Uimitoarele cristale din peşterile din Naica, Mexic (video)

O pădure de cristale ... cea mai mare de pe planetă. O lume suprarealistă, dincolo de imaginaţie, dincolo de vis. Un loc infernal, unde omul poate supravieţui doar câteva minute, rămâne încă neexplorat. Vă prezentăm Naica: Peştera Cristalelor Gigante.

Peştera Cristalelor Gigante este o peşteră conectată la mina Naica, situată la 300 de metri adâncime, în oraşul Naica din municipiul Saucillo, Chihuahua, în Mexic. Camera care conţine aceste cristale este cunoscută sub numele de Peştera Giganţilor. Dar tot aici, în această mină, există o altă sală mai mică, plină cu cristale, numită Peştera Las Espadas (Peştera Săbiilor).

Cum au fost descoperite peşterile

În aprilie 2000, fraţii Eloy şi Javier Delgado au găsit ceea ce experţii cred că sunt cele mai mari cristale din lume, în timp ce săpau un nou tunel în mina de argint şi plumb Naica. Eloy, în vârstă de 40 de ani, a alunecat printr-o deschidere mică direct într-o peşteră de 9 metri lungine şi 18 metri lăţime, plină de cristale imense. „Era frumos, la fel ca o lumină care se reflectă pe o oglindă spartă. Cristalele translucide zac unele deasupra celorlalte, iar razele de lumină iau brusc formă, greutate şi substanţă”, a declarat el.

O lună mai târziu, o altă echipă de mineri din Naica a descoperit o peşteră şi mai mare, adiacentă primei.

Cristalele mari cunoscute anterior au fost găsite în apropiere de Peştera Săbiilor, care face parte din acelaşi sistem al minei. Unele dintre aceste cristale sunt expuse la Muzeul Smithsonian. Atât guvernul local cât şi proprietarii minei speră să evite orice fel de înstrăinare a oricăruia dintre cristalele nou descoperite, atât pentru a fi expuse în muzeu cât şi pentru colecţii particulare.

Compania Penoles, cea care deţine minele, a ţinut secretă descoperirea, departe de vandali, cât de mult a fost posibil. De evidenţiat, totuşi, că nu mulţi oameni se pot aventura întâmplător în interiorul acestora deoarece condiţiile sunt extreme: temperatura depăşeşte 66° C cu umiditate 100%. Fără o protecţie adecvată, oamenii pot rezista doar aproximativ zece minute în interiorul lor.

Cristalele s-au format datorită fluidelor hidrotermale care provin din camerele magmatice ale adâncului

Aceşti munţi sunt din calcar masiv, au o vechime de 200 de milioane de ani şi conţin reţele de peşteri traversate şi inundate de ape termale profunde şi mineralizate. Când aceste ape au ajuns în medii relativ mai reci şi mai aproape de suprafaţă, au depus o mare parte din conţinutul lor de sare, plumb, zinc şi argint.

Apele subterane ale acestor peşteri, bogate în sulf, care provin din depozitele de metal adiacente, au început să dizolve pereţii de calcar, eliberând cantităţi mari de calciu. Acest calciu, la rândul său, s-a combinat cu sulful formând cristale de dimensiuni nemaivăzute niciodată până acum de către om.

În afară de coloanele de cristal de 1,20 metri în diametru şi 15 metri lungime, peşterile conţin rânduri de cristale în formă de dinte de rechin de până la 1 metru înălţime, care s-au format în unghiuri ciudate în toate direcţiile. Denumirea acestei forme cristaline a gipsului mineral, selenit, vine de la Selene, zeiţa greacă a Lunii.

În momentul în care exploatarea minerală din Naica va înceta, mina va fi închisă şi pompa de apă se va opri; atunci, peşterile vor fi inundate şi cristale vor începe să crească din nou. Singurul motiv pentru care fiinţele umane au reuşit să intre în peşteri sunt operaţiunile de pompare care le păstrează libere de apă.

O minune pe care o putem viziona pentru moment cu ajutorul videoclipului!