Primul test pentru pactul Băsescu-USL

Ministrul Justiţiei Mona Pivniceru insistă pe numirea lui Tiberiu Niţu, pentru funcţia de procuror general, şi a lui Ioan Irimie, pentru funcţia de procuror şef al DNA, chiar dacă aceştia au fost avizaţi negativ de către Consiliul Suprem al Magistraturii. Aceasta va fi prima încercare importantă pentru pactul de coabitare iar miza este una mare: funcţionarea justiţiei în următorii patru ani sau nefuncţionarea ei în raport cu oamenii politici importanţi care au dosare penale.

Mulţi observatori au deplâns faptul că pactul între preşedinte şi noua majoritate îi dă lui Traian Băsescu ultimul cuvânt în privinţa numirii procurorilor. Ori acest drept îi revenea şi potrivit Constituţiei, care n-a fost încă schimbată de maşinăria USL din Parlament. Marea întrebare este însă, dacă Băsescu va accepta să înghită orice nume pentru a nu rupe pactul de neagresiune şi pentru a nu risca o nouă suspendare. Deocamdată, candidaţii propuşi de Mona Pivniceru nu respectă niciuna dintre condiţiile stabilite prin pactul de coabitare care cere „introducerea unui proces transparent al numirii Procurorului General şi al procurorului şef al DNA, care să presupună candidaturi deschise, criterii de experienţă profesională, integritate şi rezultate pozitive în acţiunea anticorupţie".

Procesul numirii lui Niţu şi Irimie din rândul a 9 candidaţi numai transparent n-a fost, el desfăşurându-se cu uşile larg închise, astfel încât nu există niciun detaliu despre criteriile care au stat la baza selecţiei. Cât despre experienţele profesionale şi rezultatele pozitive în acţiunea anticorupţie, cei doi procurori au avut o activitate mediocră spre slabă, fără mulţi peşti mari. Irimie de exemplu, nu a anchetat nici un parlamentar sau vreun ministru, singurul nume sonor pe care l-a trimis în judecată fiind Dumitru Sechelariu, fost primar al oraşului Bacău, care a fost însă în final achitat. Audierea celor doi procurori de către CSM, care a fost transparentă fiind transmisă în direct pe Internet, i-a arătat pe aceştia răspunzând greşit sau nesatisfăcător la întrebările ce le-au fost puse. Iar votul cinci la unul (dna Pivniceru evident) nu face decât să întărească impresia că cei doi sunt numiţi pe un alt criteriu decât cel al competenţei de Ministrul Justiţiei. Până la urmă scandalul interceptărilor telefonice în care sunt implicaţi procurorii George Bălan şi Marcel Sâmpetru, acuzaţi de trafic de influenţă, a arătat cum apropiaţii USL se pregătesc să-şi supună justiţia.

Rămâne de văzut dacă Traian Băsescu se va lăsa convins de doamna Pivniceru că nominalizările propuse de ea în fruntea DNA şi a Parchetului General sunt ”valoroase”. Dacă o va face, poate de pe acum să iasă la pensie, pentru că va pierde şi ultima brumă de credibilitate pe care o mai avea prin mult clamata protejare a independenţei justiţiei plus că va pierde o pârghie esenţială de păstrare a unui echilibru faţă de USL. Paradoxal, chiar dacă îi va respinge pe cei doi procurori, ministrul Pivniceru va veni cu alte nume la fel de bune, iar preşedintele nu va putea să le respingă la nesfârşit pentru că atunci ar apărea un motiv de suspendare nu-i aşa? În orice scenariu, peştii mari cu dosare grele Voiculescu, Fenechiu, Dragnea vor dicta ministrului Justiţiei pe cine să pună, astfel încât nu se întrevede nimic bun.

