se vorbeşte mult despre implicarea serviciilor de informaţii în politica românească în general, în plus ele sunt implicate direct în actuala criză, dată fiind invocarea unui pericol la adresa siguranţei naţionale. Cum vedeţi rolul acestor servicii acum, dar poate legat şi de cel istoric, din întreaga perioadă postcomunistă?
Lavinia Stan: România post-comunistă pare a fi gripată de influenţa serviciilor secrete. Cazul Robert Turcescu ne-a demonstrat că a patra putere în stat, mass-media, este aservită şi ea. Clasa politică include un contingent semnificativ de politicieni extras din rândurile foştilor ofiţeri şi informatori. Acum câţiva ani, justiţia se subordonase aproape complet deciziilor serviciilor, în virtutea protocolului secret de colaborare. Dvs. ştiţi şi alte exemple, poate mai grăitoare. Toate acestea sunt indicii că serviciile, moştenitoare ale Securităţii comuniste, s-au “reprodus”, nu au fost înlocuite (ca să folosesc sintagma lui Robert Putnam).
Alexandru Gussi: Aţi scris despre democratizare în România. Credeţi că regimul politic românesc este azi mai democratic decât cel din Ungaria, spre exemplu?
Lavinia Stan: După ridicarea populiştilor în Polonia (PiS) şi Ungaria (Orban), România a fost văzută ca o oază de stabilitate şi moderaţie în zonă. Anularea alegerilor prezidenţiale după primul tur a dinamitat această imagine în exterior. Mi se pare că anularea este un fel de mineriadă, un eveniment ale cărui consecinţe nefaste le vom suporta (şi îndrepta) ani buni de acum înainte. Cred că apariţia intempestivă a domnului Georgescu în spaţiul politic românesc ne ridică şi câteva întrebări privind populismul. Nu mi-a plăcut niciodată acest termen – toţi politicienii dintr-o democraţie indirectă (cu reprezentanţi) trebuie să fie populişti într-o oarecare măsură. Sunt populişti de stânga, de dreaptă şi chiar de centru. Aruncăm această etichetă asupra tuturor celor pe care nu îi agreăm. Însă populist este şi Macron în Franţa, şi Trudeau în Canada. Este Georgescu mai populist decât Orban? Nu cred, mesajul său este complet incoerent. Cred că primejdia vine nu de la populişti, ci de la cei anti-sistem, de la anarhiştii conspiraţionişti care cred că numai o insurecţie (armată şi violentă, sau nu) va rezolva problemele. Însă ştim cu toţii că democraţia este un test şi un efort zilnic, al nostru, al tuturor. Democraţia nu începe cu preşedintele, ci se termină cu el. Ea începe cu noi toţi, oamenii de rând.
