Noi baraje pe Dunăre, chiar aşa?
alte articole
De curând, o ştire cum că s-ar construi două noi baraje pe Dunăre pe graniţa cu Bulgaria a făcut turul presei în România. S-a scris că o nouă strategie energetică a Bulgariei ar cuprinde cele două baraje, la Nicopole – Turnu Măgurele şi la Silistra.
Dar care este de fapt situaţia, dincolo de aparenţe? Aşa ceva, baraje pe fluvii, nu se mai face în lumea civilizată de decenii, pentru că impactul lor, atât de mediu, cât şi socio-economic, este devastator. Oamenii de ştiinţă deplâng distrugerea fluviilor, faptul că, la scară planetară, două treimi dintre fluvii nu mai curg libere.
Dar în ţările cu populaţie cât de cât educată, conştientizarea impactului barajelor nu se opreşte la oamenii de ştiinţă, ci penetrează întreaga societate. Să nu uităm de protestele masive anti-baraj din Ungaria, care au oprit construirea unui baraj pe Dunăre la Nagymaros, proteste care au început încă înainte de căderea regimului comunist!
La 12 septembrie 1988, protestatarii au inundat străzile din Budapesta, cerând un referendum. Deci nu era vorba de o mică societate civilă linşată mediatic de trusturile mogulilor de presă, cum se întâmplă acum în România (trusturi care susţin cu ştiri false secarea Jiului şi alte ecocide). Era o mişcare amplă, care penetra toate păturile societăţii din Ungaria la acea vreme. Altfel, protestatarii nu ar fi cerut referendum. Un documentar amplu despre mişcarea de protest de atunci din Ungaria, ”Dunaszaurusz”, se poate vedea online.
În ceea ce priveşte Bulgaria de acum, această ţară are o puternică societate civilă de mediu, şi nu este nicio şansă ca asemenea dezastre ecologice, care ar distruge Dunărea complet, să fie implementate. În Bulgaria este acum un guvern interimar, fără reprezentativitate, şi urmează să aibă loc alegeri anticipate.
Un astfel de guvern este ”normal” să debiteze tot felul de propuneri extreme, ca să atragă atenţia, că să manipuleze segmente mai dezinformate ale populaţiei. Deci includerea a două baraje pe Dunăre nu are nimic serios în spate, doar trucuri politice ieftine.
Strategia energetică din Bulgaria încalcă aceleaşi directive europene de mediu (Directiva Cadru privind Apa şi Directiva Habitate) atât pe partea bulgărească, cât şi pe cea românească, iar ecologiştii bulgari declară astfel: ”Strategia încalcă prevederile a cel puţin două directive UE. Şi, desigur, această strategie nu a parcus nici procedura SEA, nici consultările publice. Este de foarte slabă calitate şi cu o justificare complet incorectă şi înşelătoare. Cu siguranţă, va fi oprită de instanţă. Dacă nu o curte bulgărească, atunci de Curtea de Justiţie a UE.”
Din spectrul politic, Mişcarea Verde (Зелено движение) a declarat:
”Reprezentanţii Mişcării Verzi din cea de-a 48-a Adunare Naţională se vor opune categoric oricărei încercări a Consiliului de Miniştri de a solicita sprijinul reprezentanţilor poporului pentru aprobarea sub orice formă a acestei viziuni strategice şi în apărarea statului de drept şi a dreptului de cetăţenii să participe la adoptarea documentelor de program care ameninţă natura bulgară, mediul şi dezvoltarea durabilă a energiei şi cu încălcarea reglementărilor şi obiectivelor europene.”
Pe partea românească colecţia de ilegalităţi de mediu implicate de barajul de la Nicopole – Turnu Măgurele este chiar mai mare decât pe partea bulgărească. Pentru că noi nu am pierde ”doar” situri Natura 2000, ci şi un sit Ramsar, Confluenţa Olt-Dunăre.
De ce s-au inflamat totuşi politicienii din România ”abonaţi” la demersuri pentru încălcarea legislaţiei de mediu? Să fie la mijloc doar banii pe studii, protocoalele de la parteneriate şi alte mărunţişuri ale mecanismelor clasice de deturnat fonduri publice? Greu de crezut, sunt acum în România oportunităţi mult mai mari, pe acest palier. Explicaţia am putea să o găsim dacă ne aplecăm puţin asupra locaţiei celor două baraje, mai ales la locaţia celui care are totuşi o ”istorie” în spate, cel conex cu afacerea Insula Belina.
Barajul de la Nicopole – Turnu Măgurele ar distruge aceeaşi zonă, zona confluenţei Oltului cu Dunărea, la fel ca barajul de la Islaz, proiect ceauşist cu locaţia pe Olt, lângă confluenţa cu Dunărea.
Proiectul barajului de la Islaz a fost recent inclus în ”Ordonanţa Ecocidelor” (OUG 175/2022), împreună cu alte 8 proiecte anacronice şi nerentabile, care n-au reuşit să fenteze legislaţia de mediu, fără ajutorul abuziv prin OUG.
În această disoluţie a democraţiei prin care trecem, ”Ordonanţa Ecocidelor” are nişte şanse, după ce Avocatul Poporului a recunoscut public că este neconstituţională, dar, deşi ”bombardat” cu mii de e-mailuri care îi solicită să-şi facă datoria esenţială, a refuzat să trimită ”Ordonanţa Ecocidelor” la Curtea Constituţională.
Aşadar, mesajul politicienilor ”anti-natură” este probabil acesta: Nu vreţi să ne lăsaţi să distrugem ultima rămăşiţă din râul Olt? Putem să distrugem chiar Dunărea!
Articol semnat de Călin Dejeu, contributor Epoch Times
