Biroul care persecută Falun Gong în China îşi raportează eşecul

În 1999, fostul lider comunist Jiang Zemin a hotărât să distrugă Falun Gong - o practică spirituală paşnică, fundamentată pe principii tradiţionale chinezeşti - şi a creat o organizaţie din umbră a Partidului Comunist, cu activităţi desfăşurate în afara legii, pentru a persecuta zecile de milioane de practicanţi Falun Gong, care proveneau din toate straturile sociale ale Chinei. Numele acestei organizaţii este Biroul 610, nume ce îşi are inspiraţia în data înfiinţării ei (ziua 10 din luna a 6-a).

După cincisprezece ani şi nenumărate atacuri violente, acte de discriminare civică, bătăi, violuri, torturi şi ulterior crime, eforturile Biroului 610 au fost în zadar, iar practicanţii Falun Gong continuă să vorbească populaţiei chineze despre persecuţie şi despre natura regimului comunist.

Astfel, două rapoarte “foarte urgente” ale Biroului 610 datând din aprilie 2013, care au fost trimise la televiziunea New Tang Dynasty (NTD), reflectă preocuparea personalului din cadrul Biroului 610 faţă de eşecul de a îndeplini comanda lui Jiang Zemin.

Potrivit lui Heng He, comentator în cadrul NTD şi Epoch Times pe tema Chinei, limbajul de lemn folosit în documente este tipic Partidului şi arată foarte asemănător cu documentele oficial publicate despre Falun Gong. Rapoartele sunt ştampilate cu denumirea oficială a Biroului 610 şi au numere de înregistrare, precum şi indicii proprii informaţiilor clasificate, observabile şi în alte documente interne.

O anvergură impresionantă

Rapoartele Biroului 610 au provenit dintr-o secţie a acestuia aflată în provincia chineză sud-vestică Sichuan, conform reportajului NTD din 24 noiembrie.

Unul din ele, transmis de către un ofiţer pe nume Yu Daming, ce a fost emis la 23 aprilie 2013, a sosit cu menţiunile “strict secret” şi “foarte urgent”. Conţinutul său relevă cuvintele “Falun Gong”, “13 mai”, “aprilie 25” şi activităţile practicanţilor privitoare la acele date, care sunt sensibile pentru autorităţile comuniste chineze.

Menţionăm că 13 mai 1992 este data la care Falun Gong a fost pentru prima oară prezentat publicului în nord-estul Chinei iar 25 aprilie 1999 a fost data unei demonstraţii paşnice spontane la Beijing, la care au participat 10.000 de practicanţi Falun Gong, ce a avut loc în faţa campusului conducerii Partidului Comunist Chinez (PCC), Zhongnanhai.

Demonstranţii au fost acolo pentru a protesta faţă de detenţia ilegală şi vătămarea fizică a practicanţilor din oraşul Tianjin, situat în vecinătatea Beijing-ului. Premierul chinez de atunci Zhu Rongji a invitat mai mulţi practicanţi în incinta campusului pentru a soluţiona îngrijorările acestora, însă, în noaptea aceea, Jiang Zemin, pe atunci secretar general al PCC, a răspândit o scrisoare adresată Biroului Politic al PCC-ului pentru a pune bazele persecutării Falun Gong.

Raportul trimis de Yu Daming nota anvergura impresionantă la care practicanţii Falun Gong au diseminat materiale şi informaţii sensibile pentru regimul comunist.

Prin citarea datelor statistice strânse de autorităţile cenzurii, raportul preciza că 20 de milioane de mesaje de tip text conţinând materiale Falun Gong fuseseră trimise între ianuarie şi aprilie 2013, adică de 3,7 ori mai numeroase decât cele detectate în 2012.

Raportul face referire la vicedirectorul executiv al unei firme de comunicaţii din Sichuan, practicant Falun Gong, despre care se spune că a achiziţionat mai multe telefoane mobile, pentru că mai apoi să le folosească pentru a trimite sms-uri. El a creat, de asemenea, un blog ce conţinea articole despre Falun Gong, care a avut 110.000 de vizionări înainte de a fi desfiinţat.

Raportul arată şi temeri cu privire la eforturile depuse de practicanţii Falun Gong în solicitarea oamenilor să abandoneze Partidul Comunist prin expunerea istoriei şi caracteristicilor PCC-ului. Între noiembrie 2012 şi aprilie 2013, raportul afirma că se efectuaseră 160.000 de apeluri telefonice, şi aceasta numai din provincia Shandong. Multe dintre ele erau adresate oficialilor PCC, inclusiv celor aflaţi în alte provincii.

Mişcarea de retragere din PCC, cunoscută în limba chineză sub numele Tuidang, a apărut în 2004, odată cu publicarea de către Epoch Times a seriei de editoriale cu titlul “Nouă comentarii despre Partidul Comunist”, publicată ulterior şi sub formă de carte.

