Poluarea aerului durează de sute de ani


Parisul este acoperit de smog în martie 2013.
Parisul este acoperit de smog în martie 2013. (Captură Video)

Mărturii scrise rămase din veacurile trecute arată că poluarea atmosferică este un fenomen foarte vechi, doar că pericolul pentru sănătatea vieţuitoarelor a crescut enorm în ultimul timp ca urmare a faptului că au fost inventaţi noi poluanţi care sunt deversaţi în aer pe scară largă.

Celebrul medic englez William Harvey (1578-1657), fondatorul fiziologiei moderne, în opera sa "Anatomical Examination of the body of Thomas Parr" s-a referit la poluarea atmosferei din Londra din vremea lui. După ce a făcut autopsia unui bărbat de 100 de ani, numit "Bătrânul Parr", care murise de o peripneumonie, în urma unei călătorii la Londra, Harvey scria că "cea mai mare parte a răului s-a produs prin schimbarea aerului; aerul respirat de Parr în tot restul vieţii sale fusese cu desăvârşire curat, în timp ce aerul la care a fost expus la Londra era impur (infestat) cu fum".

În 1661 John Evelyn, în "Fumigation or the Smoke of London", a descris astfel groaznicul nor de cărbune care stagnează deasupra Londrei: "Acest nor este complet amestecat cu aerul care este curat şi sănătos, încât locuitorii respiră într-o ceaţă deasă şi murdară, care cuprinde vapori cu aspect de funingine şi încărcaţi cu miasme care îi predispune la numeroase boli, distrugându-le plămânii şi dereglându-le întreaga fiziologie. Răcelile, ftizia, tusea şi epuizarea fizică bântuie mai intens în acest oraş decât în tot restul planetei.

Când într-o dimineaţă de octombrie a anului 1524, exploratorul Juan Rodriguez Cabrillo a aruncat ancora în micul golf San Pedro de pe coasta Californiei, a putut vedea la orizont culmile munţilor, dar nu şi poalele lor. Acesta a povestit că fumul focurilor aprinse de către indieni se ridica la o înălţime de câteva sute de metri, apoi se întindea pe toată valea. De aceea, Cabrillo a denumit locul pe care-l descoperise "Golful fumului", fără a bănui că fenomenul la care asistase prevestea un viitor îngrijorător. Acest spectacol ilustra sub o formă primitivă şi rustică nu numai poluarea datorată omului, dar şi fenomenul numit astăzi "inversie termică". Inversia termică la care asistase Cabrillo a fost un detaliu pitoresc pus pe seama anumitor particularităţi topografice până în septembrie 1943, când Los Angeles a rămas pentru prima dată lipsit brusc de lumina zilei. O iritare puternică a ochilor şi a mucoaselor respiratorii a fost simptomul care a arătat populaţiei că smogul devenise acum un pericol pentru sănătate.

Vorbindu-se despre poluarea atmosferică se foloseşte adesea termenul "smog". La origine, acest cuvânt făcea aluzie la prezenţa simultană a fumului (smoke) şi a cetei (fog), situaţie frecventă la Londra, unde se întrebuinţează mult cărbune, atât în industrie, cât şi pentru încălzirea clădirilor. Cu timpul, noţiunea de smog s-a lărgit. La Los Angeles, de exemplu, smogul nu provine nici din ceaţă, nici din fum, ci se datorează reacţiilor chimice produse în atmosferă sub acţiunea energiei solare, cu rol catalitic; este aşa numitul smog fotochimic.

Poluanţii atmosferici se acumulează sub formă de smog atunci când inversia termică se opune mişcării în sens vertical, pe care aerul o execută în mod normal. Se ştie că aerul este mai cald la sol şi mai rece la oarecare altitudine, formarea curenţilor ascendenţi, esenţiali pentru purificarea aerului, explicându-se prin această diferenţă de temperatură. În caz de inversie termică, dimpotrivă, un strat de aer cald se formează la o anumită altitudine iar la sol se menţine un strat de aer rece.

Smogul de tip londonez – smog acid - se formează ziua sau noaptea, pe timp rece sau cu brumă. Inversia are loc la nivel de 100-120 m de la sol şi durează mai multe zile. Smogul fixează şi menţine în suspensie, în aer, o mare cantitate de poluanţi, în special funingine şi oxizi de sulf, care suprimă vizibilitatea şi nu se dizolvă pătrunzând în case, aşa cum ar face o ceaţă adevărată. Smogul de tip californian - smogul fotochimic - se formează, în miezul zilelor însorite şi foarte calde. Vălul gros care întunecă frumosul cer albastru al Californiei de Sud rezultă din acţiunea luminii solare asupra anumitor hidrocarburi nesaturate şi a oxizilor de azot. Inversia are loc la o altitudine mult mai mare de 800-1200 m de sol, dar este persistent, putând dura o mare parte a sezonului de vară. Acest gen de smog a fost observat nu numai la Los Angeles, San Diego şi San Francisco, ci şi în Arizona, New Mexico, Detroit, Philadelphia, New York.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.