Liderul Chinei "apucă mânerul cuţitului" şi-l îndreaptă înspre duşmani

În urma expulzării şefului Securităţii chineze, Zhou Yongkang, liderul Partidului Comunist Chinez (PCC), Xi Jinping, pare să se lanseze în mod explicit împotriva fostului tiran al Securităţii - oferind, totodată, indicii conform cărora şi alţi oficiali, de rang chiar mai înalt, sunt vizaţi în procesul de eliminare.

Aceste mesaje, transmise direct, sau interpretate ulterior de către analişti, au fost prezentate în discursurile recente ale lui Xi adresate cadrelor din Comitetul pentru Afaceri Politice şi Legislative (CAPL), agenţia care controlează întregul aparat al securităţii interne al statului chinez. Aceasta reprezintă primul atac la adresa ‘moştenirii’ controlului deţinut de Zhou Yongkang asupra aparatului securităţii, ce a fost recunoscut pe scară largă drept cel de-al doilea centru de putere al regimului.

Potrivit consemnării ziarului regimului chinez, Cotidianul Poporului, numeroase cadre au suspinat: “A trecut atâta vreme de când am auzit expresia 'mânerul cuţitului'".

Zhou, care a condus CAPL din 2007 până în 2012 (după cinci ani de şefie la Ministerul Securităţii Publice), a fost desemnat efectiv în acest post de către fostul ‘naş’ al partidului Jiang Zemin. Pe lângă continuarea implementării măsurilor violente de securitate ale lui Jiang împotriva comunităţii spirituale Falun Gong, Zhou a contribuit la dezvoltarea CAPL într-un imperiu multi-tentacular, în mare parte insensibil la directivele conducerii fostului lider chinez, Hu Jintao.

Creşterea acestui sistem a avut la bază şi sistemul “menţinerii stabilităţii”, prin intermediul căruia protestele erau tratate prin măsuri de o forţă covârşitoare, dând naştere unei furii contra regimului care a condus la înmulţirea protestelor, iar aceasta, la rândul ei, a "legitimat" folosirea unei forţe opresive încă şi mai mari.

’Mânerul cuţitului'

Ca o parte a rupturii faţă de această ‘moştenire’, Xi a condus o mare adunare secretă pe 20 ianuarie la Beijing, unde a vorbit despre nevoia de a “apuca ferm mânerul cuţitului” atunci când vine vorba despre activitatea CAPL, unde Zhou s-a bucurat odată de o putere deplină.

O interpretare relevantă, publicată în Cotidianul Poporului în aceeaşi zi – unde autorul a făcut referire la Xi prin porecla sa respectuoasă şi reverenţioasă de “Xi Dada”, care poate însemna “Unchiul Xi” – a clarificat faptul că remarcile lui Xi sunt serioase.

Multe cadre au suspinat: “a trecut atâta vreme de când am auzit expresia ‘mâner de cuţit’” scria autorul anonim. Articolul continuă să explice că expresia provine de la Mao Zedong, liderul revoluţionar al insurgenţei comuniste chineze şi primul preşedinte al Republicii Populare Chineze.

“La vremea respectivă, lupta de clasă era intensă, conflictul între clase era în prim-plan şi el accentua ‘mânerul de cuţit’ pentru a puncta caracterul de clasă al sistemului politico-legislativ”.

În mai 1926, când Mao prezida o conferinţă în Guangzhou pe tema revoluţiei agrare, s-a afirmat că el ar fi spus: “a face o revoluţie înseamnă: cuţit contra cuţit, puşcă contra puşcă. Pentru a răsturna armata moşierilor, avem nevoie de propria noastră armată de ţărani. Dacă mânerul cuţitului nu este în propria noastră mână, va fi haos”.

Autorul textului din Cotidianul Poporului a clarificat subtextul trimiterii făcute de Xi către această expresie: Xi Jinping trebuie să fie cel care să controleze instrumentele de coerciţie ale partidului.

“Sistemul politico-legislativ este agenţia cea mai puternică a statului; are capacitatea de a restrânge libertatea oamenilor şi de a le confisca bunurile personale; îndată ce iese de sub controlul Partidului şi al poporului, căzând pe mâna cuiva cu intenţii ascunse, va deveni o armă periculoasă care va dăuna demersurilor Partidului şi poporului” a notat autorul articolului.

Conspiraţia

Într-un mod neobişnuit pentru un text din Cotidianul Poporului, articolul făcea referire la abuzurile de putere de care au fost acuzaţi Bo Xilai şi Wang Lijun, care au condus metropola Chongqing din sud-vestul ţării ca pe un “imperiu familial”, potrivit redactorului.

Din 2012, reportajele şi editorialele Epoch Times, în special cele din ediţia în limba chineză a ziarului, au relatat despre conspiraţia de acaparare a puterii de către Zhou Yongkang şi Bo Xilai – alături de alţii, aflaţi în spatele cortinei. Epoch Times a relatat faptul că Jiang Zemin, fostul lider, a coordonat conspiraţia, în timp ce Zeng Qinghong, acolitul şi ‘aranjorul’ său politic, a plănuit multe dintre detaliile ei.

Planul iniţial, potrivit reportajelor, bazat pe amănunte oferite la vremea aceea de surse interne, din Partid, cerea înlocuirea lui Zhou Yongkang cu Bo Xilai, ca şef al aparatului de Securitate, şi, apoi, la momentul potrivit, obstrucţionarea lui Xi Jinping de la obţinerea celei mai înalte poziţii de putere din Partid. Aceasta ar fi fost posibil din cauza enormei puteri aflate la discreţia preşedintelui CAPL din vechiul sistem, oferită de aparatul securităţii publice, Poliţia Armată a Poporului (ce numără circa un milion de angajaţi), precum şi de alte forţe auxiliare.

Tema conspiraţiei a fost, de atunci, cel puţin parţial, coroborată foarte recent cu reportaje ale presei din Hong Kong şi din China continentală privind întrunirile secrete ţinute de Zhou Yongkang şi Bo Xilai pentru discutarea unei direcţii politice alternative – una bazată pe teoria maoistă dură a claselor, în locul celei orientate spre latura comercială a politicilor “reformei şi deschiderii”, lansate de Deng Xiaoping. S-a afirmat că cei doi hotărâseră să “facă un lucru de proporţii”. Tendinţa implicată, în general, în reportaje a fost percepută de analişti ca fiind o afirmaţie privind demersul celor doi de a conspira pentru acapararea puterii.

Acum, analiştii suspectează faptul că Xi Jinping ‘ascute cuţitul’ pentru o nouă ţintă: Jiang Zemin însuşi. O condiţie preexistentă necesară pentru orice măsură de acest fel este, bineînţeles, controlarea fermă atât a aparatului militar, cât şi a celui de securitate internă. Odată cu epurarea oficialilor de nivel înalt din armată, desfăşurată anul trecut şi în cel curent, şi cu actuala consolidare ideologică aplicată serviciilor de securitate, Xi pare să efectueze exact asemenea aranjamente.