Hainele pe care le purtăm sunt frecvent toxice

Un studiu al Agenţiei suedeze pentru Produse Chimice (Swedish Chemicals Agency) dezvăluie că în haine sunt mai multe produse chimice toxice decât se ştie.

Pentru a produce un kilogram de textile se folosesc aproximativ trei kilograme de substanţe chimice, şi multe dintre acestea - de la conservanţi la agenţi anti-mucegai - provoacă alergii.

În plus, unele produse chimice folosite pot cauza cancer, pot afecta sistemul hormonal sau chiar modifica ADN-ul uman, ca arilamina compusă din coloranţi azoici. Ele sunt, de asemenea, dăunătoare pentru mediu.

''Multe substanţe chimice utilizate nu au fost evaluate din punct de vedere al sănătăţii şi, în mod constant, sunt introduse noi substanţe chimice, despre care ştim foarte puţin", a declarat Marianne Jarl, Avocatul Poporului (ombudsman) al Asociaţiei Suedeze pentru alergii şi astm (Swedish Asthma and Allergy Association), un ONG suedez.

În raportul său, Agenţia suedeză pentru Produse Chimice a identificat 2.400 de substanţe. Aproximativ 10 la sută dintre acestea ar putea reprezenta o ameninţare atât pentru oameni cât şi pentru mediu. În textile sunt, de asemenea, nuanţatori alergeni interzişi prin regulamentul Uniunii Europene.

"Textilele sunt în mare parte produse în afara Europei'' - a afirmat Jarl - ''Acest lucru înseamnă că regulamentul obişnuit al UE pentru produse chimice, numit REACH, nu a fost aplicat. În Asia, legislaţia privind substanţele chimice are lacune incredibile, iar ţările importatoare poate că nu cunosc în totalitate tipul de substanţe chimice utilizate".

Aceste produse chimice nu dăunează numai persoanelor care poartă hainele dar şi mediului nostru, şi celor care produc hainele. Cele mai afectate sunt ţările în care are loc producţia, de multe ori fabricile de textile eliberează apele uzate contaminate direct în mediul înconjurător.

Cel mai elocvent exemplu este China, care a devenit cel mai poluat loc din lume datorită dezvoltării economice din ultimii ani. Pentru ca oamenii din toată lumea să achiziţioneze la cele mai mici preţuri hainele exportate de China, sute de tone de substanţe chimice nocive şi metale grele ajung anual în apele curgătoare. Orice încercare a organizaţiilor de protejare a mediului este trecută cu vederea pentru a favoriza expansiunea industriei textile, care poluează cel mai mult râurile ţării. Gradul de poluare a atins cote alarmante, calitatea apei a scazut considerabil, iar principalele râuri sunt acoperite cu spumă toxică.

Pentru prevenirea mucegaiului în timpul transportului maritim, hainele produse în China şi Asia de Sud-Est sunt tratate cu formaldehidă, experţii constatând că nivelul acestui compus chimic, responsabil de apariţia unor reacţii alergice, este de 900 de ori mai mare decât ar trebui.

În cultivarea bumbacului este utilizată, de asemenea, o cantitate mare de pesticide dăunătoare. Unele dintre aceste substanţe se pot răspândi în alte ţări şi pot să deterioreze şi mediul lor. Una dintre acestea este nonilfenolul, care a fost identificat în instalaţiile de tratare a apelor reziduale din Suedia.

Se presupune că nici pentru bumbacul organic nu există garanţia de a fi lipsit de substanţe chimice nocive: pot fi adăugate în timpul diferitelor procese, cum ar fi albirea, vopsirea sau imprimarea.

Conform Marthei Sedvallson, preşedinte al Asociaţiei Suedeze pentru alergii şi astm, printre multe substanţe chimice nocive interzise există prea multe extrem de nocive, care sunt încă permise. În plus, ştim prea puţin despre modul în care substanţele chimice nocive afectează oamenii şi mediul înconjurător, în ciuda limitelor actuale impuse de reglementări.

"Chiar dacă aceste companii aleg să rămână în limite, nu se cunosc efectele atunci când diferite substanţe chimice sunt amestecate în timpul procesului", a declarat Sedvallson.

Unele dintre aceste substanţe chimice sunt îndepărtate când hainele sunt spălate pentru prima dată, dar ajung în mediul înconjurător, unde continuă să fie dăunătoare.

"Cea mai mare problemă cu privire la utilizarea substanţelor chimice, o reprezintă practica dezvoltată în urmă cu aproximativ o sută de ani, care prevede că o substanţă chimică ar trebui clasificată ca periculoasă înainte de a fi interzisă", explică Marianne Jarl.

Aceasta susţine, de asemenea, că testele efectuate asupra substanţelor chimice sunt în mod constant în întârziere, şi că există puţin interes cu privire la modul în care substanţele chimice afectează sănătatea noastră şi a mediului. Nici măcar cei mai mari producători nu par interesaţi, crede ea.

''Suntem de părere că sarcina probei ar trebui să fie inversată: o substanţă chimică ar trebui să fie evaluată pentru stabilirea impactului asupra sănătăţii şi mediului, înainte de a se permite producţia sa pe scară largă, şi utilizarea industrială şi casnică", concluzionează Marianne Jarl.

Degradarea mediului înconjurător constituie o reală problemă, atâta timp cât normele cu privire la siguranţa locului de muncă sunt total ignorate, iar firmele producătoare, guvernele locale dar şi consumatorii vor pune mai presus succesul economic în detrimentul sănătăţii oamenilor şi al unui mediu curat.