În decembrie curent, site-ul Tuidang a înregistrat mai mult de 185 de milioane de retrageri din PCC şi din organizaţiile afiliate acestuia.

Şapte milioane de apeluri în şase luni

Cel de-al doilea raport al secţiei respective a Biroului 610 priveşte numărul de apeluri telefonice efectuate de către practicanţii Falun Gong în China pe temele persecuţiei şi Tuidang.

Emis pe 28 aprilie 2013, raportul afirma că, în urma cutremurului de 7 grade pe scara Richter înregistrat pe 20 aprilie în Lushan, oficialii chinezi au primit în masă apeluri prin care li se solicită să se retragă din PCC.

Raportul a dezvăluit faptul că, pe parcursul unei perioade de şase luni, între octombrie 2012 şi martie 2013, un centru de securitate digitală al PCC-ului a interceptat 909.000 de apeluri telefonice în Sichuan, efectuate din afara graniţelor Chinei, cu o medie de 5.000 de apeluri zilnic. În acelaşi interval de timp, 7.272.000 de apeluri din străinătate au fost interceptate pe tot cuprinsul Chinei, numărul fiind probabil cu mult mai mic faţă de totalul apelurilor formate şi primite.

Secţia Biroului 610 din Sichuan nu a putut fi contactată în vederea unor comentarii.

Schimbarea tendinţelor politice

Încă din 20 iulie 1999, Falun Gong a suferit o persecuţie consecventă pe o scară şi cu o intensitate nemaiîntâlnite din timpul Revoluţiei Culturale (1966-1976), în care milioane de oameni au fost omorâţi sau forţaţi să se sinucidă din cauza presupuselor lor vederi politice ‘neortodoxe’.

Practicanţii sunt concediaţi de la locurile lor de muncă, iar copiilor acestora li se interzice accesul la educaţie. Conform Centrului de Informare al Falun Dafa, milioane de practicanţi au fost şi sunt actualmente prizonieri în lagăre de muncă forţată şi în alte zone de detenţie. Cei încarceraţi sunt supuşi spălării pe creier şi diferitor tipuri de tortură, incluse aici fiind şocurile electrice, injecţiile cu substanţe periculoase şi înfometarea. Practicantele sunt supuse violurilor şi avorturilor forţate.

Centrul de Informare a documentat mai mult de 3.800 de morţi cauzate de tortură şi abuzuri, însă, din cauza dificultăţii obţinerii informaţiilor din China, se consideră că aceasta este doar o fracţiune din numărul real.

Practicanţilor în viaţă li se prelevează organele forţat fără consimţământ iar investigatorii acestor acuzaţii estimează că, în perioada 2000-2008, 65.000 de oameni au fost omorâţi în spitale pe tot cuprinsul Chinei şi apoi organele lor au fost vândute pentru profit. La acest moment prelevarea forţată de organe continuă în China, iar investigatorii consideră că practicanţii rămân principala sursă a organelor folosite pentru transplanturi în China.

Deşi Jiang Zemin şi-a părăsit posturile oficiale de conducere în 2002 şi 2003, el a lăsat în urmă o vastă reţea de susţinători şi acoliţi, dintre care mulţi şi-au obţinut poziţiile ierarhice prin entuziasmul demonstrat în persecutarea Falun Gong.

Această facţiune politică, unită prin crimele şi "binefăcătorul" ei comun, continuă să se lupte pentru a-şi menţine influenţa în PCC. Odată cu ascensiunea lui Xi Jinping - un politician cu rol redus în desfăşurarea represiunii contra Falun Gong - în calitate de nou lider al regimului, cei din slujba lui Jiang au fost supuşi unei noi runde de anchete şi epurări. Prin intermediul procesului extrajudiciar de “disciplinare” (shuanggui), înşişi membrii de partid pot intra în detenţie pe termen nedefinit iar unii dintre ei sunt chiar torturaţi pentru a face mărturisiri.

Regimul nu a indicat faptul că s-ar pregăti să pună capăt persecuţiei, cu toate că un număr de oficiali implicaţi în represiune au fost înlăturaţi din poziţiile pe care le deţineau în timpul desfăşurării anchetelor de corupţie. Printre aceştia este inclus şi fostul tiran al securităţii interne Zhou Yongkang, precum şi fostul şef al Biroului 610, Li Dongsheng.

Zeci de mii de oficiali, dintre care un număr ridicat, însă necunoscut, s-au implicat în diferite grade în persecutarea Falun Gong, au avut parte de o soartă asemănătoare. Este posibil ca cei din Biroul 610 şi din alte organe de stat răspunzătoare pentru această persecuţie să simtă că nu le-a mai rămas mult timp.