Socialismul vs pilonii credinţei

De-a lungul istoriei, liderii socialişti au reprimat şi persecutat religia şi liderii religioşi în goana lor după putere. Acest lucru se datorează faptului că credinţa — care, în aproape toate formele sale, încurajează moralitatea, compasiunea, libertatea personală şi responsabilitatea — se opune fundamental premizei conform căreia o autoritate centrală ar fi mai în măsură decât indivizii să ia decizii în numele lor.
Aşa cum a declarat Karl Marx, „Comunismul porneşte încă de la început de la ateism”.

Bazele antireligioase ale socialismului contrazic în mod direct convingerea profundă a fondatorilor noştri că religia este o piatră de temelie a unei naţiuni libere.

„Dintre toate înclinaţiile şi obiceiurile care duc la prosperitatea politică, religia şi moralitatea sunt piloni indispensabili”, a spus George Washington în discursul său de adio adresat naţiunii.

John Adams, al doilea preşedinte al nostru, a exprimat aceleaşi sentimente: „Constituţia noastră a fost concepută doar pentru un popor moral şi religios. Este cu totul inadecvată pentru guvernarea oricărui alt popor.”

Socialismul democratic, acea formă de socialism bine îngrijită, dar nu mai puţin periculoasă, care prinde rădăcini în America, în special în rândul tinerilor, subminează pilonii credinţei ţării noastre. Deşi mai puţin evidentă decât persecuţia liderilor bisericii de către Stalin sau Mao, răspândirea insidioasă a socialismului în zilele noastre ne ameninţă libertăţile religioase, iar cei care promovează răspândirea sa se mulţumesc să privească cum credinţele noastre naţionale se erodează.

Acum două decenii, peste 40% dintre adulţii din SUA participau regulat la o slujbă religioasă. În 2024, Pew Research a raportat că astăzi doar 30% o mai fac. În 2003, mai puţin de unul din zece americani declarau că nu au nicio afiliere religioasă. Această cifră s-a dublat cu mult, ajungând la peste unul din cinci până în 2023.

Un sondaj Gallup realizat anul trecut a arătat că mai puţin de jumătate dintre americani consideră că religia este foarte importantă în viaţa lor, o scădere de peste 10 puncte procentuale faţă de 2005. În 1965, un trecut nu foarte îndepărtat, 70% dintre respondenţi afirmau că religia era foarte importantă.

Mulţi factori contribuie la această schimbare la nivel naţional, dar ea se datorează în mare măsură statului social federal în plină expansiune, care a înlocuit în mare parte rolul îndeplinit odinioară de biserici, sinagogi, alte instituţii religioase şi organizaţii caritabile.
Din punct de vedere istoric, lăcaşurile de cult şi congregaţiile lor au oferit servicii pentru a răspunde nevoilor comunităţilor lor – bănci de alimente şi cantine sociale, campanii de colectare a hainelor şi adăposturi pentru persoanele fără adăpost, pentru a numi doar câteva. Însă, pe măsură ce statul a intervenit pentru a satisface toate dorinţele şi nevoile publicului, rolul bisericii a fost diminuat, ceea ce a contribuit la scăderea participării, atât în ceea ce priveşte donaţiile, cât şi frecventarea slujbelor.

Încă la începutul anilor 1980, peste 60% din donaţiile caritabile erau direcţionate către cauze religioase. Până în 2023, mai puţin de un sfert din donaţiile caritabile au ajuns la organizaţii religioase, un minim istoric.

Această îndepărtare semnificativă de la pilonii credinţei care odinioară uneau ţara noastră este rezultatul mai multor factori. Dar, chiar dacă extrema stângă ar putea să se bucure de acest lucru – ei vor ca toată lumea să se închine la altarul statului puternic –, aceasta sfâşie ţesătura comunităţilor noastre.

Într-un sondaj din 2024, Statele Unite s-au clasat pe ultimul loc dintre 24 de ţări în ceea ce priveşte sentimentul de apropiere al cetăţenilor faţă de ceilalţi din ţara şi comunităţile lor. Sentimentul de izolare a fost cel mai pronunţat în rândul tinerilor, al democraţilor şi al celor fără apartenenţă religioasă.

"Socialismul democratic, acea formă de socialism bine îngrijită, dar nu mai puţin periculoasă, care prinde rădăcini în America, în special în rândul tinerilor, subminează pilonii credinţei ţării noastre." - Ken Buck

Într-un alt studiu realizat anul acesta, doar un sfert dintre americanii cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani au declarat că vorbesc cu vecinii lor cel puţin de câteva ori pe săptămână, în scădere faţă de aproape 60% în 2012.

Oricât de mult ar vrea stânga să ne facă să credem că religia este un factor care alimentează ura şi intoleranţa, adevărul este că ea este şi a fost întotdeauna o legătură comună care ne uneşte ca ţară — nu o singură religie, ci practica exercitării credinţei noastre.

În 2019, Philanthropy Roundtable a explicat: „La baza acestei rezistenţe faţă de religie se află presupunerea că credinţa nu este importantă pentru funcţionarea naţiunii noastre. ... Un număr tot mai mare de americani cred că activitatea religioasă poate fi oprită sau împinsă în întregime în spaţii private, fără niciun cost public. Aceşti americani se înşeală.”

Există speranţa că americanii se întorc la credinţa şi valorile lor comune. Anul trecut, pentru prima dată în patru decenii, frecventarea congregaţiilor din SUA a crescut. Nu este de mirare că la fel s-a întâmplat şi cu donaţiile.

Socialiştii doresc să atenueze şi să minimizeze rolul religiei, deoarece aceasta le stă în calea obiectivului lor, şi anume acumularea de putere în beneficiul propriu. Lăcaşurile de cult au ocazia să-şi recâştige rolul care li se cuvine în comunităţile noastre şi în ţara noastră, iar acest proces începe prin faptul că americanii obişnuiţi umplu din nou băncile bisericilor.

Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al publicaţiei The Epoch Times.

Kenneth Robert Buck este avocat şi politician care a reprezentat al patrulea district electoral din Colorado în Camera Reprezentanţilor a Statelor Unite, din partea Partidului Republican. Este autorul cărţilor „Capitol of Freedom”, „Drain the Swamp” şi, recent, „Crushed: Big Tech’s War on Free Speech”.

Sursa: Epoch Times SUA