Zona euro, supravieţuirea sau dispariţia

Summitul european de la sfârşitul lui iunie nu se poate rezuma la o discuţie despre relansarea creşterii, viitorul zonei euro este în joc, scrie săptămânalul Le Point în ediţia de miercuri.

La viitorul summit de la Bruxelles, din 28-29 iunie, şefii de stat şi de guvern intenţionau să discute în linişte despre mijloacele de relansare a creşterii în Europa. Dar ei vor trebui totuşi să dezbată încă o dată problema salvării zonei euro. După acalmia observată în primul trimestru, situaţia se pare că devine din nou explozivă, astfel încât directorul general al FMI, Christine Lagarde, le-a cerut luni acestora să adopte măsuri decisive 'în cel mult trei luni', într-un interviu acordat canalului american de televiziune CNN. Ea a avertizat că 'Europa are mai puţin de trei luni', poate doar două luni, în care să ia măsuri decisive, dacă doreşte să salveze moneda unică.

Europenii credeau totuşi că au devansat aceste măsuri când au anunţat sâmbătă, 9 iunie, recapitalizarea băncilor spaniole cu până la 100 de miliarde de euro. Dar acest lucru nu a calmat pieţele, care au devenit chiar şi mai îngrijorate. Dobânzile la obligaţiunile spaniole pe zece ani nu au coborât, dimpotrivă au atins marţi un nivel record de la crearea zonei euro, de 6,756 %.

Ceea ce este şi mai grav este faptul că Italia, care reuşise să-i calmeze pe investitori datorită înlocuirii lui Silvio Berlusconi cu Mario Monti şi demarării reformelor, este din nou în ochiul ciclonului. Obligaţiunile ei pe zece ani au ajuns marţi la o dobândă de 6,28 %. Această neîncredere faţă de o ţară care a fost unanim apreciată pentru reformele lansate se datorează mai ales faptului că planul de ajutorare al băncilor spaniole ar putea agrava datoria italiană, deja astronomică, aproape 2.000 de miliarde de euro. Dacă intervenţia europeană se asigură prin actualul paravan de protecţie, Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF), datoria Romei ar putea într-adevăr să crească cu încă circa 20 de miliarde. Deci este un motiv de îngrijorare, dat fiind că băncile italiene au folosit o bună parte din lichidităţile de 1.000 de miliarde primite de la Banca Centrală Europeană (BCE) ca să cumpere datoria naţională, foarte rentabilă, dar şi foarte riscantă (ceea ce într-o primă fază a calmat tensiunile legate de datoria italiană).

Ministrul austriac de finanţe, Maria Fekter, a declarat luni, la televiziunea naţională, că Roma ar avea nevoie de asistenţă financiară europeană. Nu a fost o afirmaţie prea diplomatică, mai ales într-un moment în care toată lumea este preocupată şi de viitorul Greciei în zona euro, în pofida împrumutului de 240 de miliarde acordat de la primul plan de salvare, din mai 2010.

Ca să evite prăbuşirea Italiei şi a Spaniei, care sunt mult mai greu de salvat decât Grecia, europenii vor trebui să-şi asume unele responsabilităţi. De asemenea, reuniunea G-20, care va avea loc la 18 iunie, în Mexic, va consacra o bună parte a dezbaterilor situaţiei din zona euro.

Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a cerut mircuri, în cursul unei audieri în faţa Parlamentului European, adoptarea unor 'decizii de dimensiuni istorice' în vederea unei mai mari integrări economice şi monetare. Cu câteva zile înainte, preşedintele BCE, Mario Draghi, avertizase: 'Liderii europeni trebuie să-şi clarifice proiectul pentru zona euro, deoarece Banca Centrală Europeană nu poate suplini lipsa lor de iniţiativă'.

În afară de discuţiile despre creştere, Barroso vrea deci ca integrarea financiară să figureze pe agenda discuţiilor, mai ales chestiunea uniunii bancare, pentru a clarifica asocierea, dăunătoare, dintre neîncrederea faţă de datoriile suverane şi fragilitatea băncilor. Preşedinţii a patru instituţii (Comisia Europeană, Consiliul European, Banca Centrală Europeană şi Eurogrupul celor 17 miniştri de finanţe) se pare că au primit misiunea de a pregăti un raport cu privire la etapele consolidării uniunii monetare, potrivit Le Point.

Dar nu se va face nimic fără Angela Merkel, subliniază publicaţia. Cancelarul german nu este nici în favoarea euro-obligaţiunilor atât de dorite de Roma şi Paris, nici a unei uniuni bancare, atât timp cât integrarea bugetară şi politică nu va progresa. Într-un interviu pentru televiziunea germană ARD, cancelarul german a explicat că nu crede că 'un singur summit va putea să rezolve dintr-o dată situaţia', precizând că dorea să facă, la summitul din iunie, o propunere cu privire la un program de lucru în vederea unei uniuni politice. Dar ministrul francez al afacerilor europene, Bernard Cazeneuve, a replicat că nu aceasta este prioritatea.

Deci va trebui găsit un compromis. Barroso a declarat că 'suntem într-un moment crucial pentru integrarea europeană şi chiar pentru Uniunea Europeană'. Preşedintele executivului comunitar atrage atenţia că 'Uniunea Europeană se confruntă cu o urgenţă socială' şi că 'trebuie să recunoaştem că avem o problemă sistemică. Avem nevoie de o viziune şi de o direcţie concretă. Nu sunt convins că această urgenţă este înţeleasă deplin de toate capitalele''.