Omul Tanc se întoarce (Video)

Oamenii încă se mai întreabă ce s-a ales de Omul Tanc.

În dimineaţa zilei de 5 iunie 1989 un tânăr cu o cămaşă albă şi purtând două pungi de cumpărături s-a îndreptat spre mijlocul Bulevardului Păcii Eterne din Beijing şi s-a oprit în faţa primului dintr-un şir lung de tancuri.

Când tancul din vârful coloanei a încercat sa îl ocolească, el s-a deplasat pentru a-l bloca de câteva ori. Când tancul a rulat direct spre el, apropiindu-se la o întindere de braţ, omul nu a clipit. În cele din urmă, tancurile au oprit motoarele şi au aşteptat.

Cum fotojurnaliştii aflaţi în Hotelul Beijing situat în apropiere, au fotografiat scena, Omul Tanc a fost imortalizat.

În ziua următoare, fotografia acestui om confruntând tancurile a apărut pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume, iar imaginea a ajuns iconică.

Deseori descrisă ca una dintre cele mai puternice imagini ale secolului 20, ea, la fel ca toate simbolurile, îşi trage puterea din ceea ce publicul doreşte să găsească în ea.

Cu două nopţi înainte, tancuri la fel ca acelea pe care acest tânăr le-a confruntat au trecut peste studenţi în Piaţa Tiananmen şi pe bulevardele din jur. Lumea tocmai fusese martoră la cum un stat totalitar a zdrobit pur si simplu oameni paşnici care au îndrăznit să îi ceară să se schimbe.

După orice calcul raţional, acţiunile Omului Tanc par absurde – ce anume putea spera să obţină? Cu toate acestea, în mijlocul celei mai groaznice violări a individului de către stat, imaginea Omului Tanc susţine individul.

Fotografia a răspuns unei nevoi urgente simţite după masacru, nevoia de a crede că ceea ce fiecare dintre noi gândeşte, simte şi face contează. Când tancurile s-au oprit, demnitatea umanităţii părea să fi fost restaurată.

Luat de la faţa locului

Cu toate acestea, omul care a inspirat aceste sentimente este un anonim. Cine a fost şi ce s-a întâmplat cu el a ajuns un subiect disputat chiar începând cu acea zi pe Bulevardul Păcii Eterne.

Omul este acum în mod obişnuit menţionat ca fiind Wang Weilin, dar nimeni nu ştie sigur dacă acesta e numele lui.

Cât despre ceea ce s-a întâmplat cu el, ultima imagine cu Omul Tanc este oferită de o filmare care îl înfăţişează ca fiind împins şi luat de la faţa locului.

În film, în timp ce Wang Weilin se afla în faţa primului tanc, un om pe bicicletă se îndreaptă spre el. Îi spune câteva cuvinte lui Wang şi face un semn cu mâna.

Doi indivizi vin în fugă. Ei sunt văzuţi cum îl apucă pe Wang de braţe şi unul îl atinge pe spate. Omul care a stat ferm şi nemişcat în faţa tancurilor este văzut ultima dată fugind pe bulevard, împins din spate de noii săi tovarăşi.

Intelectualul chinez Wu Ren Hua, care a scris două cărţi detaliate şi apreciate de către critici, despre masacrul din Piaţa Tiananmen, a declarat pentru Radio Free Asia că tinerii care aleargă alături de Wang sunt agenţi din securitate în civil.

Wu crede, şi un expert în limbajul corpului consultat de el este de aceeaşi părere, că agenţii au folosit tehnici de arte marţiale, apucând braţele lui Wang într-un anume mod şi presându-i punctele de acupunctură astfel că el să nu poată opune rezistenţă.

Au existat multe speculaţii cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu Wang după acea zi, unii crezând, cine ştie în baza a ce dovezi, că a scăpat în Hong Kong sau Taiwan.

Disidentul chinez Wei Jingsheng afirma că viaţa lui Wang a luat sfârşit chiar în acea zi.

Într-un interviu anterior acordat The Epoch Times, Wei a explicat că comandantul coloanei de tancuri pe care le oprise Wang, era fostul coleg de clasă al lui Wei.

Acest fost coleg de clasă a comandat tancul din vârful coloanei şi a chemat personalul de securitate, de teamă că tânărului i se va întâmpla ceva rău. Wang a fost luat de către aceştia de pe bulevard şi dus în curtea muzeului militar din apropiere.

Dar acolo, ofiţerii i-au pierdut urma. Acesta a fugit în faţa unei alte coloane de tancuri de la o altă unitate, dar aceste tancuri nu s-au mai oprit. Potrivit lui Wei Jingsheng, Wang a fost lipit de sol ca o plăcintă cu carne.

Acest final nu dă bine cu sentimentele pe care vrem să le avem atunci când ne uităm la Omul Tanc din fotografia iconică.

Calitatea de cetăţean

Dar spiritul protestului mut al Omului Tanc este viu în China de astăzi.

La primirea unui premiu de la Oxford pe 21 mai, activistul orb Chen Guangcheng a afirmat: "În ultimii ani, chinezii au conştientizat rapid că sunt cetăţeni, iar acest sentiment este din ce în ce mai puternic".

Chen, care a scăpat acum un an de un arest la domiciliu abuziv ce a durat un an şi jumătate, ar putea fi un prim exemplu care arată că exercitarea calităţii de cetăţean în China de astăzi cere un cost teribil.

Cu toate acestea, tot mai mulţi chinezi insistă să îşi exercite calitatea de cetăţean, nepăsători faţă de consecinţele la care i-ar putea supune statul totalitar.

De exemplu, pe 13 mai un grup de avocaţi de drepturile omului au călătorit în provincia Sichuan din sud-estul Chinei pentru a investiga un centru de spălare a creierului notoriu. Gardienii i-au bătut, iar apoi i-au predat poliţiei, care i-au bătut din nou. Cel mai recent, statul a refuzat să le reînnoiască licenţele de practică a profesiei.

Potrivit unui site web disident, 10.000 de petiţionari au mers la Beijing pe 31 mai. Martorii oculari au afirmat că 1.000 dintre ei au fost înghesuiţi în autobuze şi duşi la închisori negre notorii.

Potrivit unui raport din 26 mai de pe site-ul Falun Gong, Minghui, 1.371 de săteni din provincia Hebei au semnat o petiţie prin care au cerut eliberarea unui practicant Falun Gong, chiar dacă ştiu că Partidul Comunist îi poate pedepsi pentru că s-au opus nedreptăţilor la care practicantul a fost supus.

Curajul Omului Tanc nu a fost alimentat doar de un mic sentiment de dezgust. În ziua şi cele două nopţi de dinainte, este foarte probabil că el să fi văzut lucruri pe care nimeni nu ar trebui să le vadă vreodată. În faţa furiei sufocante, tristeţii şi repulsiei pe care le-a simţit, nu a avut altă alegere decât să spună: "Acest lucru trebuie să înceteze".

La fel şi poporul chinez. Dezgustul său faţă de statul comunist creşte până va simţi că nu are altă alegere decât să spună: "Acest lucru trebuie să înceteze".

Prin încercări grele şi riscuri mari, un popor se revendică pe sine însuşi, insistând că indiferent de consecinţe, nu va rămâne tăcut. Omul Tanc, care cu siguranţă nu mai este, şi-a găsit moştenitorii.