Noua strategie a lui Putin în Balcani: infiltrare economică şi subminare politică

Moscova încearcă să oprească aderarea ţărilor din Balcanii de Vest la UE, legând aceste state mai puternic de Rusia prin cooperare militară, economică şi şantaj energetic. Reprezentanţii UE sunt deja îngrijoraţi de apropierea Belgradului de Moscova şi cer Serbiei să aplice sancţiuni Rusiei din cauza Ucrainei.

La summitul G20 de la Brisbane, cancelarul german Angela Merkel avertiza că Putin îşi va extinde politica expansionistă dincolo de Ucraina către ţări precum Republica Moldova, Georgia sau Serbia. Referirea la Serbia nu este întâmplătoare, această ţară fiind cel mai loial aliat al Rusiei în Balcani, dar în acelaşi timp un stat care aspiră să adere la UE. Comisarul european pentru politica de vecinătate, Johannes Hahn, a cerut recent Belgradului să se poziţioneze clar de partea UE privind criza ucraineană şi să introducă sancţiuni împotriva Moscovei. Sârbii, însă, se opun.

Mai mult, potrivit unui document confidenţial al MAE german, obţinut de revista Spiegel, există o mare îngrijorare a Berlinului faţă de politica agresivă anti-occidentală a Kremlinului în Balcani, menită să îndepărteze ţările aspirante de UE.

Moscova încearcă deja să lege ţări precum Serbia prin cooperare militară şi furnizări de gaz, astfel încât acestea să se depărteze de UE sau măcar să influenţeze deciziile UE în interesul ruşilor, dacă ajung vreodată membri ai Uniunii, explică europarlamentarul Elmar Brok. În opinia sa, scopul Rusiei este de a infiltra şi de a submina politic şi economic aceste ţări.

Şi ministrul german al agriculturii s-a referit la politica rusească în Balcanii de Vest, arătând că în Bosnia-Herţegovina ”Rusia încearcă să câştige influenţă asupra întregii ţări prin Republica Srpska, iar asta îngreunează şi drumul european al statului vecin Serbia”. Recent Rusia s-a abţinut în mod surprinzător în Consiliul de Securitate al ONU de la votul pentru extinderea misiunii EUFOR în Bosnia-Herţegovina, pe motiv că rezoluţia conţinea referinţe la aderarea ţării la UE.

Noua strategie a lui Putin pentru Balcani este rezumată de un raport realizat de Consiliul pentru Relaţii Externe de la Moscova în care se arată că „în această regiune, care este tradiţional legată de Rusia, noi nu putem să ne limităm la investiţii în companii, ci trebuie să ne cheltuim banii pe infrastructură şi pentru oamenii de acolo, care văd Rusia ca o alternativă puterii occidentale”. Deci un fel de soft power, combinat cu elemente de subminare şi şantaj. Un exemplu clar de şantaj energetic a fost reducerea recentă a cantităţii de gaz exportate către Serbia cu 28%, pe motivul neplăţii datoriei de 224 milioane de dolari către exportatorul rus de gaze Gazprom. În realitate, arma gazului este folosită pentru a determina Belgradul să înceapă construirea gazoductului rusesc South Stream, amânată deocamdată de autorităţile de la Belgrad, la presiunile UE.

Putin alternează sprijinul acordat Belgradului prin nerecunoaşterea Kosovo, poziţie care-l face popular în Serbia, cu o retorică de apărare a slavilor şi cu investiţii masive în energie şi infrastructură, care leagă ţara mai strâns de Rusia. Compania Feroviară Rusă reconstruieşte în prezent 350 de kilometri de cale ferată în Serbia, iar Lukoil deţine 79,5% din reţeaua de staţii locale Beopetrol, în timp ce Gazprom controlează cel mai mare furnizor de gaz şi petrol din ţară, NIS, cu 51% din acţiuni. Rusia a pătruns deci în domeniile strategice ale economiei sârbeşti şi poate astfel pune piedici şi deciziilor politice.

Aşa se explică faptul că recent UE a intensificat presiunile asupra Serbiei de a mai slăbi parteneriatul cu Moscova. Comisarul european pentru politica de vecinătate Johannes Hahn a susţinut că în calitate de stat candidat la UE, Serbia este obligată legal să aplice Moscovei aceleaşi sancţiuni economice ca şi celelalte state membre. Deocamdată Belgradul nu doar că s-a opus cererilor UE, ba chiar a mizat pe sporirea exporturilor sale către Rusia, încercând să profite de pe urma interdicţiilor de import de alimente impuse de Moscova statelor europene.

Putin alternează sprijinul acordat Belgradului prin nerecunoaşterea Kosovo, poziţie care-l face popular în Serbia, cu o retorică de apărare a slavilor şi cu investiţii masive în energie şi infrastructură, care leagă ţara mai strâns de Rusia.

Mai mult, Belgradul şi Moscova au stabilit pe aeroportul din oraşul Nis un Centru regional pentru situaţii de urgenţă, unde staţionează avioane ruseşti pregătite să intervină în regiune, la cererea ţărilor în cauză. Mai mulţi lideri ai UE şi-au exprimat îngrijorarea că centrul umanitar este de fapt o bază militară mascată.

Pe de altă parte, la mijlocul lunii octombrie, preşedintele rus Vladimir Putin a fost primit cu onoruri la paradă militară cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la eliberarea Belgradului de ocupaţia germană în cel de-al Doilea Război Mondial, devansată special pentru a se suprapune cu vizita liderului de la Kremlin, şi distins cu cea mai semnificativă medalie a ţării.

Preşedintele sârb Tomislav Nikolici şi preşedintele rus au discutat cu această ocazie despre cooperarea dintre cele două state, în special în legătură cu conducta South-Stream, menită să transporte gazul rusesc prin Marea Neagră-Bulgaria şi Serbia spre Europa de sud-est, proiect respins de UE. Până acum guvernul de la Belgrad a susţinut că va începe construcţia conductei abia atunci când UE şi Moscova se vor înţelege în această privinţă, în realitate însă poziţia să rămâne ambiguă.

Reamintim că Serbia negociază din ianuarie 2014 aderarea la UE şi speră să fie primită în Uniune în 2020. Documentul confidenţial al MAE german, obţinut de Spiegel, spune foarte clar că ”imaginile legăturii strânse sârbo-ruseşti sunt din punctul nostru de vedere un semnal nepotrivit pentru momentul actual în care Serbia ar trebui să accentueze orientarea sa pro-europeană”.

Angela Merkel a încercat să contracareze ofensiva rusă de soft power în Balcani în cadrul unei conferinţe dedicate regiunii în luna august la Berlin. Acolo i-a încurajat pe şefii de state şi de guverne din aceste ţări să se angajeze ferm pe drumul european. Mai mult, ea i-a cerut premierului sârb Alexander Vucici să nu dea statut diplomatic centrului regional pentru situaţii de urgenţă înfiinţat de ruşi în oraşul sârbesc Niš, fiind îngrijorată că acesta se va transforma într-un centru de spionaj.

Problema principală rămâne însă că Putin îşi apără aşa zisele interese în vecinătate prin infiltrare politică, economică şi câteodată militară. Occidentul în schimb nu oferă încă nicio perspectivă clară de aderare acestor state din Balcanii de Vest şi nici garanţii de securitate. În plus, europenii reacţionează greoi la noua ofensivă agresivă de soft power rusesc în Balcani.