Avem nevoie de procurori anti-mafie

Justiţia a fost una dintre instituţiile care chiar au funcţionat în ultimii ani – în ciuda tuturor atacurilor. Fostul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Daniel Morar, a declarat că în perioada 2006-2012 instanţele au condamnat definitiv 90 la sută din persoanele deferite justiţiei de procurorii DNA, dovedindu-se astfel calitatea actelor de urmărire şi validitatea probatoriilor anchetatorilor. Totuşi, Daniel Morar a fost în aceşti ani la fel de atacat şi hulit ca preşedintele. El a fost perceput ca un subordonat al lui Băsescu, care execută ordine politice, de către mulţi dintre adversarii acestuia. Condamnarea şi executarea unei pedepse cu închisoarea în cazul lui Adrian Năstase i-a înspăimântat pe mulţi peşti mari, dar a fost un semn bun pentru că a demonstrat faptul că niciun fost premier, oricât de arogant şi de bogat ar fi, nu poate să se situeze deaspura legii. Nu e puţin lucru. De accea nu-i înţeleg pe cei care spun că dacă afirmi acest adevăr eşti băsist. Da, România s-a polarizat puternic în ultimii ani, dar simplificările astea sunt păguboase. De ce trebuie să-l susţin automat pe Băsescu şi PDL dacă spun că e bine că s-a aplicat legea în cazul Năstase? La fel, afaceristul, mogulul şi infractorul Sorin Ovidiu Vântu, a primit un an de închisoare, e drept nu pentru ce a făcut la FNI, dar oricum este un început, un precedent pozitiv.

O prietenă scria pe o reţea de socializare că intrucât „România este un stat mafioto-feudalo-clientelar, are nevoie de nişte magistraţi precum celebrii magistraţi italieni Falcone şi Borselino”. Da, avem nevoie de procurori curajoşi şi care să-şi facă treaba independent, în interes naţional.

Rămâne de văzut dacă Traian Băsescu se va lăsa convins de doamna Pivniceru că nominalizările propuse de ea în fruntea DNA şi a Parchetului General sunt ”valoroase”. Dacă o va face, poate de pe acum să iasă la pensie, pentru că va pierde şi ultima brumă de credibilitate pe care o mai avea prin mult clamata protejare a independenţei justiţiei, plus că va pierde o pârghie esenţială de păstrare a unui echilibru faţă de USL. Paradoxal, chiar dacă îi va respinge pe cei doi procurori, ministrul Pivnice

Paolo Borsellino şi Giovanni Falcone şi-au pierdut viaţa, fiind ucişi de mafia siciliană cu care au luptat o viaţă întreagă. Ei au trăit ani de zile sub pază şi au fost la datorie până când au fost ucişi de explozibil. Au fost solidari, s-au susţinut şi au refuzat să facă compromisuri chiar dacă ştiau că moartea îi pândeşte.

La înmormântarea lui Falcone, prietenul său Borsellino declara că ”orice procuror anti-mafie care simte că nu poate merge până la capăt trebuie să fie liber să se transfere pentru că acesta este destinul nostru”.

Da, şeful DNA şi procurorul general nu s-au confruntat cu astfel de ameninţări. Or fi fost presiuni politice, dar nici chiar aşa. Chiar dacă activitatea lui Daniel Morar nu poate fi comparată cu cea a celebrilor procurori italieni anti-mafie, nu înseamnă că n-a avut rezultate. Şi da, am avea şi noi nevoie de un Falcone sau Borsellino în fruntea DNA care să se conducă doar după interesul naţional, dar vi se pare că Tiberiu Niţu şi Ioan Irimie îndeplinesc mai bine decât Morar şi Kovesi această exigenţă de integritate şi competenţă?

Dacă tot luăm Italia ca model, să ne dorim şi o Operaţiune Mani Pulite (Mâini Curate), care să intre adânc în încrengăturile de corupţie de la vârful statului. Dar să nu uităm că marea investigaţie din '90 care a dus la eliminarea unor lideri politici importanţi şi chiar a unor partide de pe scena politică, nu a schimbat cultura politică italiană. Cum Italia şi România seamănă, s-ar putea ca nici în România aceasta să nu se schimbe, chiar dacă ar dispărea nişte lideri şi nişte partide corupte. În plus, justiţia română l-a trimis la închisoare pe Năstase, cea italiană încă se mai chinuie cu amicul său Berlusconi. Asta nu înseamnă să nu ne dorim un Falcone sau un Borsellino în fruntea DNA. Deocamdată însă avem un Niţu şi un Irimia.