De ce planul lui Trump privind Ucraina nu va reuşi să creeze o breşă între Rusia şi China [Analişti]

Nu este un secret că oficialii americani au încercat să creeze o ruptură între Rusia şi principalul său aliat, China.

Potrivit The Kyiv Independent, fostul trimis special al Statelor Unite pentru Ucraina şi Rusia, Keith Kellogg, s-a numărat printre oficialii guvernamentali care au făcut publică această intenţie, afirmând că Statele Unite vor încerca să „rupă alianţele lui (Vladimir) Putin”.

Kellogg a fost ulterior retrogradat, cuvântul "Rusia" fiind eliminat din titulatura postului său.

Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a exprimat aceeaşi părere ca şi Kellog, spunând că o relaţie cu Rusia ar permite Moscovei să fie mai puţin dependentă de China. Cu toate acestea, secretarul de stat a fost un pic mai realist în aşteptările sale.

„Nu ştiu dacă vom reuşi vreodată să îi desprindem complet [pe ruşi - n.n.] de relaţia cu chinezii”, a declarat Rubio pentru Breitbart News, de extremă dreapta, la 25 februarie.

Supranumită „reversul Kissinger” (sau reversul Nixon), experţii spun că strategia prevede ca SUA să joace pe tensiunile dintre Moscova şi Beijing. Ei spun, de asemenea, că este o abordare fundamental greşită.

Pentru Rusia şi China, dreptul internaţional este „construit într-un mod incorect, excluzând China, Rusia şi alte ţări de la luarea deciziilor pe scena internaţională”, a declarat Temur Umarov, cercetător la Centrul Carnegie Rusia Eurasia, cu sediul la Berlin.

„Ei cred că acest sistem ar trebui reformat şi se văd ca centre alternative faţă de Washington”, a spus Umarov, adăugând că această relaţie este o „potrivire făcută în rai”.

O strategie fundamental greşită

Cu decenii în urmă, Statele Unite au iniţiat o ofensivă diplomatică de seducţie în încercarea de a profita de ruptura sino-sovietică. Vizita fotogenică a preşedintelui Richard Nixon în China, în 1972, l-a surprins pe liderul american schimbând zâmbete cordiale cu tiranul chinez Mao Zedong.

Această vizită a fost mult mai mult decât fotografii.

Conduse de secretarul de stat de atunci Henry Kissinger, aceste contacte au contribuit la încălzirea relaţiilor dintre SUA şi China, lăsând URSS izolată în faţa noii prietenii chino-americane.

În 2025, experţii din întreaga lume se întreabă dacă Donald Trump încearcă să repete experimentul lui Nixon din anii 1970 în sens invers - îndepărtând o Rusie mai slabă de o Chină mult mai puternică.

Răspunsul la această întrebare, pentru moment, este un 'nu' categoric.

În urmă cu cinci decenii, URSS şi China se aflau în mijlocul unei divizări majore, care a culminat cu lupte armate peste graniţa lor, pe râul Amur. În 2025, Rusia şi China nu dau semne că ar dori să îşi slăbească prietenia.

O „pereche făcută în cer” cu puţine puncte slabe

Ca orice relaţie, cea ruso-chineză nu este perfectă. Un punct de divergenţă, potrivit cercetătoarei Patricia Kim de la Brookings Institution, este relaţia tot mai caldă a Rusiei cu Coreea de Nord.

„(Phenianul) oferă asistenţă letală Rusiei în războiul său împotriva Ucrainei în schimbul asistenţei în domeniul tehnologiei militare, ceea ce face enervează China”, a explicat Kim.

Kim a adăugat că Beijingul este, de asemenea, interesat să acţioneze ca intermediar în negocierile privind războiul din Ucraina, astfel încât contactele directe dintre Rusia şi SUA îngrijorează China, temătoare că va fi marginalizată în proces.

Legăturile dintre Moscova şi Beijing sunt însă mult mai puternice decât eventualele dezacorduri pe care le-ar putea avea cele două părţi. Dincolo de ideologiile lor anti-occidentale, Beijingul şi Moscova sunt strâns legate una de cealaltă prin economiile lor, Rusia exportând petrol, gaze şi lemn în schimbul produselor fabricate în China.

Această interdependenţă a crescut în special după începutul invaziei ruse la scară largă în Ucraina, când UE a introdus sancţiuni asupra gazului rusesc. Trei ani mai târziu, piaţa UE rămâne închisă, Beijingul fiind unul dintre puţinii clienţi importanţi încă disponibili.

