Marea Neagră devine o regiune de confruntare

Acestea sunt doar câteva dintre concluziile unei conferinţe internaţionale organizate de German Marshall Fund cu titlul sugestiv ”Europe East – Falling between the cracks?”. De la cooperarea economică prin OCEMN şi o relativă stabilitate, ameninţarea Rusiei după anexarea Crimeei a schimbat atmosfera şi dă statelor riverane un sentiment tot mai accentuat de insecuritate.

Richard Giragosian, preşedintele Centrului de Studii Regionale din Erevan, a subliniat că epoca neglijării benigne a regiunii de către SUA a trecut. O expertă din Ucraina a sublinat însă că Marea Neagră nu a figurat niciodată ca o prioritate distinctă pe agenda NATO.

La rândul său, un deputat ucrainean din Blocul Poroşenko a avertizat în cadrul dezbaterii de la Bucureşti că ”trebuie să facem tot posibilul pentru a împiedica Marea Neagră să se transforme într-o zonă puternic militarizată”. El a arătat că deja Marea Azov şi trecătoarea Kerch se află sub controlul militar al Federaţiei Ruse şi mai sunt două puncte strategice în această regiune, al căror control ar transforma Marea Neagră într-o mare rusească – gurile Dunării şi Bosforul.

”Regiunea Mării Negre este casa noastră comună şi trebuie să-i dăm viaţă şi securitate. Trebuie să ne unim şi să folosim toate instrumentele posibile pentru acţiune colectivă. Există multe instrumente de cooperare regională. Unele dintre ele au fost de unică folosinţă, altele au fost eficiente, dar astăzi toate sunt îngheţate. Noi nu înţelegem cum să cooperăm cu un partener care nu are nicio intenţie să coopereze, ci să domine în această regiune”, a mai declarat deputatul ucrainean, arătând că în cadrul Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), cel mai inclusiv organism de cooperare economică în regiune, astăzi toate proiectele mari de cooperare sunt suspendate din cauza obstacolelor legale, de securitate şi morale. Cu alte cuvinte, agresiunea rusească a anulat şi ceea ce funcţiona în organizaţie.

Pe aceeaşi idee, fostul ambasador român Sergiu Celac a arătat că atmosfera din regiunea Mării Negre este una mai degrabă de anxietate şi confruntare, decât una predispusă spre cooperare. Acum se numără capacităţile militare – numărul de nave de luptă şi de rachete – şi nu se mai pune atâta accent pe oportunităţile economice de cooperare.

Relaţia tot mai tensionată dintre Rusia şi Turcia, după incidentul cu doborârea avionului, complică şi mai mult ecuaţia de securitate de la Marea Neagră, dar pe de altă parte asigură un necesar echilibru într-o regiune în care Ucraina nu prea mai are marină, Georgia mai are doar câteva patrule de pază de coastă, iar România şi Bulgaria au capacităţi modeste. În acest context, flota turcă o depăşeşte cu puţin pe cea rusească din punct de vedere numeric şi dispune de nave de luptă mai moderne, dar planurile masive de înarmare ale Moscovei riscă să schimbe acest echilibru.

Diplomatul român a avertizat că anexarea şi militarizarea Crimeei nu are drept consecinţă doar crearea unei zone anti-acces area denial, ci ridică probleme şi în privinţa delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive. Deja există cazuri de litigii pe aceste teme în curţi de arbitraj, iar numărul lor este aşteptat să crească.

Pe acest fundal dominat de ameninţarea rusească, Nicu Popescu, cercetător la Institutul de Studii de Securitate din Paris, a sugerat că sancţiunile economice la adresa Rusiei vor rămâne în picioare, deoarece chiar dacă unele ţări nu cred în ele, relaţia cu Rusia este mai puţin importantă pentru ele decât ceea ce pot obţine de la UE în schimbul menţinerii susţinerii în această chestiune.

Flota turcă o depăşeşte cu puţin pe cea rusească din punct de vedere numeric şi dispune de nave de luptă mai moderne, dar planurile masive de înarmare ale Moscovei riscă să schimbe acest echilibru.

Expertul a mai susţinut că Moscova va continua să folosească forţa militară ca principal instrument de politică externă deoarece soft power-ul ei nu este de succes, iar prin aceasta a reuşit să obţină blocarea aderării Georgiei şi a Ucrainei la NATO.

Un expert rus, prezent şi el la eveniment, a confirmat că Rusia merge după principiul ”dacă se tem de tine, eşti respectat”. El a arătat totodată că Moscova se teme cu adevărat de schimbările de putere în ţările ex-sovietice prin revoluţii colorate şi vrea cu orice preţ să-şi menţină ceea ce ea consideră sferele sale de influenţă.

Interesant este că cercetătorul rus susţine că Rusia nu-şi permite o confruntare directă cu Turcia, în ciuda demonizării acesteia prin propagandă. Deşi este dispusă să accepte pierderi economice majore ca urmare a deteriorării relaţiei bilaterale, Moscova nu-şi permite ”să se pună” cu Turcia militar.

La rândul său, Mustafa Aydin, rector al Universităţii Kadir Hâş din Istanbul, a apreciat că Marea Neagră a devenit ”o gaură neagră, care riscă să explodeze. Este o regiune care consumă, nu produce securitate”. El a subliniat faptul că politica externă turcă pentru regiunea Mării Negre nu este una bine conturată în prezent şi nu se ştie cum vor fi reformulate interesele Ankarei în acest spaţiu după plecarea lui Ahmet Davutoglu şi învestirea unui nou premier. În opinia sa, Turcia s-ar putea întoarce la o politică tradiţională de balans între est şi vest la nivel global şi regional, chiar dacă, în prezent, şi Ankara percepe o ameninţare din partea Rusiei.

Fostul consilier prezidenţial Iulian Fota, prezent şi el la eveniment, a avertizat că dacă Turcia închide strâmtorile, acesta ar putea să fie un casus belli cu Rusia. În opinia sa, China va fi adevăratul câştigător al conflictului din Marea Neagră.

Citiţi şi: De ce n-a reuşit România să devină un lider în regiunea Mării Negre