Noua strategie a Gazprom: După South Stream urmează Turk Stream

Întreruperea construirii conductei South Stream marchează o schimbare de strategie a Gazprom. Directorul general Alexei Miller a anunţat că Gazprom nu va mai construi nicio conductă în Europa, iar UE va trebui să negocieze cu Turcia, care va deveni principala ţară de tranzit a gazului rusesc spre Europa, în locul Ucrainei. Moscova caută un parteneriat cu Ankara prin care să continue şantajul energetic la adresa Europei.

Miller a anunţat la televiziunea de stat din Moscova ”începutul sfârşitului modelului nostru prin care ne orientăm spre furnizarea gazului până la consumatorul final pe piaţa europeană”. Ruşii acuză birocraţia UE şi faptul că europenii nu permit ca Gazprom să fie şi furnizor de gaz şi să deţină şi dreptul de proprietate asupra conductelor în acelaşi timp.

Gazoductul South Stream, ale cărui lucrări au fost lansate în decembrie 2012, ar fi urmat să lege pe un traseu de 3.600 kilometri Rusia de Bulgaria, pentru a se îndrepta apoi spre Europa Centrală, prin Serbia, Ungaria şi Slovenia. Gazoductul era prevăzut să aibă o capacitate de 63 de miliarde metri cubi pe an, iar costurile proiectului erau estimate la 40 de miliarde de dolari.

Moscova nu renunţă însă la intenţia sa de a face ţările din Europa de sud-est dependente de gazul rusesc. După ce proiectul South Stream a fost îngropat de UE, Kremlinul mizează pe transformarea Turciei în principala ţară de tranzit a gazelor ruseşti către Europa, în locul Ucrainei. Investiţiile de patru miliarde în segmentul rusesc al South Stream, menţionate de Miller, n-ar fi deci bani aruncaţi pe geam, dat fiind că cursul conductei va fi schimbat prin Marea Neagră către Turcia. Ankara urmează să fie intermediarul puternic prin care Rusia va continua şantajul energetic la adresa Europei. Cel puţin pe asta mizează Rusia, aşa cum se vede din declaraţia şefului Gazprom care spune că ”atunci când conducta ruso-turcă va fi gata, UE se va trezi faţă cu Turcia, o ţară de tranzit puternică”. Ca partener strategic al Rusiei, Turcia va avea rolul de a împărţi un volum de 50 de miliarde de metri cubi de gaz în Europa.

Chiar dacă Rusia se uită şi spre est către China, cu care a semnat deja mai multe acorduri, cererea de gaz din Europa este cea mai mare din lume, situându-se anual, potrivit Eurogas, la 462 de miliarde de metri cubi. Din aceştia, aproximativ 125 de miliarde de metri cubi, 27% din necesar, a fost acoperit anul trecut din exporturi din Rusia. Turcia şi Germania vor deveni deci cei mai mari achizitori de gaz rusesc în sudul şi respectiv în nordul Europei, odată finalizat noul proiect ”Turk Stream”. Chiar dacă UE a reuşit să blocheze realizarea South Stream, Rusia şi-ar realiza obiectivul de a face Ucraina irelevantă ca ţară de tranzit a gazului.

Pe de altă parte, Moscova s-a răzbunat şi pe Bulgaria, ţara care a oscilat şi în final a cedat în privinţa susţinerii conductei, la presiunile UE. Rusia va continua să şantajeze aceste state pe care le-a infiltrat deja economic. Dovadă că Alexei Miller a ţinut să sublinieze că Sofia va fi obligată să renunţe la 6.000 de locuri de muncă şi va pierde 3 miliarde de euro investiţii, cât şi banii rezultaţi din taxa pe tranzitul gazelor. Mai mult, toate celelalte conducte ruseşti care trec prin Bulgaria şi transportă 18 miliarde de metri cubi de gaz vor fi redirecţionate către noua ţară de tranzit, Turcia.

Retorica oficială agresivă împotriva celor care au oprit South Stream este dublată de propaganda neobosită a maşinăriei mediatice a Kremlinului. Cel mai elocvent exemplu este un articol realizat de analistul Pepe Escobar pentru Russia Today care încearcă să demonstreze că abandonarea conductei nu este înfrângerea lui Putin, ci a UE.

