Analist, despre revolta tinerilor: "Noi le-am construit lumea asta. Acum ne mirăm că (şi) ei se revoltă!"

Scumpirea vieţii, accesul tot mai dificil la locuinţe şi lipsa perspectivelor profesionale alimentează nemulţumirea tinerilor şi îi împing spre extreme politice, susţine analistul Mihai Răzvan Moraru, într-o postare pe Facebook.

În opinia sa, protestele din mai multe ţări au, dincolo de cauzele locale, un numitor comun: frustrarea faţă de un sistem politic şi economic care limitează şansele noilor generaţii.

Moraru consideră că responsabilitatea pentru radicalizarea unei părţi a Generaţiei Z revine atât politicienilor, cât şi generaţiilor care au construit şi au susţinut actualul model de societate. Analistul invocă povara cheltuielilor pentru locuinţe, energie şi educaţie, dar şi dificultăţile tinerilor de a intra pe o piaţă a muncii afectată de dezvoltarea inteligenţei artificiale.

Fără a justifica violenţele, el susţine că nemulţumirile sunt exploatate de grupări infracţionale, de propagandă externă şi de forţe extremiste. Totodată, Moraru avertizează că, în lipsa unor schimbări economice care să aducă beneficii mai largi în societate, conflictele riscă să se agraveze.

Redăm integral postarea de pe platforma de socializare:

„Noi le-am construit lumea asta. Acum ne mirăm că (şi) ei se revoltă!

O săptămână cu proteste, multe cu violenţe, în Argentina, Franţa, Albania, SUA, Brazilia, Mexic, Belgia, Italia, Portugalia şi Spania.

Noi însă vorbim doar de cele din Franţa.

Şi observ că fiecare analist ştie cauza, după cum se simte fiecare mai bine ideologic: emigranţii, creşterea costurilor, opoziţia, interferenţa străină ( în unele cazuri Rusia sau SUA, în Albania - Turcia şi Israelul, în Mexic traficanţii de droguri din regiune ). Adevărul e că toate acestea sunt mai întâi instrumente şi mecanisme de amplificare a nemulţumirilor, care profită de aceste proteste, dar sunt în acelaşi timp şi cauze care declanşează violenţe şi manipulare.

Şi da, fiecare caz are cauze şi actori diferiţi.

Dar există şi un numitor comun. Pe cele 3 continente creşte nivelul de nemulţumire al populaţiei faţă de jocul politic local şi global, care le limitează puterea de cumpărare, serviciile sociale, serviciile educaţionale, iar Generaţia Z (dar şi o parte din următoarea, Alpha) se află în ochiul acestei furtuni economice şi politice.

Da, îi vedem pe mulţi dintre ei cum aleg o extremă sau alta. Unii aleg extremă dreaptă, alţii extrema stângă. Iar politicienii de centru (c-dreapta, c-stânga incluşi aici ) nici nu înţeleg că au eşuat. Că ei au făcut loc extremismului prin incompetenţă, corupţie şi incapacitatea de a se adapta. Aşa cum nici Generaţia X ( nucleul părinţilor celor din Generaţia Z, plus o minoritate a Milenialilor părinţi şi Gen Z) nici nu acceptă ca şi ei poartă o mare responsabilitate pentru cum a ajuns astăzi societatea, de la clasa politică şi până la modelul economic construit. Iar dacă azi vedem tineri care cred în comunism sau în fascism, mă întreb: doar statul e vinovat?

Există însă o linie comună a acestor proteste : costurile educaţiei, lipsa perspectivelor pentru viitoarea carieră, criza locuinţelor, corupţia, inechitatea socială, costurile tot mai mari pentru chirie şi energie.

Am mai scris aici, spre exemplu în SUA 10% din populaţie asigură 50% din consum ( acum 30 de ani 30% din populaţie asigură 50% din consum ). Bogaţii sunt tot mai bogaţi, iar clasa de mijloc se diminuează în mod constant.

Asta veţi auzi din Argentina şi până în Franţa.

Da, se ştia de câţiva ani cum se radicalizează Gen Z. Există numeroase analize sociologice în ultimii ani. Trump a primit din partea lor un sprijin covârşitor pentru a câştiga al doilea mandat, în statele cheie, mai ales din zona celor care erau independenţi.

În Franţa, 70% dintre tineri declară că vor vota fie extremă dreaptă, fie pe cea stângă. În România, 60% au ales la ultimele alegeri partide antisistem, aş spune extremismul de stânga sau de dreaptă. Am aflat azi? Nu!

Şi ce am făcut oare pentru a preveni anarhia pe care o vedem azi pe străzile din Franţa sau Italia? Acolo unde Meloni pregăteşte un decret pentru a extinde reţinerea preventivă extinsă la minori, interdicţii de asociere, militari dislocaţi la Milano, măsuri pentru a împiedica formarea grupurilor de tineri, după o anumită oră. Iar în Franţa guvernul a decis astăzi instituirea unor restricţii de circulaţie, după lăsarea serii, în mai multe zone.

În SUA, 86% dintre alegători spun conform ultimului sondaj Fox (culmea, bastionul republicanilor) că cea mai mare problemă a ţării este corupţia, cea instituţia de Trump. E prima dată în istoria modernă a SUA când corupţia este pe locul unu, ca problemă a societăţii.

Nu am făcut mare lucru. Şi am să vă dau câteva exemple, de la noi.

Cât costă azi un apartament cu două camere, în zone semicentrale, preţ cu TVA? O medie de 150.000 de euro. Cât e azi dobânda? Între 6% şi 8%. Cât e azi inflaţia, factura la energie sau la gaze, cât e litrul de motorină şi masa la un restaurant? Dacă ne uităm atent, în ultimii 5 ani avem dublate multe costuri / preţuri. Dublate!

