Oamenii de ştiinţă descoperă o metodă simplă de reducere a nivelului de mercur din ton

Beneficiile consumului de peşte în dietă sunt bine cunoscute (este în dieta mediteraneană, de exemplu), dar otrăvirea cu mercur rămâne o preocupare. Acum, oamenii de ştiinţă au descoperit cum să reducă nivelurile de mercur din peşte cu până la 35% printr-o modificare a modului de ambalare, potrivit Global Challenges.

O echipă de la Universitatea Suedeză de Ştiinţe Agricole şi Universitatea de Tehnologie Chalmers a experimentat adăugarea aminoacidului cisteină la conservele de ton - unul dintre tipurile care pot conţine cel mai mult mercur.

Atunci când tonul este scufundat în apă care conţine cisteină, noua soluţie a eliminat între 25 şi 35% din mercurul din peşte, conform testelor de laborator. Cu cât mai multă carne de peşte a fost în contact cu soluţia, cu atât mai mult mercur este eliminat în lichid.

Cisteina a fost aleasă pentru soluţie datorită modului în care mercurul se leagă puternic de aceasta - acesta fiind modul în care se poate acumula în peşte în primul rând - şi ca urmare a unui studiu anterior privind eliminarea mercurului realizat de aceiaşi cercetători.

„Am crezut că acest lucru ar permite ca o parte din mercur să fie extras şi, în schimb, să se lege de soluţie şi să fie eliminat”, spune chimistul Przemysław Strachowski, de la Universitatea de Tehnologie Chalmers. „Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a ne ocupa de mercurul eliminat”.

Dacă aţi mâncat peşte fără să aveţi cunoştinţă de o potenţială contaminare cu mercur, nu vă faceţi griji: este puţin probabil să consumaţi suficient de mult pentru a exista un pericol, deşi se recomandă ca femeile însărcinate şi copiii mici să consume doar o cantitate limitată.

În cele mai multe cazuri, beneficiile pentru sănătate ale consumului de peşte depăşesc potenţialele riscuri pentru sănătate - deşi găsirea unei modalităţi de a reduce nivelurile de mercur din peşte prin modul în care alimentele sunt ambalate ar reduce cu siguranţă aceste riscuri şi mai mult.

„Frumuseţea acestui tip de ambalaj este că este activ în timp ce produsul este pe raft”, spune Strachowski. „Nu ar fi necesare etape suplimentare de producţie dacă o astfel de metodă ar fi utilizată la nivel industrial.”

„Aplicarea rezultatelor noastre ar putea creşte marja de siguranţă pentru consumul de peşte.”

În cadrul studiului nu au existat modificări notabile ale aspectului sau mirosului probelor de peşte tratate cu cisteină, iar eliminarea mercurului a continuat până la două săptămâni. Nu au fost necesari aditivi suplimentari pentru ca soluţia să funcţioneze.

Va fi nevoie de cercetări suplimentare pentru a transforma această soluţie într-o opţiune practică pentru depozitarea peştelui, dar primele semne sunt promiţătoare - iar echipa consideră că metodele descrise ar putea fi îmbunătăţite în viitor.