Escobar vine cam cu aceleaşi argumente ca şi Miller. Că aceeaşi cantitate de gaz care urma sa fie transportată prin South Stream va merge către Turcia. Mai mult, Rusia va construi un nou hub LNG în Mediterana. Prin urmare, Gazprom n-a risipit cele 5 miliarde de dolari şi redirecţionarea face sens, dat fiind că Turcia este cel de-al doilea consumator al Gazprom, după Germania, şi unul mult mai mare decât Bulgaria, Ungaria şi Austria împreună.

Ideea principală care se desprinde şi din mesajul lui Miller şi din cel al analistului RT este ca Rusia va vinde şi mai mult gaz, dar către Turcia şi va şantaja UE prin intermediul acestei ţări – o putere regională care nu se pleacă uşor presiunilor UE.

Pe de altă parte, Escobar sugerează că Rusia şi Turcia se vor apropia tot mai mult, realizând o contrapondere la adresa Occidentului. Cum se va face asta? Ruşii vor construi întreaga industrie nucleară a Turciei, vor creşte legăturile comerciale şi de turism între cele două ţări, iar Turcia va intra în Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (SCO), care se vrea o contrapondere la NATO, în care Turcia este totuşi membră.

În opinia analistului Russia Today, Turcia trebuie să se profileze ca răscrucea energetică indispensabilă între Est şi Vest, devenind o ţară de tranzit pentru orice de la petrol irakian la gaz din Marea Caspică, din Azerbaidjan prin conducta BTC (Baku-Tblisi-Ceyhan). El nu uită să menţioneze nici statele ”care au trădat” South Stream – Bulgaria şi Ungaria, care ” vor trebui să explice fiasco-ul propriilor populaţii şi să continue să facă presiuni asupra Bruxelles-ului. În plus, vor pierde o avere şi nu vor primi niciun metru cub de gaz”.

Ideea principală care se desprinde şi din mesajul lui Miller şi din cel al analistului RT este ca Rusia va vinde şi mai mult gaz, dar către Turcia şi va şantaja UE prin intermediul acestei ţări – o putere regională care nu se pleacă uşor presiunilor UE.

Escobar merge însă şi mai departe, lansând o ipoteză de-a dreptul halucinantă: că în 2015, Ukrainian Freedom Act va ”fi aprobat de Congresul american, iar Ucraina va deveni un major non NATO ally, adică va fi anexată de NATO. Un posibil scenariu este ca vasalii/căţeluşii SUA precum România sau Bulgaria, presaţi de Washington, să decidă să permită accesul deplin al vaselor NATO în Marea Neagră, ceea ce ar încălca actualele acorduri legate de Marea Neagră şi ar afecta atât Rusia cât şi Turcia”. No comment! Analistul îşi termină articolul cu o ameninţare la adresa unor ţări balcanice precum Grecia, Bulgaria şi Serbia, care în opinia sa sunt ”ţinute de Bruxelles în cămaşa de forţă, dar care din punct de vedere energetic vor începe să fie dependente de bunăvoinţa Turciei”.

Propaganda rusă nu poate ascunde însă nişte realităţi. Potrivit Moscow Times, costurile construirii unei conducte din Rusia spre Turcia vor fi foarte mari şi foarte greu de acoperit date fiind celelalte angajamente ale Gazprom de a construi o conductă spre China. Mai mult, poziţia de negociere puternică a Turciei s-ar putea dovedi până la urmă o problemă, nu un avantaj pentru Moscova. Turcia nu este Ucraina şi va încerca să obţină propriile avantaje, inclusiv dreptul de a reexporta gazul cumpărat de la ruşi, din poziţia de singur punct de legătură al Rusiei cu clienţii europeni. Deja Ankara a cerut un discount la preţul de gaze de 10% şi deşi n-a obţinut decât 6%, va continua presiunea asupra ruşilor în acest sens.

Prin urmare, s-ar putea ca Turcia să ajungă să folosească Rusia pentru propriile interese mai degrabă decât să se lase folosită de Moscova pentru a şantaja Europa. Faptul că pentru memorandumul de înţelegere privind ”Turk Stream” Rusia a trebuit să ofere turcilor o reducere a preţului la gaze spune multe despre cum vor sta lucrurile în relaţia dintre cele două ţări în viitor. Turk Stream ar putea dispărea ca şi South Stream, înainte de a se naşte.