Prime doamne care au marcat Franţa celei de-a V-a Republici
alte articole
Cu mult înainte de Valérie Trierweiler, partenera lui François Hollande, foste soţii de preşedinţi ai celei de-a V-a republici s-au făcut şi ele remarcate prin tot felul de acţiuni extravagante sau scandaloase. Mesajul de sprijin pentru Olivier Falorni, rivalul lui Ségolene Royal în al doilea tur al alegerilor parlamentare, postat pe Twitter de Valérie, l-a pus pe François Hollande într-o situaţie extrem de jenantă. Totuşi, Valérie Trierweiler nu este prima care sfidează convenţiile. Şi predecesoare ale sale de la Palatul Elysée au comis uneori acte la fel de jenante, scrie săptămânalul L'Express, care trece în revistă, în ediţia de miercuri, câteva dintre primele doamne care au marcat mandatul soţilor lor.
Cea mai cutezătoare a fost Danielle Mitterrand, soţia lui François Mitterrand, care nu a vrut niciodată să rămână în umbra soţului ei. Danielle Mitterrand şi-a exprimat mereu liber opiniile şi s-a implicat în cauzele kurdă şi tibetană, foarte controversate. Astfel, ea şi-a atras critici din partea Ministerul francez de Externe şi a Chinei. Ea i-a supărat şi pe marocani când a sprijinit cauza poporului sahraoui. Regele Hassan al IIl-lea a caracterizat-o drept 'soţie morganatică, care nu este de viţă nobilă'. Dar episodul cel mai marcant va rămâne sprijinul ei fervent pentru Fidel Castro şi revoluţia cubaneză. Imaginea în care ea îl îmbrăţişează pe liderul cubanez a generat o întreagă polemică.
Şi în politica internă, Danielle Mitterrand şi-a permis să facă numai ce a vrut ea, potrivit L'Express. În 1986, ea l-a atacat public pe Jacques Chirac spunând că acesta 'face totul şi orice'. În 1993, s-a declarat împotriva legilor cu privire la imigraţie ale ministrului de interne Charles Pasqua. Comportamentul ei a iritat profund clasa politică şi i-a creat o grămadă de probleme soţului ei.
''Absenţa cea mai prezentă'', potrivit publicaţiei menţionate, este Cécilia Sarkozy. Mandatul lui Nicolas Sarkozy începe cu un afront din partea Céciliei. La 6 mai 2007, ziua celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, ea nu avea să voteze. Apoi, în iunie 2007, prima doamnă decide să se întoarcă la Paris în plin summit G8, refuzând să ia parte la 'programul destinat soţiilor'. În august, Cécilia refuză invitaţia la dejun a lui George W. Bush sub pretextul unei dureri în gât, dar, în cursul zilei, este zărită la cumpărături sau la plajă cu Rachida Dati. Câteva luni mai târziu, a fost anunţat divorţul de Nicolas Sarkozy.
Cea mai ostentativă şi extravagantă a fost Claude Pompidou. Înainte de mandatul lui Georges Pompidou, Claude a fost implicată într-un mare scandal. Scandalul Markovic izbucneşte în octombrie 1968 şi scoate la iveală gustul viitoarei prime doamne pentru viaţa de petreceri. Dar ea fost absolvită de orice vină şi soţul ei a fost ales preşedinte câteva luni mai târziu. Odată devenită primă doamnă, tânăra modernă şi independentă se cuminţeşte, notează L'Express. Singurul lucru care stârneşte polemici este incredibila sa garderobă. La învestitura soţului ei, Claude Pompidou dă tonul îmbrăcându-se în Chanel. Mandatul lui Georges Pompidou va fi o ocazie pentru ea de a-şi etala cele mai frumoase toalete. Ea sfidează protocolul în timpul vizitelor oficiale. Hainele ei purtând marca Dior sau Yves Saint-Laurent declanşează nenumărate critici din partea mass-media. Este comparată de presă cu Marie-Antoinette. Publicaţia 'Canard enchaîné' nu ezită să o numească 'Regina Claude' sau 'Madam Pompidour'.
Cea mai liniştită a fost Carla Bruni. În octombrie 2007, cu două luni înainte de oficializarea relaţiei ei cu Nicolas Sarkozy, Carla Bruni adoptă o poziţie contrară guvernului în domeniul imigraţiei. Într-un interviu acordat revistei Elle, cântăreaţa se declară împotriva testelor ADN propuse sau impuse migranţilor. 'Am fost indignată. Chiar nu-mi venea să cred. Amendamentul Mariani, chiar puţin îndulcit, mi se pare de o asemenea violenţă!', a spus Carla pentru revista destinată femeilor.
În ianuarie 2012, Carla Bruni se află în centrul unei controverse legate de o finanţare îndoielnică pentru fundaţia ei de combatere a analfabetismului. Săptămânalul Marianne o acuză pe prima doamnă a Franţei că ar fi virat 3,5 milioane de dolari prin intermediul fundaţiei sale unor societăţi conduse de unul din apropiaţii ei. Operaţiunea ar fi fost efectuată 'la limita legalităţii şi fără licitaţie'. Dar dezvăluirile ziarului au rămas fără vreun efect.
Foarte puţine prime doamne au ales să stea cuminţi în umbra soţilor. Printre acestea, Anne-Aymone, soţia lui Valéry Giscard d'Estaing. În afară de câteva intervenţii publice dorite de soţul ei, ea s-a consacrat creşterii celor patru copii pe toată durata mandatului lui VGE. La fel ca şi Bernadette Chirac, care şi-a sprijinit public soţul în timpul celor două mandate ale sale.
Cea mai emblematică dintre primele doamne,Yvonne de Gaulle, era cea mai clasică. I se spunea cu mare respect 'Tanti Yvonne'. Soţia generalului era întruchiparea tradiţiei şi a simţului datoriei.