John Carpay: Înlocuirea numerarului cu un dolar digital ar reprezenta o ameninţare gravă la adresa drepturilor şi libertăţilor noastre

Banca Canadei nu a făcut niciun secret din eforturile sale de a explora o monedă digitală a băncii centrale (CBDC), un „dolar digital” emis şi controlat de banca centrală. Bank of Canada nu este singura. Până în prezent, 134 de ţări şi uniuni monetare au explorat o CBDC, iar 66 de ţări sunt deja în stadii avansate de implementare.

În 2023, numerarul va reprezenta doar 11% din totalul plăţilor efectuate de canadieni. Consumatorii îşi folosesc din ce în ce mai mult cardurile de credit şi de debit la casele de marcat, trimit transferuri electronice sau utilizează serviciile bancare online pentru a plăti facturi, a face investiţii şi a dona către organizaţii caritabile. Pentru mulţi canadieni, monedele metalice funcţionează mai puţin ca o monedă şi mai mult ca un simbol de dulap sau de coş de cumpărături; bancnotele de hârtie sunt pentru felicitări de ziua de naştere, nu pentru tranzacţii „serioase”. Noua legislaţie din Quebec împuterniceşte organele de aplicare a legii să presupună că sumele în numerar de 2. 000 USD sau mai mult sunt produsul unei activităţi ilegale.

Deşi majoritatea consumatorilor par să aprecieze confortul unei economii din ce în ce mai digitale, o CBDC reprezintă o schimbare radicală faţă de utilizarea cardurilor de credit şi a aplicaţiilor bancare online. Un CBDC ar conduce probabil la o economie fără numerar, în care toate tranzacţiile financiare pot fi monitorizate şi controlate de guvern. O economie fără numerar ar crea mari dificultăţi pentru persoanele fără adăpost, analfabete din punct de vedere tehnologic sau fără acces rapid la internet.

Pentru canadienii care îşi gestionează electronic finanţele, numerarul rămâne esenţial pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor lor, inclusiv a vieţii private, a securităţii şi a autonomiei. Într-o economie fără numerar, toate tranzacţiile sunt digitale, supuse supravegherii şi, în cele din urmă, controlului guvernamental. CBDC permite guvernelor să recompenseze sau să penalizeze canadienii pentru alegerile lor personale privind modul de viaţă, unde să meargă şi ce să facă cu banii lor.

Guvernele pot folosi CBDC pentru a restricţiona când, unde şi ce au voie oamenii să cumpere, ajungând la un nivel de control asemănător cu sistemul de „credit social” al Chinei comuniste. China utilizează „creditul social” pentru a recompensa cetăţenii care sprijină Partidul Comunist şi regulile şi politicile acestuia. Cei care critică partidul se pot trezi în imposibilitatea de a urca într-un tren, avion sau metrou, li se poate refuza un împrumut bancar sau li se poate interzice înscrierea copiilor în cele mai bune şcoli şi universităţi.

Numerarul înseamnă intimitate şi confidenţialitate.

Dacă folosesc numerar pentru a-mi plăti benzina pentru maşină, atunci nicio bancă, nicio companie de carduri de credit şi niciun guvern nu va şti că am fost (de exemplu) la staţia Shell de pe Southland Drive din Calgary la ora 8:45 a.m. luni, 10 martie 2025. De asemenea, nimeni nu va şti cât am cheltuit pe benzină în acea dimineaţă (în afară de personalul benzinăriei, care probabil nu-mi va şti numele). Dacă, trei ore mai târziu, folosesc numerar pentru a plăti o masă la un restaurant din Edmonton, nicio corporaţie sau guvern nu va şti că am călătorit de la Calgary la Edmonton în acea dimineaţă. Nu trebuie să fac nimic sinistru sau ilegal în Edmonton pentru a-mi păsa de viaţa mea privată. De ce ar trebui să fiu supus supravegherii doar pentru că exist?

