Noile pretenţii ale lui Trump pentru Ucraina, un pistol la tâmpla lui Zelenski [Telegraph]

Donald Trump îl strânge cu uşa pe Volodimir Zelenski, cerând despăgubiri uriaşe şi revendicând jumătate din resursele de petrol, gaze şi hidrocarburi ale Ucrainei, precum şi aproape toate metalele şi mare parte din infrastructura ţării invadate de Vladimir Putin, arată Telegraph.

Cea mai recentă versiune a „acordului privitor la minerale”, obţinută de Telegraph, este fără precedent în istoria diplomaţiei moderne şi a relaţiilor dintre state.

Textul lasă puţine dubii cu privire la faptul că obiectivul principal al preşedintelui Trump este de a încorpora Ucraina ca o provincie a industriilor americane de petrol, gaze şi resurse.

Acesta se potriveşte cu discuţiile paralele dintre SUA şi Rusia pentru un parteneriat energetic cuprinzător, inclusiv cu planurile de restabilire a fluxurilor de gaze din Siberia de Vest către Europa în volume mari, companiile americane şi finanţatorii aliniaţi lui Trump obţinând o participaţie majoră în această afacere.

Relansarea comerţului cu gaze ar urma să treacă prin reţeaua Ucrainei şi, ulterior, prin Marea Baltică, pe măsură ce gazoductele sabotate Nord Stream vor fi repuse în funcţiune.

Noul proiect prevede că Fondul de investiţii pentru reconstrucţia SUA-Ucraina va controla „mineralele critice sau alte minerale, petrolul, gazele naturale (inclusiv gazele naturale lichefiate [sic]), combustibilii sau alte hidrocarburi şi alte materiale extractibile” ale Ucrainei.

Sunt vizate toate materialele critice enumerate în Legea americană privind energia, inclusiv pământurile rare, cât şi alte 50 de minerale precum litiul, titanul, cobaltul, aluminiul şi zincul.

SUA vor controla infrastructura legată de resursele naturale „inclusiv, dar fără a se limita la, drumuri, căi ferate, conducte şi alte mijloace de transport; porturi, terminale şi alte instalaţii logistice şi rafinării, instalaţii de prelucrare, instalaţii de lichefiere şi/sau regazeificare a gazelor naturale şi active similare”.

Trei din cei cinci membri ai consiliului de administraţie al noului fond vor fi aleşi de SUA. Acesta va avea acţiuni „A” şi acţiuni de aur. America va primi toate redevenţele până când Ucraina va plăti cel puţin 100 de miliarde de dolari din datoria de război către SUA, la care se adaugă o dobândă de 4 procente - mai puţin decât cele 350 de miliarde de dolari prezentate anterior de Trump, dar totuşi jumătate din PIB-ul Ucrainei.

Ucraina deţine doar acţiuni „B” şi va primi 50% din redevenţe numai după ce îşi va plăti arieratele.

Fondul este înregistrat în Delaware, dar sub jurisdicţia New York-ului. SUA au primul drept de refuz asupra tuturor proiectelor. Statele Unite au autoritatea de a examina registrele şi conturile oricărui minister sau agenţie ucraineană oricând doresc, în timpul orelor de lucru.

SUA poate bloca vânzările de resurse ucrainene către alte ţări, ceea ce ar putea însemna interzicerea vânzărilor de pământuri rare către China, dar ar putea restricţiona şi vânzările către Europa.

SUA nu plăteşte niciun capital de investiţii, considerând contribuţia sa drept ajutor militar trecut. Nu este oferită nicio garanţie de securitate.

Contractul face câteva referiri retorice la Ucraina, afirmând că „poporul american doreşte să investească alături de poporul ucrainean într-o Ucraină liberă, suverană şi sigură”.

Acesta recunoaşte contribuţia Ucrainei la pace „prin abandonarea voluntară a celui de-al treilea arsenal de arme nucleare din lume” în cadrul Memorandumului de la Budapesta din 1994.

Cu toate acestea, termenii sunt chiar mai duri decât proiectele originale, care au fost considerate prădătoare şi neocoloniale de către avocaţii internaţionali şi care au provocat indignare în mare parte a Europei. Documentul aminteşte de tratatele inegale impuse Chinei de puterile europene în secolul al XIX-lea.

Este un mod crud de a trata un aliat democratic care luptă pentru existenţa sa politică şi apără linia externă a Occidentului împotriva imperialismului rus.

Casa Albă afirmă că Putin nu ar îndrăzni să atace dacă America ar avea un rol comercial în joc, dar acest lucru nu are nicio valoare în contextul în care negociază, de asemenea, acorduri energetice avantajoase cu Kirill Dmitriev, şeful fondului suveran de investiţii al Rusiei, format la McKinsey.

Presa rusă afirmă că aceste discuţii se referă la întoarcerea extractorilor americani în Marea Kara şi în Arctica, dar şi la tehnologia americană de fracturare.

Ziarul german Bild Zeitung a transmis că discuţiile au fost în curs de desfăşurare de săptămâni în Elveţia pentru redeschiderea conductelor Nord Stream 2, conduse în secret de fostul agent Stasi Matthias Warnig şi trimisul lui Trump - Richard Grenell, un om cunoscut pentru simpatiile sale faţă de Kremlin.

Condiţiile ar oferi contractorilor americani controlul operaţional şi un flux de venituri mari, creând bani din „aer”. Un cinic ar putea spune că este o „donaţie” legală a Kremlinului către cercul dlui Trump.

„Se vorbeşte despre Nord Stream. Ar fi interesant dacă americanii ar face presiuni asupra Europei, pentru a o determina să nu ne mai refuze gazul rusesc”, a declarat Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei.

Dezastru diplomatic pentru Occident

Ucrainenii sunt aşteptaţi să accepte garanţia invizibilă a acordului privind mineralele, chiar dacă Steve Witkoff, negociatorul lui Trump, repetă punct cu punct propaganda Kremlinului, validând referendumurile fictive din Doneţk, Luhansk, Herson şi Zaporojie şi cedând preventiv cele patru regiuni pe care Putin nu este nici pe departe pe cale să le cucerească.

Trump a fost de acord să ajute Rusia să îşi restabilească „accesul la piaţa mondială pentru exporturile agricole şi de îngrăşăminte, să reducă costurile asigurărilor maritime şi să îmbunătăţească accesul la porturi şi la sistemele de plată pentru astfel de tranzacţii” ca recompensă pentru neacordarea unui armistiţiu maritim la Marea Neagră, ceea ce, de asemenea, ajută Rusia mai mult decât Ucraina.

Putin doreşte în mod special ca banca agricolă a Rusiei, Rosselkhozbank, să fie reintegrată în sistemul de plăţi Swift şi doreşte ridicarea embargoului asupra echipamentelor agricole, care au dublă utilizare pentru maşina sa de război. El este pe cale să le obţină pe amândouă.

Regimul de sancţiuni al Europei este, de asemenea, aproape de dezintegrare. Ungaria şi Slovacia au declarat că nu vor vota pentru o revizuire a restricţiilor existente, ceea ce înseamnă că sancţiunile vor expira automat în iulie, la fel ca şi controlul asupra a peste 200 de miliarde de euro (170 de miliarde de lire sterline) din deţinerile băncilor centrale ruse din Europa.