Organismele vii şi vibraţiile omniprezente

Viaţa, materia, spiritul şi tot ceea ce există în jurul nostru au propria vibraţie. Emoţiile şi trăirile noastre au de asemenea anumite frecvenţe. Sănătatea corpului uman are o frecvenţă specifică. Afecţiunile organismului au, de asemenea, vibraţii aparte. De la naştere şi până la moarte, corpul uman este un emiţător şi receptor de diverse mişcări oscilatorii care există peste tot.

La ora actuală, asemenea frecvenţe sunt răspândite pretutindeni. Dacă anterior se credea că organismului uman este influenţat doar de lumina soarelui, câmpul magnetic al Pământului şi alte tipuri de radiaţii naturale, acum totul s-a schimbat dramatic. Aparatele electrice, muzica de pe CD player, informaţiile de pe ecranele televizate – toate aceste frecvenţe electromagnetice au un impact, deşi invizibil, destul de puternic asupra moleculelor celulelor noastre.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că majoritatea moleculelor organismului uman sunt dipoli electrici şi funcţionează asemenea unor traductori - adică sunt capabili să transforme undele acustice în oscilaţii electrice şi viceversa. Unele proteine ​​membranare, precum ADN-ul uman, au forme spiralate şi seamănă foarte mult cu nişte bobine microscopice de inducţie. Aceste ”instalaţii” pot furniza temporar celulelor un aport de energie.

Unii oameni de ştiinţă consideră că afecţiunile cronice apar atunci când tensiunea în celule scade sub un anumit nivel critic, celulele umane nemaiavând suficientă energie pentru a funcţiona corect. Cantitatea de oxigen din celule se diminuează iar metabolismul anaerob îl înlocuieşte pe cel aerob.

Dipolii biomoleculari fac ca organitele celulare şi însăşi celulele să vibreze şi interacţioneze prin rezonanţă cu alte celule. Cercetătorii au stabilit că nivelul vibraţiilor din membranele celulare este de 100 GHz. Sistemele biologice au capacitatea de a crea şi folosi oscilaţiile coerente şi de a răspunde la vibraţiile externe.

Membranele celulare sunt compuse din materiale dielectrice. Celula fiind un rezonator dielectric, produce un câmp electromagnetic de scurtă durată în jurul său, care radiază o energie de intensitate scăzută şi este capabil să interacţioneze cu câmpuri similare ale celulelor din jur. Organismele biologice folosesc câmpurile electromagnetice slabe pentru a interacţiona, deoarece câmpul electric poate transporta informaţii prin intermediul frecvenţei şi amplitudinii oscilaţiei.

Câmpurile electrice diferă nu doar prin intensitate, ci şi prin caracter. Biofizicianul şi biologul molecular rus Peter Garyaev şi colegii săi au investigat comportamentul vibraţional al ADN-ului uman. Cercetătorii ruşi consideră funcţionarea cromozomilor asemenea unor computere holografice. Oamenii de ştiinţă au reuşit să moduleze anumite tipare de frecvenţe şi, folosind fascicule de laser, au reuşit să acţioneze asupra frecvenţei ADN-ului şi, respectiv, asupra informaţiei genetice.

Aceste câmpuri electromagnetice: bioenergetice, bioinformaţionale, non-ionizante şi non-termice sunt relativ slabe, dar pot exercita un efect biologic substanţial. Câmpurile electromagnetice slabe pot acţiona asupra tuturor organismelor, ţesuturilor şi celulelor. Deoarece efectele acestor câmpuri sunt neliniare, o mică schimbare în frecvenţă şi amplitudine poate determina consecinţe serioase, care pot fi benefice sau dezastruoase pentru organismul uman.

Aceste presupuneri ştiinţifice ne demonstrează un aspect important: toate organismele vii interacţionează reciproc, iar universul influenţează tot ceea ce există în interiorul său. Este prea dificil să ne imaginăm aceste lucruri la momentul actual, dar nici nu putem să le neglijăm.