Veniturile par a fi crescut spectaculos, cu 63% în aceeaşi perioadă, dar inflaţia a consumat cam toată creşterea, iar creşterea reală a venitului din România, din ultimii 5 ani, este de 6-7%%!

Cu un venit mediu net la nivel de ţară de 5.700 de lei, rata la bancă pentru acel apartament ar fi undeva între 3.500 şi 4.500 de lei / lună, în funcţie de tipul de credit şi dobânda aleasă ( variabilă sau fixă ). Acum adăugaţi factura la energie, factura la întreţinere ( că vine iarna ), factura la gaze, impozitul, două plinuri la maşină / lună. Vedeţi ce rămâne pentru o familie, la început de drum! Dar dacă familia are şi doi copii minori? Dar dacă nu câştigă salariul mediu net pe ţară?

Dar care sunt cei mai loviţi de revoluţia AI? Tot ei, tinerii. Pentru că joburile lor dispar primele, pentru că nu au multă experienţă.

Adăugaţi că în multe ţări universitatea costă mulţi bani. De multe ori pe datorie.

În SUA, joburile noi create în 2026 sunt mai nimic, per total. Dar şi acolo creşte tot: dobânzile, preţurile, inflaţia.

Şi ar trebui să fie violenţi? Nu!

Ei şi fix aici intervin găştile de infractori, cei care s-au infiltrat şi au jefuit magazinele. Aici intervine propaganda şi dezinformarea rusă. Aici intervin “celulele” iraniene, israeliene, americane - după caz! Aici intervine extremismul care vrea să capitalizeze politic.

Noi trăim acum o perioadă intermediară : între ce am avut până în 2015-2020 şi ce vom avea. Şi ce va urma?

Nu ştie nimeni. Unii se cred mari strategi. Gen Trump, Putin, Bibi, Hamas, cine o mai conduce Iranul, Xi şi lista e deschisă. Dar ceea ce obţin ei nu este ceea ce au crezut că vor obţine. Se joacă tot mai dur, războiul se poartă mai ales în forma “hibridă”, aşa cum e numit azi, de la atacuri cibernetice ( atacând inclusiv frigiderele din magazinele din Franţa ) până la manipularea online şi reţelele financiare ascunse, care finanţează activităţi de subminare a ordinii şi/sau a suveranităţii unui stat ( e de studiat cazul Canada vs SUA ).

Suntem prinşi azi în multe crize şi capcane, iar radicalizarea asta pe care o văd, în care dacă nu alegi o extremă eşti automat comunist, fascist, etc, este cea mai toxică. Şi culmea, pe asta o folosesc tot mai mult părinţii celor din Generaţia Z. Şi ce aţi vrea să înveţe ei? Diferenţa e că ei nu doar înjurǎ pe aici (oricum acum avem şi reţele diferite ), ei aruncă şi cu pietre în stradă. De ce? Pentru că sunt la vârsta la care au energie, multe vise şi din păcate, prea puţină informaţie, fix în era informaţiei! Ei nu au trăit comunismul, foametea, sărăcia. Mulţi dintre ei nu cred că o astfel de lume poate apărea rapid, cedându-ţi libertatea unora care îţi vând iluzii.

Da, există şi mulţi imigranţi care au venit în UE şi care azi profită de situaţie. Şi dă, Europa nu a fost capabilă să îi integreze pe mulţi, dar fără ei multe economii s-ar prăbuşi imediat. Cum şi noi importăm forţǎ de muncă, în timp ce aproximativ 800.000 de tineri stau degeaba. Şi oare când vom gândi un plan şi pentru ei? Dacă nu sunt deja pierduţi tentaţiilor de mai sus.

Şi nu mă refer doar la stat. Mă refer şi la familie. Pentru ca ei 800.000 au pe cineva care le achită abonamentul la internet, la telefonie şi factura la energie.

Unii veţi spune că nici noi nu am avut, că am trăit mult mai greu în tinereţea noastră. Aşa este. Dar cred că destui au şi uitat asta, din moment ce acceptă ca tinerii din familiile lor să renunţe şi la studii dar şi la job.

Dar mai e ceva. Când eu am devenit antreprenor, acum 20 de ani, lumea asta era plină de oportunităţi. Eram într-o fază de plină dezvoltare. Şi în România, în UE şi în SUA. După care a venit criza financiară şi statele au acoperit mizeria tipărind bani. Pentru a-şi salva marile corporaţii. Şi de atunci şi până acum tot plătim pentru acel moment. Tot se tipăresc bani, dar viaţa e tot mai grea, costurile sunt tot mai mari. Iar azi dacă ar fi să repornesc pe acelaşi drum, ar fi cu mult mai greu. La noi, în domeniul nostru este o luptă de supravieţuire, deja de 5 ani. Dispar companii cu viteza luminii.

Pentru că nu se acceptă ceva important: modelul economic anterior e epuizat. E nevoie de o reaşezare, benefică pentru toată lumea, nu doar pentru unii. Dar cine aţi vrea să o facă? Cei care primesc sponsorizări pentru campanii din partea celor care profită de actualul model? Ceilalţi care sponsorizează? Cei care nu au soluţii dar vorbesc doar despre simboluri şi închiderea ţării, dar care se supără când sunt numiţi extremişti?

Poate unii vor avea curajul să o facă. Dacă nu, vom merge orbeşte către conflicte şi mai dure, aşa cum scria ieri Financial Times.”