Marşul bucureştenilor împotriva schimbărilor climatice (Video)
alte articole
În preambulul summitului ONU dedicat schimbării climatice care va avea loc pe 23 septembrie, în mai multe oraşe din România şi din toată lumea au avut loc marşuri pentru acţiune climatică la nivel global. În Bucureşti, acţiunea a reamintit de atmosfera de la protestele de toamna trecută împotriva exploatării minereurilor de la Roşia Montană, a distrugerii mediului de către politicieni iresponsabili şi a tuturor problemelor României.
Climatologul Roxana Bojariu de la ANM a explicat de ce trebuie acţionat cât mai repede pentru a diminua impactul schimbărilor climatice.
În România, marşul a fost susţinut de Coaliţia pentru Mediu, Fundaţia Eco Civica, Fundaţia Terra Mileniul III, Activişti Fără Frontiere, Asociaţia Edelvais, România fără Ei, România Vie, Federaţia Bicicliştilor din România, Grupul de Intervenţie Civică, Grupul Fără Fracturare, Greenpeace România, A.R.T. Fusion.
Epoch Times: Ce mesaj vreţi să le transmiteţi liderilor lumii? Ce aşteptaţi de la summitul ONU privind schimbările climatice care va avea loc mâine?
Nu am prea multe aşteptări de la acest summit, doar legat de o anumită sensibilizare a oamenilor în ceea ce priveşte pericolele majore implicate de schimbările climatice, care nu numai că sunt anticipate, dar sunt o realitate. O realitate pe care o trăim, dar nu vrem s-o înţelegem. Vedem că an de an avem inundaţii catastrofale. Regimul fluviometric s-a schimbat. Nivelul Oceanului planetar creşte şi nu ne îngrijorează. Zone agricole tradiţionale se diminuează sau îşi reduc productivitatea.
Avem de-a face cu schimbări climatice care vor transforma configuraţia continentelor, mentalitatea omului şi ce este mai trist - dacă nu ne vom pregăti să facem faţă acestor evenimente, vor genera conflicte interumane legate de accesul la spaţiu vital, la apă, hrană, accesul la drepturile fundamentale ale omului.
Aceste fenomene au o cauză dublă: pe de-o parte efecte naturale, pe de altă parte efectul omului. Vorbim de nişte efecte cumulative între ce se petrece la nivel planetar în mod natural, cât şi efectul omului prin acest proces de industrializare şi utilizare neraţională a tuturor categoriilor de resurse. Este de dorit să conştientizăm aceste riscuri evenimente şi să luăm toate măsurile pentru ca generaţia tânără, viitoare, să nu fie implicată în astfel de conflicte.
Imaginaţi-vă ce ar însemna Olanda inundată, estuarul Tamisei inundat sau Shanghai-ul şi New York-ul - toate marile conurbaţii.
Cum vedeţi ţintele stabilite de ţările europene de reducere a emisiilor de dioxid de carbon?
În 20 de ani au fost defrişate toate zonele reîmpădurite înainte de 1990. Efectele au fost inundaţii, alunecări de teren, colmatări de albii astfel că am ajuns astăzi ca la o ploaie neînsemnată de 10 litri pe metru pătrat, să avem inundaţii catastrofale. Este inacceptabil.
Este un lucru bun că se încearcă limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar nu aici stă problema. Problema este că este nevoie de schimbări de mentalitate, la nivel de organizare a societăţii, la nivel de cooperare între comunităţi şi indivizii comunităţilor. Actualele dogme juridice nu mai satisfac necesităţile viitorului. Trebuie să ne gândim la cu totul alte modalităţi de exploatare şi fructificare a proprietăţii de către deţinător. Dacă sunt propietar, nu înseamnă că am dreptul să fac ce vreau pe proprietatea mea. Am defrişat 80% sau 90% din fondul forestier al Europei şi trebuie să-l refacem, dacă vrem să trăim fără inundaţiile catastrofale de la Orşova sau Ieşalniţa. Trebuie să stabilizăm relieful pentru ca să facă faţă acestor evenimente.
Vă referiţi la o trecere la o economie verde, bazată pe energii alternative?
Autorităţile române au dovedit în 25 de ani o mentalitate arhaică. Este inacceptabil ca după 1990 să se abandoneze programul din 1975 de amenajare complexă a bazinelor hidrografice, proiect care trebuia să se deruleze până în 2020. Acesta viza reîmpădurirea zonelor montane şi deluroase, amenajări complexe hidroenergetice pe toate râurile care pot prezenta risc de inundabilitate, îndiguiri, derivaţii, adică canale prin care să se poată tranzita debitul dintr-un râu în altul, sisteme de desecare, sisteme de irigaţii. În 20 de ani au fost defrişate toate zonele reîmpădurite înainte de 1990. Efectele au fost inundaţii, alunecări de teren, colmatări de albii astfel că am ajuns astăzi ca la o ploaie neînsemnată de 10 litri pe metru pătrat, să avem inundaţii catastrofale. Este inacceptabil.
Între anii 1970 şi 1990 s-au realizat mari hidrocentrale care au regularizat debitele de apă pe râurile Bistriţia, Olt, Argeş, Mureş iar acum în 25 de ani n-am fost în stare să finalizăm două hidrocentrale - una pe Râul Mare, afluent al Mureşului şi alta pe Tarniţa. Trebuie să ne căciulim la chinezi pentru a construi un amărât de baraj pe care altădată îl construiam în 2-3 ani. Este trist că am ajuns în această situaţie datorită unor politici nejudicioase.
Generaţia tânără trebuie să ia parte la luarea deciziilor. Nu mai trebuie să ne bazăm doar pe aceste formule meschine de guvernare care s-au dovedit lipsite de strategii coerente pentru generaţiile viitoare.