Dacă se impune o CBDC şi economia devine fără numerar, guvernul va şti, în orice moment, despre fiecare achiziţie, vânzare, investiţie şi donaţie făcută de fiecare canadian. Odată înarmat cu aceste cunoştinţe, un guvern poate exercita un control riguros şi detaliat asupra multor aspecte ale vieţii unui cetăţean.

Multor canadieni nu le pasă că viaţa lor privată este încălcată atunci când băncile şi societăţile emitente de cărţi de credit obţin cantităţi mari de informaţii despre obiceiurile, mişcările şi preferinţele consumatorilor. Cu toate acestea, guvernele sunt radical diferite de corporaţiile private. Prin definiţie şi prin însăşi natura lor, guvernele exercită o putere coercitivă asupra cetăţenilor. Utilizarea puterii coercitive este bună atunci când guvernele aplică interdicţiile Codului penal împotriva crimei, furtului şi terorismului. Cu toate acestea, guvernele îşi pot folosi puterea coercitivă şi pentru a încălca drepturile omului, libertăţile civile şi libertăţile constituţionale, întotdeauna pe baza unor pretexte frumoase. Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut, de aceea Constituţia noastră este menită să protejeze cetăţenii de tiranie.

Unii susţin că nu vom vedea niciodată „creditul social” comunist chinezesc în Canada. Dar acest lucru s-a întâmplat deja aici în februarie 2022, când guvernul federal a îngheţat conturile bancare a sute de canadieni care nu încălcaseră nicio lege şi nu comiseseră nicio infracţiune. Aceşti cetăţeni canadieni au fost pedepsiţi de stat pentru că au donat bani unei mişcări paşnice de protest care era urâtă de prim-ministrul de atunci. Aceştia nu au avut ocazia să conteste, să conteste sau să facă apel la sancţiunea severă pe care guvernul le-a impus-o fără avertisment.

Numai banii lichizi le-au permis acestor canadieni victime să-şi cumpere alimente, să-şi plătească facturile de încălzire pe timp de iarnă şi să-şi asigure alte necesităţi. Dacă economia Canadei ar fi fost fără numerar în februarie 2022, îngheţarea conturilor bancare de către guvern ar fi provocat mult mai multe daune.

Atunci când guvernele au impus obligativitatea noului vaccin COVID în 2021, impunând pedeapsa cetăţeniei de clasa a doua în caz de nerespectare, guvernele au folosit codurile QR pentru a transforma dosarele medicale personale şi private în documente cvasi-publice care trebuiau arătate unor străini care lucrau la restaurante, săli de sport şi cinematografe. Având în vedere acest istoric de încălcare a vieţii private a cetăţenilor, de ce ar ezita guvernele să controleze pe ce îşi cheltuiesc banii canadienii?

În teorie, o CBDC poate exista fără ca guvernele să încalce drepturile omului şi libertăţile constituţionale. În teorie, un CBDC ar putea fi proiectat fără restricţii programabile, la fel cum banii cash sunt tipăriţi fără astfel de restricţii. (La urma urmei, bancnotele de hârtie nu ard spontan atunci când sunt schimbate cu lucruri „greşite”). De asemenea, un CBDC ar putea fi conceput pentru a maximiza confidenţialitatea şi anonimatul utilizatorilor. Dar, în practică, ce guvern (sau ce politician sau birocrat) ar rezista tentaţiei de a utiliza un CBDC ca instrument de control al cetăţenilor? Dacă numerarul este scos în afara legii şi înlocuit cu un CBDC, guvernul dispune de un instrument puternic pentru a exercita un control final - şi foarte intim - asupra vieţii fiecărui canadian.

Un dolar digital oferă politicienilor, birocraţilor şi bancherilor acces intim la viaţa noastră interioară. Prin urmare, un CBDC reprezintă o ameninţare gravă la adresa drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Cartă. Depinde de canadieni să facă din CBDC o problemă în viitoarele alegeri. Alegătorii ar trebui să îşi îndemne parlamentarii şi reprezentanţii provinciali să adopte legi care să protejeze numerarul şi dreptul de a-l utiliza.