Mecanismele ISDS în El Salvador: cum acţionează companiile împotriva statului

Ţara din America Centrală este unul dintre exemplele cele mai cunoscute de arbitraj internaţional îndreptat împotriva unui stat pentru că nu a acceptat exploatări miniere şi a blocat demararea a 29 de proiecte.

Prezent la Bucureşti la invitaţia Mining Watch România, Bernardo Belloso, preşedintele CRIPDES, o organizaţie naţională care reprezintă 300 de comunităţi rurale din El Salvador formată în 1984 pentru a-i asista pe cei cărora li se încalcă drepturile omului, a vorbit publicului român despre lupta activiştilor de mediu care au reuşit să blocheze până acum demararea tuturor proiectelor miniere.

În prezent, Oceana Gold cere prin arbitrajul internaţional cu El Salvador o sumă echivalentă cu 5% din produsul intern brut al ţării. Compania solicită compensaţii la Curtea de Arbitraj de la Washington, deşi nu a îndeplinit condiţiile legale pentru a obţine autorizaţii pentru a deschide o mină de aur. La aceeaşi curte de arbitraj - ICSID Washington se va judeca şi arbitrajul Gabriel Resources vs. România, în care compania acţionează în judecată statul român pentru blocarea proiectului Roşia Montană.

În Salvador, compania Pacific Rim a deschis arbitrajul în 2009, după ce guvernul a impus un moratoriu privind aprobarea de noi proiecte miniere, pentru protejarea resurselor de apă. Oceana Gold a achiziţionat Pacific Rim Mining în 2013, salvând firma de la faliment şi a continuat procesul la Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Disputelor privind Investiţiile din Washington.

Bernardo Belloso a susţinut în cadrul dezbaterii publice ”Cum poate o companie privată să dea în judecată Statul?”, găzduite astăzi de Frontline Club, că activităţile de explorare minieră din El Salvador au drept consecinţe afectarea mediului înconjurător şi încălcarea drepturilor omului. El a arătat că explorările au dus deja la conflicte între angajaţii companiilor miniere şi comunităţi, în condiţiile în care 8% din teritoriul statului a fost concesionat companiilor miniere.

Pentru a pune presiune pe autorităţi să nu cedeze lobby-ului companiilor, activiştii de mediu au organizat proteste în stradă şi au ocupat clădiri publice. Belloso a arătat că în urma acestei lupte, 6 activişti ecologişti au fost ucişi, iar implicarea companiilor nu este exclusă.

El a mai afirmat că în 2007 activiştii de mediu au prezentat guvernului un proiect de lege prin care cereau interzicerea tuturor exploatărilor miniere, iar în 2009 guvernul a garantat că nu vor fi demarate astfel de proiecte în Salvador. În 2013, statul a propus un moratoriu în Parlament pentru a opri orice tip de exploatare. Belloso este însă îngrijorat de faptul că ”în procesele de arbitraj companiile miniere au aproape întotdeauna câştig de cauză, ceea ce reprezintă o ameninţare foarte gravă la adresa suveranităţii poporului”. În plus, o decizie defavorabilă statului central-american ar duce la creşterea numărului de persoane aflate în sărăcie extremă deoarece statul n-ar avea de unde să dea cei 301 milioane de dolari ceruţi de companii cu titlul de despăgubiri, mai ales că deja se împrumută de la instituţiile financiare internaţionale precum Banca Mondială pentru a-şi plăti datoriile.

Pe de altă parte, comunităţile din El Salvador se tem de contaminarea apei ca urmare a exploatărilor miniere. Conform unui studiu realizat de guvern, 60-70% din apa ţării este deja contaminată cu metale grele, iar populaţia are de suferit pentru că apa râurilor este folosită pentru agricultură, uz casnic şi pentru băut.

”În procesele de arbitraj companiile miniere au aproape întotdeauna câştig de cauză, ceea ce reprezintă o ameninţare foarte gravă la adresa suveranităţii poporului”.

”Majoritatea surselor de apă vor fi poluate cu cianură şi metale grele dacă sunt demarate aceste proiecte. În anii 40-50 a fost folosit mercur pentru activităţile de exploatare”, a avertizat Belloso, care a pledat pentru o lege care să interzică toate exploatările miniere.

Revenind la cererile companiilor, activistul a arătat că ”acestea nu sunt corecte deoarece companiile sunt interesate doar de obţinerea profitului, şi nu de soarta comunităţilor. Noi ne luăm angajamentul să ne apărăm suveranitatea, pământurile şi propriile vieţi”. În opinia sa, este bine ca procesul de la Tribunalul de arbitraj de la Washington să se termine cât mai repede deoarece costurile sunt foarte mari, statul cheltuind deja 6 milioane de dolari pentru plata avocaţilor care-l reprezintă.

Întrebat de efectele exploatărilor miniere asupra mediului, Belloso a arătat că dacă proiectul companiei Pacific Rim ar fi fost demarat, s-ar fi folosit 600 de litri de apă pe secundă, iar astfel o mare parte din resursele de apă ar fi fost folosite în industria minieră.

Referitor la întrebarea cum s-a ajuns la concesiunile către aceste companii, activistul de mediu a susţinut că ”avem foarte multe legi care ne fac vulnerabili. Instituţiile nu au făcut studii de impact asupra mediului, iar companiile au ascuns anumite informaţii. În plus, funcţionari corupţi s-au pus în serviciul companiilor”. Mai mult, marile corporaţii finanţau campaniile electorale ale unor primari şi deputaţi pentru a obţine în schimb demararea proiectelor de exploatare minieră.

Bernardo Belloso a concluzionat, arătând că Pacific Rim şi alte corporaţii străine continuă să facă presiuni asupra autorităţilor şi să încerce să convingă populaţia de beneficiile iluzorii ale proiectelor miniere.