„China pare mulţumită de acest aranjament. De fapt, Beijingul poate profita de poziţia vulnerabilă a Rusiei şi negocia reduceri la gaz”, potrivit lui Callum Fraser, cercetător în cadrul think tank-ului RUSI, cu sediul la Londra.

Ca urmare, China a ajuns să fie actorul dominant în această relaţie economică, cumpărând „atât gaz cât are nevoie”, potrivit lui Fraser, dar refuzând avansurile Moscovei de a vinde mai mult. Liderul chinez Xi Jinping, de exemplu, nu a fost de acord cu propunerea lui Putin de a construi un al doilea tronson al gazoductului existent Power of Siberia, care leagă cele două ţări.

Cooperarea ruso-chineză nu se limitează la exporturile de gaze şi petrol.

„Industria militară a Chinei se bazează pe tehnologii din era sovietică, iar ceea ce Rusia poate oferi este ceva care se potriveşte perfect cu complexul militar al Chinei”, a declarat Umarov.

În afară de exporturile de arme, Rusia are şi alte tehnologii moştenite de la Uniunea Sovietică, cum ar fi industria sa nucleară. Înainte de invazia la scară largă împotriva Ucrainei, Rusia „nu prea dorea să împărtăşească acest know-how (cu China), dar acum (Moscova) nu prea are alte opţiuni” din cauza izolării sale internaţionale, a explicat acesta.

Dincolo de componenta materială, relaţia ruso-chineză este „condusă de antipatia comună a Beijingului şi Moscovei faţă de o ordine globală 'dominată de Occident'”, a argumentat la rândul său Kim.

Ce vrea Trump şi poate obţine?

Pentru moment, este „foarte neclar” ce doreşte administraţia Trump să obţină în ceea ce priveşte Rusia, a explicat Fraser: „Trump vrea să obţină o încetare a focului în Ucraina, şi vrea să capitalizeze pe relaţia puternică pe care pretinde că o are cu Vladimir Putin, pentru a încheia acorduri comerciale”.

În orice caz, orice politică de slăbire a Chinei este bine percepută de noua administraţie americană, iar încălzirea relaţiilor cu Rusia este doar unul dintre paşii posibili în acest domeniu, a adăugat Fraser.

„Preşedintele Trump se consideră în mod clar negociatorul suprem şi a spus clar că doreşte să încheie acorduri atât cu Moscova, cât şi cu Beijing. Dar el încă nu a articulat opinii clare cu privire la ce anume speră să obţină prin discuţii cu ambele”, a declarat Kim.

Problema cu această abordare este că China şi Rusia nu vor înceta să perceapă SUA ca pe o ameninţare prea curând, indiferent de opiniile lui Trump cu privire la NATO şi la aliaţii americani din Asia, a spus Kim. Acest lucru înseamnă că parteneriatul China-Rusia nu va slăbi prea curând, deoarece ambele părţi văd prea multă valoare în a fi aproape una de cealaltă.

„Moscova nu vrea să fie văzută ca sacrificându-şi relaţia cu China de dragul apropierii de Statele Unite. Pentru Moscova, această relaţie reprezintă un interes strategic şi există multe motive pentru care este inimaginabil ca Rusia să întoarcă spatele Chinei”, a declarat Umarov.

Problemele structurale din relaţia SUA-Rusia fac, de asemenea, greu de imaginat că cele două ţări îşi vor încălzi serios relaţiile. Statele Unite pur şi simplu nu au niciun avantaj strategic, economic, militar sau politic pe care să îl ofere Rusiei, cel puţin în comparaţie cu ceea ce poate oferi China, a explicat Fraser.

Unul dintre motive este că, spre deosebire de China, SUA nu are nevoie de exporturile de combustibili fosili şi alte materii prime ale Rusiei, deoarece se pot baza pe propriile rezerve.

„Nimic din toate acestea nu va dispărea doar pentru că Donald Trump postează ceva care pare să fie simpatic sau să susţină interesele actuale ale Rusiei în Ucraina”, a susţinut Umarov.

Indiferent de rezultatul războiului, succesul unei strategii americane de tip „reverse Kissinger” este îndoielnic.

„Oamenii care pun aceste gânduri în politică în SUA nu înţeleg natura actuală a relaţiei dintre Moscova şi Beijing”, a adăugat el.