Poluarea aerului durează de sute de ani

Mărturii scrise rămase din veacurile trecute arată că poluarea atmosferică este un fenomen foarte vechi, doar că pericolul pentru sănătatea vieţuitoarelor a crescut enorm în ultimul timp ca urmare a faptului că au fost inventaţi noi poluanţi care sunt deversaţi în aer pe scară largă.

Celebrul medic englez William Harvey (1578-1657), fondatorul fiziologiei moderne, în opera sa "Anatomical Examination of the body of Thomas Parr" s-a referit la poluarea atmosferei din Londra din vremea lui. După ce a făcut autopsia unui bărbat de 100 de ani, numit "Bătrânul Parr", care murise de o peripneumonie, în urma unei călătorii la Londra, Harvey scria că "cea mai mare parte a răului s-a produs prin schimbarea aerului; aerul respirat de Parr în tot restul vieţii sale fusese cu desăvârşire curat, în timp ce aerul la care a fost expus la Londra era impur (infestat) cu fum".

În 1661 John Evelyn, în "Fumigation or the Smoke of London", a descris astfel groaznicul nor de cărbune care stagnează deasupra Londrei: "Acest nor este complet amestecat cu aerul care este curat şi sănătos, încât locuitorii respiră într-o ceaţă deasă şi murdară, care cuprinde vapori cu aspect de funingine şi încărcaţi cu miasme care îi predispune la numeroase boli, distrugându-le plămânii şi dereglându-le întreaga fiziologie. Răcelile, ftizia, tusea şi epuizarea fizică bântuie mai intens în acest oraş decât în tot restul planetei.

Când într-o dimineaţă de octombrie a anului 1524, exploratorul Juan Rodriguez Cabrillo a aruncat ancora în micul golf San Pedro de pe coasta Californiei, a putut vedea la orizont culmile munţilor, dar nu şi poalele lor. Acesta a povestit că fumul focurilor aprinse de către indieni se ridica la o înălţime de câteva sute de metri, apoi se întindea pe toată valea. De aceea, Cabrillo a denumit locul pe care-l descoperise "Golful fumului", fără a bănui că fenomenul la care asistase prevestea un viitor îngrijorător. Acest spectacol ilustra sub o formă primitivă şi rustică nu numai poluarea datorată omului, dar şi fenomenul numit astăzi "inversie termică". Inversia termică la care asistase Cabrillo a fost un detaliu pitoresc pus pe seama anumitor particularităţi topografice până în septembrie 1943, când Los Angeles a rămas pentru prima dată lipsit brusc de lumina zilei. O iritare puternică a ochilor şi a mucoaselor respiratorii a fost simptomul care a arătat populaţiei că smogul devenise acum un pericol pentru sănătate.

Vorbindu-se despre poluarea atmosferică se foloseşte adesea termenul "smog". La origine, acest cuvânt făcea aluzie la prezenţa simultană a fumului (smoke) şi a cetei (fog), situaţie frecventă la Londra, unde se întrebuinţează mult cărbune, atât în industrie, cât şi pentru încălzirea clădirilor. Cu timpul, noţiunea de smog s-a lărgit. La Los Angeles, de exemplu, smogul nu provine nici din ceaţă, nici din fum, ci se datorează reacţiilor chimice produse în atmosferă sub acţiunea energiei solare, cu rol catalitic; este aşa numitul smog fotochimic.

Poluanţii atmosferici se acumulează sub formă de smog atunci când inversia termică se opune mişcării în sens vertical, pe care aerul o execută în mod normal. Se ştie că aerul este mai cald la sol şi mai rece la oarecare altitudine, formarea curenţilor ascendenţi, esenţiali pentru purificarea aerului, explicându-se prin această diferenţă de temperatură. În caz de inversie termică, dimpotrivă, un strat de aer cald se formează la o anumită altitudine iar la sol se menţine un strat de aer rece.

Smogul de tip londonez – smog acid - se formează ziua sau noaptea, pe timp rece sau cu brumă. Inversia are loc la nivel de 100-120 m de la sol şi durează mai multe zile. Smogul fixează şi menţine în suspensie, în aer, o mare cantitate de poluanţi, în special funingine şi oxizi de sulf, care suprimă vizibilitatea şi nu se dizolvă pătrunzând în case, aşa cum ar face o ceaţă adevărată. Smogul de tip californian - smogul fotochimic - se formează, în miezul zilelor însorite şi foarte calde. Vălul gros care întunecă frumosul cer albastru al Californiei de Sud rezultă din acţiunea luminii solare asupra anumitor hidrocarburi nesaturate şi a oxizilor de azot. Inversia are loc la o altitudine mult mai mare de 800-1200 m de sol, dar este persistent, putând dura o mare parte a sezonului de vară. Acest gen de smog a fost observat nu numai la Los Angeles, San Diego şi San Francisco, ci şi în Arizona, New Mexico, Detroit, Philadelphia, New York.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.