Minele de argint din Thorikos, Grecia, vechi de 5.000 de ani

Thorikos este unul dintre cele mai vechi oraşe din regiunea Attica, având o caracteristică unică: o reţea de aproximativ cinci kilometri de tuneluri de unde se extrăgea argintul, tuneluri care se extindeau chiar sub oraş. Este una dintre cele douăsprezece aşezări pe care, conform legendei, eroul grec Tezeu le-a unificat. A fost locuită continuu, din anul 4500 î.Hr. până în secolul I î.Hr.

De-a lungul anilor, arheologii au excavat partea în care se afla aşezarea preistorică, ajungând până la aşezarea istorică cu necropola sa, un teatru şi districtul industrial. Minele din Thorikos au fost închise în epoca romană, atunci când generalul roman Sulla a distrus oraşul, în 86 î. Hr., oraş care, ulterior, a fost repopulat, continuând să prospere până în secolul al VI-lea d.Hr., când populaţiile slave au invadat regiunea Attica.

Situl include o reţea inextricabilă de tuneluri, puţuri şi camere

Minele constau dintr-o reţea complicată de camere, tuneluri şi puţuri ale căror plafoane sunt uneori la doar 30 de cm de la sol.

Săpăturile în minele vechi din Thorikos sunt conduse de Universitatea din Utrecht, Olanda, împreună cu şcoala belgiană din Atena, şi coordonate de Denis Morin şi profesorul Roald Docter. Echipa de arheologie minieră, supravegheată de Denis Morin, a folosit chiar şi o dronă pentru a localiza instalaţiile aflate la suprafaţa solului, conectate la activităţile de minerit.

"Duritatea rocii şi mineralizarea dovedesc munca în condiţii extreme a acestor lucrători, cea mai mare parte sclavi, condamnaţi la obscuritate pentru exploatarea mineralelor de plumb şi argint", a declarat Denis Morin. Zidurile de piatră care încă mai poartă semne vizibile ale uneltelor folosite, ale lămpilor cu petrol şi zonele în care erau sfărâmate rocile constituie dovezi ale activităţii neobosite a minerilor.

Datele arheologice colectate şi observate în timpul ultimei faze de la campania din 2015 - ceramica şi ciocanele din piatră realizate din roci vulcanice extrase din cariere - sugerează că mineritul a început în perioada finală a Neoliticului şi începutul Helladicului, în jurul anului 3200 î.Hr. Dacă cercetările confirmă această ipoteză, calendarul mineritului în regiunea Attica şi lumea egee se modifică profund.

Activitatea din perioada clasică este cea mai evidentă. Fragmente de ceramică şi lămpi cu ulei, şi chiar o inscripţie grecească pe un perete, stau mărturie a activităţii din această perioadă. Coridoare tăiate cu instrumente ascuţite, de forme patrulatere, tăiatul stâncii în etape succesive, toate acestea sunt dovezi evidente ale unei exploatări miniere deosebit de bine organizate.

Dintre galeriile abandonate, foarte multe au rămas intacte în ultimii 5.000 de ani, astfel încât mina a devenit martora unei strategii deliberate de control tehnologic şi spaţial asupra procesului de minerit: o excepţională concentraţie de mijloace pentru a extrage argintul şi un sistem tehnic sofisticat care, în felul său, este unic în lumea antică.