Serbia face echilibristică între Rusia şi UE organizând o paradă pentru Putin

Forţele militare, tancurile şi avioanele s-au întors marţi în capitala Serbiei pentru a participa la o paradă de Ziua Eliberării desfăşurate cu patru zile mai devreme pentru a-l găzdui pe invitatul de onoare, preşedintele rus Vladimir Putin, care se află în drum spre summitul din Milano.

Acesta este un gest simbolic într-o perioadă tensionată dintre Est şi Vest din cauza situaţiei din Ucraina, asemănătoare cu cea din timpul Războiului Rece, care a forţat Serbia, îndatorată politic faţă de Rusia dar având viitorul economic alături de Uniunea Europeană, să comită un act delicat încercând să balanseze relaţiile cu cele două părţi.

SUA nu agrează ideea că 4.500 de soldaţi sârbi le-au prezentat onoruri militare lui Putin şi şefului armatei ruse în timpul paradei din Belgrad în timp ce NATO susţine că soldaţii ruşi încă luptă în războiul din Estul Ucrainei.

Eschive

De la îndepărtarea dictatorului Slobodan Miloşevici în anul 2000, după un deceniu de război, sancţiuni occidentale şi izolarea cauzată de destrămarea Iugoslaviei, Serbia - cea mai populată ţară din fosta federaţie socialistă construită de Josip Broz Tito după cel de-al doilea Război Mondial - s-a îndreptat progresiv spre o direcţie europeană.

Cifrele vorbesc de la sine: între anii 2007 şi 2013, ţara celor 7,3 milioane de persoane a exportat bunuri în valoare de 32,6 miliarde de euro (41,21 miliarde de dolari) către UE, comparativ cu exporturile de numai 4,2 miliarde de euro trimise în Rusia.

În aceeaşi perioadă, UE a fost sursa a 9,2 miliarde de euro în investiţii străine directe în Serbia, comparativ cu 2,5 miliarde de euro din partea Rusiei.

Negocierile pentru integrarea în UE sunt stabilite să înceapă pe deplin, cu o apartenenţă completă numai după 2020 şi în condiţiile în care blocul european poate să evalueze corect îndoielile legate de extinderea în ţările mai sărace din vestul balcanilor, după ce a inclus anul trecut Croaţia, care a făcut parte din fosta Iugoslavie.

Serbia s-a angajat să respecte integritatea teritorială a Ucrainei, a cărei orientare către UE a provocat anexarea Peninsulei Crimeea de către Moscova şi un conflict ruso-ucrainean în estul ţării.

Dar Belgradul a refuzat să se alăture Occidentului în ceea ce priveşte sancţiunile aplicate Rusiei. Noul comisar responsabil cu negocierile de integrare, Johannes Hahn, a afirmat că Belgradul va ”trebui să îndrepte” acest lucru.

Iar în timp ce negociază un Plan de Acţiune pentru un Parteneriat Individual cu NATO – cel mai mare nivel de cooperare între alianţa militară şi o ţară care nu speră să adere – Serbia va găzdui în acest an soldaţi ruşi care vor participa la un exerciţiu militar comun în apropierea graniţei cu Croaţia, membru al NATO.

”Ce ar trebui să facă Serbia? Din cauză că vrem să ne integrăm în UE, să spună: scuze Rusia, nu mai suntem prieteni cu tine? Unde este interesul nostru naţional?”, a declarat acesta la televiziunea de stat săptămâna trecută. ”Rusia şi China sunt singura noastră apărare împotriva aderării Kosovo-ului la ONU”.

Liber schimb

Avantajele reciproce au devenit clare în 2008, când Kosovo şi-a declarat independenţa şi Serbia a vândut un pachet majoritar din monopolul său de gaze către Gazpromul Rusiei la un preţ care părea bun la acel moment. Rusia s-a folosit de puterea sa de veto pentru a menţine Kosova în afara Organizaţiei Naţiunilor Unite, complicând obiectivul înfiinţării unui stat şi oferind Serbiei un fel de victorie.

De asemenea, pentru Serbia este important şi acordul său de liber schimb semnat în 2000 cu Rusia, care i-a determinat pe producătorii străini să se stabilească în Balcani. Serbia vrea să-l extindă pentru a aduce maşinile construite de producătorul italian Fiat în ţara balcanică, făcându-le astfel mai ieftine pe piaţa rusă.

În timp ce sârbii şi-au confirmat dorinţa de integrare în UE printr-un referendum, criza economică din blocul european le-a pus entuziasmul la încercare, iar mulţi sârbi consideră că împărtăşesc mai multe valori cu tovarăşii lor ruşi ortodocşi decât cu europenii liberali.

”Avem rădăcini, limbă, credinţă, obiceiuri şi cultură comună”, a declarat preşedintele sârb Tomislav Nikolic. ”În toate războaiele am fost mereu în aceeaşi tabără”.

Totuşi, Goran Svilanovic, şeful Consiliului de Cooperare Regională care promovează integrarea europeană a regiunii şi fost ministru de externe iugoslav, a declarat că Serbia nu are prea multe opţiuni şi se va adapta.

Un semn că deja face acest lucru se observă în problema legată de gazoductul South Stream. Într-un câmp din nordul Belgradului, în noiembrie anul trecut s-a celebrat inaugurarea tronsonului sârb al gazoductului Rusiei South Stream, care este proiectat să întărească şi mai mult controlul Rusiei asupra sistemului energetic din Europa.

Construcţia finală trebuia să înceapă în iulie. Guvernul sârb a promis acest lucru când ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a vizitat Belgradul în luna iunie. Dar cedând presiunilor UE după o decizie a Bruxelles-ului privitoare la compatibilitatea proiectului cu legea europeană, se pare că Serbia a amânat în tăcere proiectul.

Nu a fost făcut niciun anunţ oficial, dar premierul Aleksandar Vucic le-a transmis reporterilor săptămâna trecută că”nu există nicio logică ca ea (conducta) să înceapă şi să se termine în Serbia”.

Referitor la vizita lui Putin, acesta a afirmat: ”Putin va auzi că Serbia se află pe calea europeană. Avem alte relaţii care se dezvoltă cu Federaţia Rusă, dar scopul strategic nu este pus la îndoială – Serbia este pe calea europeană”.