Perla, o comoară a istoriei

Perlele sunt tot atât de vechi ca şi civilizaţia umană. Ele au fost primele bijuterii folosite de oameni pentru că puteau fi extrase destul de uşor şi nu era necesar să fie lucrate pentru a scoate în evidenţă frumuseţea. În antichitate, erau folosite ca simbol al bogăţiei, castelor şi puterii. Această calitate atribuită perlei s-a datorat unui set de caracteristici cu care era înzestrată precum originea, frumuseţea, puritatea, reprezentarea virtuţii, a înţelepciunii şi a puterii economice. S-au putut găsi numeroase citate despre perle în textele religioase.

Istoria modei a fost legată de perle, până în secolul al XX-lea. Frumuseţea, forma şi strălucirea lor au dat naştere la bijuterii unice.

Cu trecerea timpului, viteza tehnologiei a făcut posibilă cultivarea lor, devenind o bijuterie mai accesibilă.

Istoric

Cele mai vechi bijuterii din istoria omenirii sunt scoicile. Cu ele se împodobeau gâtul şi mâinile acum o sută de mii de ani. Cam în jurul anului 5300 î.Hr., în Mesopotamia, cineva a avut ideea de a folosi ca ornament sferele albe ascunse în moluşte. Pasiunea pentru perle s-a născut la civilizaţiile asiatice pentru că aceste minuni de sidef erau ascunse în mările lor: Golful Persic, Marea Roşie şi în apele Indiei.

Nativii americani au folosit şi ei aceste pietre speciale. Incaşii şi aztecii credeau că perlele fuseseră îmbibate cu proprietăţi mistice: pentru sănătate, înţelepciune şi profeţii. Indienii nord-americani au folosit perlele de apă dulce din râul Mississippi pentru a face coliere şi le-au aşezat în diverse ornamente de cupru.

Istoria perlelor este admirabilă, dar inevitabil de tristă: speciile care le produc dispar sau sunt în pericol de dispariţie în multe locuri, motivele fiind căutarea, supraexploatarea şi contaminarea. În Europa, în apele dulci există „margaritana margaritifera", cunoscută şi sub numele de midie de râu. Nu trebuie să uităm că între anii 1814 şi 1857, în Bavaria au fost colectate 158.000 de perle şi având în vedere că o perlă apare la fiecare 3.000 de exemplare deschise, tragem concluzia că în acei 43 de ani au fost sacrificaţi peste 476 de milioane de indivizi (scoici sau midii) şi acest lucru a avut loc nu numai în Bavaria în acea perioadă, ci şi în deceniile din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Romanii şi grecii antici

Romanii au avut o mare admiraţie pentru perle, iar în secolul I î.Hr. s-a materializat cea mai înaltă expresie a acestei admiraţii, deoarece femeile din clasa superioară a Romei le foloseau chiar şi la tapisarea canapelelor. Motivul pentru care romanii au invadat Scoţia a fost capturarea perlelor, care în acea vreme erau exploatate. Împăratul Iustinian al Imperiului Roman de Est, la 1 august 527 a decretat că numai el şi soţia lui Teodora puteau purta acest tip de bijuterii, fiind considerate un simbol al bogăţiei, puterii şi poziţiei sociale. Grecii, ca şi romanii, divinizau perlele pentru frumuseţea lor fără egal, dar şi pentru faptul că erau asociate cu dragostea şi căsătoria.

Egiptenii

Egiptenii aveau credinţă în zei, dar erau pasionaţi şi de bijuteriilor lor. Perlele erau aplicate pe vestimentaţia purtată atât în timpul vieţii, cât şi după moarte. În vechile scrieri ale lui Pliniu se menţionează că Cleopatra deţinea cele două perle mari din lume; acestea au fost comorile ei până într-o zi când, dorind să-şi demonstreze superioritatea faţă de Marc Antonio, a sfărâmat o perlă într-un pahar de vin şi a băut-o. Voia să arate că este capabilă să consume bogăţia unei ţări la o masă.

În Evul Mediu, perlele erau bijuterii preţioase, iar semnificaţia lor se rezuma într-un singur cuvânt: puritate. Era o reprezentare foarte importantă a creştinismului şi un simbol pentru cinstirea fecioarei, fiind decorate cu perle obiectele de cult, coroanele şi îmbrăcămintea. Pe coroanele împăraţilor Imperiului Roman din secolele al X-lea şi al XI-lea erau aplicate mai multe perle decât oricare altă piatră preţioasă. Fecioarele nobilimii purtau coliere de perle, iar luptătorii luau cu ei pe câmpul de luptă perle, pentru că aveau credinţa că îi protejează de pericol.

Miresele purtau perle ca simbol al purităţii, iar unii au lăudat aceste pietre preţioase pentru calităţile lor de a vindeca. În Spania se credea că, dacă se consumă pulbere de perle, inima se întăreşte. Din secolul al XIII-lea, odată cu dezvoltarea oraşelor, pasiunea pentru perle a depăşit graniţele aristocraţiei şi demnitarilor bisericeşti, ea extinzându-se şi în rândul burgheziei.

