Mediterana devine o parcare de portavioane
alte articole
Nu a fost clar despre ce fel de operaţiuni preventive este vorba şi de ce s-a implicat Franţa atât de dramatic în campania împotriva Statului Islamic. Fără să se ştie despre atacul sângeros care urma să aibă loc în 13 noiembrie (ale cărui origini false au fost imediat ignorate din moment ce nimeni nu a explicat până acum de ce un paşaport sirian fals a fost găsit lângă unul dintre sinucigaşii cu bombă din Paris), au existat speculaţii că mişcarea francezilor are de a face cu plecarea portavionului american CVN-71 Theodore Roosevelt, care a părăsit regiunea Golfului Persic cu o lună în urmă şi a lăsat Flota a V-a americană fără portavion pentru prima dată în ultimii zece ani.
O săptămână mai târziu, s-a aflat că Parisul s-ar putea să fi obţinut în avans un indiciu în privinţa a ceea ce urma să se întâmple în noaptea de 13 noiembrie.
Dar, în condiţiile în care portavionul francez s-a îndreptat cu toată forţa către coasta siriană, SUA nu îşi putea permite să lase apărarea aeriană a regiunii în mâinile francezilor şi, astfel, a făcut ceea ce ar fi fost oricum doar o problemă de timp: a ridicat ancora portavionului USS Harry S. Truman (CVN-75) şi l-a trimis spre Orientul Mijlociu, unde, conform Daily Press, “va lupta împotriva Statului Islamic”.
Conform Daily Press, “Truman este aşteptat să ajungă în Golful Persic înainte de sfârşitul anului. SUA a lansat lovituri aeriene în Irak şi Siria de pe portavioanele din Golful Persic – cel puţin până luna trecută, când USS Theodore Roosevelt a părăsit zona după o staţionare prelungită. Cele două luni reprezintă prima situaţie de acest gen în aproape un deceniu când SUA nu dispune de niciun portavion în regiune.”
În timp ce data plecării portavionului Truman a fost stabilită cu peste un an în urmă, totuşi aceasta are loc cu aproximativ 6 luni mai devreme de cât a fost planificată iniţial. În octombrie 2014, s-a anunţat că portavionul Truman va schimba ciclurile de desfăşurare cu portavionul USS Dwight D. Eisenhower din Norfolk, care ar fi trebuit să mai rămână în şantier pentru încă 10 luni.
Conform unui raport al Navy Times, “nu au existat schimbări imediate în privinţa ordinelor de desfăşurare [a portavionului] ca urmare a atacurilor teroriste de vineri [13 noiembrie], dar marinarii sunt hotărîţi să-şi susţină aliaţii francezi, a declarat căpitanul portavionului Truman, adăugând că echipajul său este pregătit să aducă pace sau “distrugere violentă”.
Deşi, rapoartele anterioare au susţinut că portavionul USS Harry S. Truman va ajunge în jurul Anului Nou în apropierea Siriei, conform celei mai recente hărţi maritime întocmite de Stratfor, portavionul se apropie deja de Gibraltar. Dacă datele sunt corecte, înseamnă că nava americană va fi lângă Siria în cel mult două săptămâni, susţine website-ul Zero Hedge.
Conform Navy Times, Statul Islamic nu este singura provocare cu care se va confrunta flotila, care include crucişătorul Anzio, Carrier Wing Air 7 (navă transportoare de aeronave) şi distrugătoarele Bulkeley, Gravely şi Gonzalez. Marinele Chinei, Rusiei şi Iranului şi-au creat la rândul lor o prezenţă în Siria, iar navele de luptă ruseşti din Marea Neagră s-au deplasat în estul Mediteranei pentru a proteja avioanele de luptă care desfăşoară o campanie de lovituri aeriene în vederea susţinerii regimului preşedintelui sirian Bashar al-Assad.
În aşteptarea clarificării situaţiei, tot ce se poate spune acum este că estul Mediteranei este pe cale să devină o parcare pentru portavioane, nave şi avioane de luptă, cu Truman şi de Gaulle umăr la umăr.
Conform agenţiei ruse de ştiri TASS, ministrul rus al Apărării Serghei Şoigu i-a comunicat vineri preşedintelui Vladimir Putin că zece nave ale Marinei ruse sunt implicate în operaţiunea antitero din Siria.
“Grupul maritim este alcătuit din 10 nave, şase dintre ele fiind în Mediterană”, a declarat ministrul.
Şoigu a mai adăugat că navele de luptă din Flotila Caspică au lansat la sfârşitul săptămânii trecute 18 rachete de croazieră asupra unor poziţii teroriste din Siria, lovind 7 ţinte în Raqqa, Idlib şi Alep.