Renaşterea

În această perioadă, curţile regale din Europa au fost "inundate" de perle. În mai multe ţări au fost adoptate diferite legi, prin care preţioasele pietre puteau fi achiziţionate doar de clasele aristocrate. Secolul al XVI-lea a fost începutul unei epoci a aurului sau mai degrabă a sidefului. Cele mai mari perle aveau nume proprii. Două dintre ele, La Pelegrina (deţinută de Elisabeth Taylor) şi La Grande, au făcut parte din bijuteriile coroanei spaniole. Este interesant faptul că între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea sideful a fost purtat de femeile însărcinate, deoarece era considerat o podoabă a fertilităţii.

Lăcomia omului a dus la epuizarea aproape totală a întregii populaţii de stridii americane producătoare de perle până în secolul al XVII-lea. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, din cuza cererii mari de perle, s-a ajuns la supra exploatarea şi apoi la sărăcirea zonelor de perle naturale. Acest fenomen a dus la apariţia perlelor de cultură pe piaţă (1910-1920).

Din secolul XX

Acum perlele naturale sunt o amintire a trecutului, deoarece descoperirea unei perle naturale a devenit ceva extraordinar de rar, iar cea care domină este perla de cultură. Totuşi, se mai găsesc perle naturale în Golful Persic, ce luptă cu poluarea petrolieră, dar această recoltă nu este suficientă pentru cererea de pe piaţă. Multe specii de stridii sunt pe cale de dispariţie din cauza supraexploatării pentru bijuterii şi alimentaţie, cât şi din cauza contaminării habitatelor - 98 % din aceste ecosisteme au dispărut. Perlele cultivate ne permit să ne bucurăm de frumuseţea şi puritatea unei perle care, chiar dacă nu este una naturală, este ca o amintire a istoriei, scăldată în nostalgie, sidef, lux şi poveşti magice.

Cum se naşte o perlă

Departe de lume are loc un eveniment miraculos: naşterea unei perle. Născute din stridii, perlele sunt un cadou al naturii, ce vin în lume în mod natural. Ele apar miraculos cu o lumină sclipitoare, cu schimbări constante de culoare, formă, strălucire, spre deosebire de orice altă bijuterie de pe pământ. O perlă naturală se formează când un obiect străin - un parazit, nisip sau coral - se adăposteşte accidental în corpul unei stridii, de unde nu poate fi expulzat. Stridia se protejează secretând o substanţă cristalină ce se numeşte „nacru". În câţiva ani se creează strat după strat, "intrusul" fiind acoperit în totalitate. Acest proces are ca rezultat o perlă frumoasă şi strălucitoare. Nacrul este alcătuit din cristale microscopice, perfect aliniate, astfel că lumina care trece de-a lungu axei să fie reflectată şi refractată pentru a produce un curcubeu de lumină şi culoare. Nacrul din perlele de cultură este format în mod identic, diferenţa este că "intrusul" se implantează chirurgical, apoi depinde de stridia gazdă şi de Mama Natură să creeze miracolul. Sub o îngrijire minuţioasă, doar 20 % dintre stridii vor produce perle de cultură de calitate pentru bijuterii.

Ecosistemul perlelor

Atât perlele de cultură, cât şi cele naturale au aceleaşi ecosisteme: ape temperate între 20 şi 25 grade C, cu adâncimi între 10 şi 20 de metri. Între 10 grade C şi 18 grade C stridiile hibernează, ele având o perioadă activă de jumătate de an - perioada de producţie a perlei. Durata de viaţă a unei stridii poate fi între 7 şi 10 ani, iar unele specii ating între 30 şi 40 de ani. Zonele apropiate de tropice sunt zone de producţie a perlelor: Golful Persic, Australia, Indonezia, India, Sri Lanka, Filipine, Malaezia, Marea Roşie, Madagascar, Golful California, Panama şi Venezuela. Perlele de apă dulce sunt în râul Mississippi (SUA), Scoţia, Suedia şi Pakistan.

Întreţinerea perlelor

Nacrul este o materie organică care poate „îmbătrâni", adică, în caz de uscare, poate deveni ştearsă, pot apărea fisuri sau poate pierde straturi. Deci îngrijirea perlelor este foarte importantă şi este necesar să se evite uscăciunea precum şi umiditatea excesivă, perlele fiind sensibile la acizi, transpiraţie, cosmetice şi parfumuri. Depozitarea se va face în cutii speciale, putând fi foarte uşor zgâriate de alte bijuterii. Acestea trebuie spălate din când în când cu un săpun fin şi delicat.

Perlele sunt fascinante, pentru că sunt un simbol al vieţii, fiind o creaţie magică a naturii. În multe rânduri s-a afirmat că femeia care poartă perle devine înger emanând înţelepciune, nobleţe, compasiune, stimă de sine, creativitate şi strălucire. Perlele nu se vor demoda niciodată, rămânând un simbol al stilului perfect de înaltă clasă.